Des choses pour moi

All life is an experiment

2011-01-14T21:51:00.000+02:00

It's not that I'm not gonna miss you because I will. It's not like i have regerets because i don't. It's just that in three words I can sum up everything I've learned about life: it goes on. With of without either of us.

Doesn't matter how, doesn't matter if regrets will come. Budha apparently thought that one should not dwell in the past, should not dream of the future but concentrate the mind on the present moment. And why make it any harder that it already is? Why dream when you would only end up being disappointed? "Smart people" say it is those who dream that have easier lives. I would tend to disagree. Strogly tend to strongly disagree.

That being said, why not set e belated new years resolution? Why not see if I can... wrap it up with a twist of lemmon and see if not dreaming is, by any chance, less painful than dreaming? Because I am not made to change. My fibers are too unelastic, my mind is too set and my convictions are too strong. So, no new years resolution, no revolution, just the same stupid old way and...hope it will turn out for the best in the future.

Missing

2010-08-23T21:53:00.002+03:00

Bai, imi lipseste ceva si uitasem ce. Bine, imi lipsesc atat de mult incat incerc sa uit ca sa n-o iau razna. Dar e ceva care imi lipseste de mult si are legatura cu toate bucatile vii si moarte din viata mea. Nu am facut nimic perfect, nu am avut in ultimii multi ani ceva care sa fie ireprosabil si ceva care sa fie perfect bun. Mereu au existat sau exista umbre, urma, pete care sa strice frumusetea intregului. Nu pot explica prea bine, nu am nici dispozitia si nici nu cred ca am cuvintele sa fac asta. Pur si simplu, imi lipseste capacitatea de a face ceva ireprosabil si de a tine apoi capul sus si a sta linistit stiind ca am facut bine ce am facut.

"Barcelona a batut-o cu 4-0 pe FC Sevilla", mare stire...supercupa Spaniei, nimic special, nici urma de miza deosebita. A fost ceva in meciul ala ce am observat din prima clipa, de la prima reluare. Era 1-0 pentru Barca si Sevilla inca mai spera la trofeu. Along comes Xavi, ia mingea de la 40 de metri de poarta lui, ridica privirea, il vede pe Messi sprintand pe un culoar, la 40 de metri de el. Paseaza la firul ierbii, printre 4 adversari si paseste agale spre cercul de la mijlocul terenului, fara macar sa se uite spre poarta, fara sa schiteze un gest de interes fata de rezultatul pasei sale. Stia ca rezultatul muncii sale, rezultatul a ceea ce facuse el nu putea sa fie decat unul: golul. Mergea catre centru pentru a se pregati sa inceapa din nou meciul. Vreau si eu!

http://www.soccerclips.net/videos/barcelona-2-0-sevilla-messi1

Prosteala ma, animalule!

2010-08-20T15:13:00.007+03:00

Fiind iarasi intr-o perioada in care somnul nu mi-e prieten si nici macar amic am avut timp sa reintru in tandreturi cu gandurile mele. Prea mult timp sa reintru in tandreturi cu gandurile mele. De fapt, cred ca orice timp petrecut in tandreturi cu gandurile mele e prea mult, nu stiu. Oricum, trecand peste asta, ma gandeam serios ca oamenii sunt prosti. Dar nu prosti nitel sau moderat, nu nene, prosti cu rautate, cu pasiune, cu inflacarare. Argumente?

Pai e o tampenie sa te legi la cap cand nu te doare, nu? E o si mai mare tampenie sa te legi la cap cand nu te doare dar esti sigur ca daca te vei lega o sa te doara. Si e cea mai mare tampenie sa faci asta de nenumarate ori in loc sa stai in banca ta si sa-ti vezi de o viata mai mult sau mai putin de cacat (varianta agreata academic ar fi fost "mediocra"). Explicatie: prin "cea mai mare tampenie" inteleg repetitia cu diverse bandaje a acelorasi greseli: de selectie, de comportament si de tipare de interactiune. Sa mergem mai departe.

E o cretinitate sa ai incredere in oameni. Oamenii, pe langa faptul ce sunt de prosti (chestie pe care o s-o demonstrez in randurile astea cat de stiintific se poate ;) ), sunt si de cacat. Asta e o axioma, nu de alta da' n-am chef s-o demonstrez si pe asta. Spun doar ca sunt de cacat pentru ca atunci cand vad un om caruia ii pasa de ei, un om care incearca sa stea aproape pentru ca are incredere, hop cu muia (scuze, cu felatia pasionala). Pai de ce? Pentru ca bunatatea si sinceritatea sunt considerate semne de slabiciune, la fel si corectitudinea, la fel si altele de genul asta. Si oamenii sunt cretini pentru ca au in continuare incredere si tot insista si asta e clar cel mai mare semn de slabiciune. Nu, nu, nu de incredere, nu de dorinta de a face ceva bun, nu de sentimente care merg mai departe de forma tatelor (unde e cazul, barbatii nu au...sau nu ar trebui sa aiba), curului, buzelor sau de boarfele de pe cineva. Nu, in niciun caz, semne de slabiciune, clar. Eu as zice-o pe aia cu omul care e lup pentru om aici. Merge bine. Bun, deci, recapitulare: oamenii sunt tampiti, sunt cretini, sunt slabi si sunt de cacat. Mai departe.

Oamenii sunt retardati, pentru ca nu sunt capabili sa vada mai mult decat trecut in viitorul lor. Bine, e loc si de trecut, nu zice nimeni nu. Dar ala fu, se duse, e mort, ingropat si acoperit de pisat de caine (ca asa se intampla cu lucrurile proaspat ingropate, asta e tot axioma). Teoretic, daca ai ceva minte in cap si nu esti un retardat care vrea sa moara intr-o cochilie de frustrari, viitorul e timpul care te intereseaza la un verb. Si aici e o alta vorba: esti ceea ce faci, nu ceea ce spui ca faci sau ce vrei sa faci (zise unu' mai destept decat mine pe care il chema Jung; si cand nu-l chema Jung il chemau Carl sau Gustav, in functie de situatie si de chef). Asa, revenind, daca vrei sa faci ceva si esti dispus si sa sacrifici neste cacaturi( a se citi "lucruri") ar trebui sa si constientizezi ca o sa devi acel ceva. Asta asa, dupa logica mea simplista. Altfel spus, daca tu vrei sa ...nu stiu, ajungi un om bun...sa zicem, dar te comporti ca o libelula beata si faci doar ce te taie capul, fara sa-ti pese cat negru sub unghie de aia de langa tine...ei bine, sansele mai mari sunt sa ajungi o droso-musculita-melanogastero-betiva/libelula beata, nu un om bun, nu un om respectat, nu un om apreciat. Nu, droso-bebelus(a). Si ar fi mai multe vorbe pe tema asta, de la aia cu drumul spre iad care e pavat cu intentii bune pana la aia cu semeni ce culegi...tone neica, tone. Dar na, ziceam mai sus, eu pun genul asta de comportament pe seama retardului uman, din varii puncte de vedere si din diverse unghiuri.

Pentru final, oamenii sunt caposi si plini de preconceptii, incuiati. Da' nu incuiati ca o usa, nu nene, incuiati ca o fututa de nuca de cocos: e nevoie de operatie cu deschidere de craniu ca sa-i scoti cacatul din cap. Si cum asta s-ar numi "tentativa de omor cu circumstante agravante" nu cred ca e o varianta fezabila. Bine, asta tine de fiecare, eu unul nu as incerca. Revenind, incearca sa-i spui unui om care a vazut un rahat maro la intuneric ca rahatul ala e maro si nu negru. O sa spuna ca esti nebun si ca ala care a facut cacatul avea probleme la ficat sau ceva de genul asta. Adica na, o preconceptie mai si duce la alta si, impreuna, sunt invincibile in fata oricarui argument rational, sentimental sau de orice alta natura. Poti sa spui orice, poti sa invoci chiar faptul ca omul ala, cand a vazut cacatul, purta ochelari de soare (mai sunt si din aia smecheri pe care ii bate soarele noaptea), poti sa-i spui ca, fiind intuneric, ochiu' lu' dumisale nu avea ce lumina sa descompuna ca sa vada o culoare si a ramas cu impresia, gresita ca cacatul ala e de non-culoarea negru. Ca deh, asa se intampla cand e prea multa sau prea putina lumina, ai tendinta sa vezi cacatul de alta culoare ( in loc de cacat, a se citi "defecatie" peste tot; imi era lene sa tot pun atatea paranteze). Asadar, orice ai face, orice metoda soft ai adopta, oricat ai incerca si oricat ai vrea dumitale sa-i explici dumisale ca asa si pe dincolo, daca nu apelezi la instrumente mai mult sau mai putin chirurgicale dar cu siguranta dure, nu ai nicio sansa de la Nanga Parbat si pana in Iad sa reusesti, sa ajungi la un rezultat. Ca deh, ce vede omul cu mana lui nu-i miciuna, nu? Parol d'onoare, mon cher.(asta nu inseamna ca cacatul, scuzati cacofonia ;), nu poate fi negru, poate fi negru, spun doar ca orice argumente ai aduce si cat ar fi de reale sau plauzibile...nu te va asculta nima)

Ca sa mai si termin, oamenii sunt prosti pentru ca sunt tampiti, cretini, retardati, incuiati, de cacat (negru sau maro, dupa caz) si muste bete desi si-ar dori sa fie porumbei ai pacii.

Voiam sa scriu ca "recitind mi-am dat seama". Nu, nu am recitit pentru ca nu as vrea sa fiu tentat sa corectez erorile gramaticale si de ortografie pe care cu siguranta si gratie le-am prestat. Dar na, citeste fiecare cu corecturile facute de neuronul/ii din dotare. Dar, sa revin, ne-recitind elucubratiile de mai sus mi-am dat seama ca sunt intr-o mare eroare: cei pe care ii descriu nu sunt oameni, sunt ceva dar nu sunt oameni. Uite, ia si citeste definitia pentru om si vezi daca se pupa cu decrierea de mai sus. Mie imi pare ca nu. Ura si la gara. Fara melodie. Sfarsit de defulare(scuzati din nou cacofonia), nu de refulare;).

P.S. Nici eu poate nu sunt prea om...dar macar fac pasi catre asta, nu in directia opusa, pe bune:).

Plimbare?(nu la Germanos)

2010-06-05T07:32:00.004+03:00

A trecut ceva vreme de cand nu m-am mai plimbat singur pe strazile din Bucuresti. A trecut ceva vreme si au trecut ceva oameni. Imi aduc aminte ca atunci nu ma durea piciorul drept dar si atunci imi simteam pulsul in toate organele si nu puteam sa merg cum trebuie. E uimitor cate ganduri iti pot trece prin cap intr-o noapte in care sigurul lucru pe care il mai ai de pierdut e viata fizica a unui corp de care nu te mai simti atasat, pe care nu-l mai vrei al tau. E foarte bizar sa ajungi sa te vezi de undeva de deasupra, just like that, fara sa poti face nimic, fara sa poti face sa-ti fie mai bine si singura consolare sa fie ca poti sa suferi in liniste, ca poti sa...walk un fel de "green mile" a ceea ce esti, fara ca ochii unor oameni pe care o sa-i vezi si maine sa se uite dispretuitor sau amuzat la tine.

Da, un "green mile" pe care il simteam din ce in ce mai aproape, despre care stiam ca o sa vina si de care imi era teama pentru ca dupa "green mile" nu mai e nimic. Ma simt un fel de emigrant in propriile sentimente, un fel de lost puppy between what I want and what I can have, pentru ca am realizat, pentru a nu stiu cata oara, ca nu pot avea ce-mi doresc si pot avea doar ce viata imi pune pe masa.

Ieri imi era frica sa vin acasa, imi era frica sa be alone again, imi era frica sa have a taste of the medicine I set myself up for. Acum imi e frica sa go out and talk to anyone, frica sa vad fata in fata oameni, frica sa...well, orice. Mi-ar placea sa fiu intr-o lume a masinilor simple, no fuzzy logic, unde totul se scrie in 0 si 1, nothing inbetween. Nothing and no one. I want it black and white, I want it plain and simple, I want it not to hurt all the time and I want it to be over as soon as possible. Promise I won't regret...

Concluzia ar fi una singura: nimic nu mai e ce era odata, nici macar o nenorocita de plimbare de-o noapte, de unul singur prin Bucuresti.

http://www.youtube.com/watch?v=OJ-Bt7Ix1-k

Somewhat of a kitsch

2010-04-23T03:47:00.005+03:00

Cred ca asa se scria, whatever. Nu ma mai prea intereseaza. Chipicao cred ca e mai bine... a trecut ceva vreme de cand Coca Cola sau Dr. Pepper. Inca nu stiu sigur daca Wilkinson sau Gilette...sau ...Bic. Important ca Microsoft daca ...nu...poate Goolgle sau...mai conteaza cat nu?:). And game over. Good night and good luck!

Natiunile Conlocuitoare

2010-04-10T19:43:00.004+03:00

Ceea ce scriu in continuare nu se doreste a fi o cercetare sociologica ci doar experinta stransa in 27 de ani de existenta. Asadar, in Romania traiesc mai multe natiuni. Ma voi apleca asupra celor de baza. Prin impreunarea acestora s-au format si restul natiunilor care in momentul de fata populeaza Romania.

1. Cockalotienii - natiune primitiva, provenita din vechea tara a Cockalotului, se caracterizeaza printr-o cultura generala extrem de vasta, care se intinde de la Guta pana la Minune si de la Sandra Brown la Sclava Isaura. Femeile cockalotienilor, cockalotienele(cunoscute de asemenea dupa denumirea stiintifica de "pitiponcus vulgaris vulgaris") se indeletnicesc cu nimic, tocatul banilor cockalotienilor sau oricarei surse de venit aparute in zona lor.

2. Cock-suckalotienii - natiune mai avansata, provenita din cetatea Cock-suckalotului, se caracterizeaza prin valori stabile, imuabile, care rezista chiar si unui vant de 1 km/ora in cazuri extreme. In restul cazurilor, principiile lor rezista la un "vant"(vulgar, in Engleza, "fart"). Natiune de pradatori puternici si neinfricati, sunt specializati in mancatul cadavrelor celorlalte natiuni. Sunt o natiune de haita, pe principiul "ceata lui Pitigoi, dai intr-unul, tipa doi" se aliaza impotriva oricarei mici amenintari la stilul lor de viata. Cultura lor generala este mult mai avansata decat cea a Cockalotienilor si contine inclusiv cuvinte compuse din peste 5 silabe, importuri lingvistice recente si cuvinte care se scriu cu cratima(dar cratima nu se pune niciodata in locul potrivit. Ex: a-ti, va-ti, etc). Femeile cock-suckalotienilor, cock-suckalotiencele(cunoscute sub denumirea stiintifica de "barfitorus communis pitycus") se ocupa cu nasterea de povesti, cu elaborarea de scenarii si barfitul a tot ce prind. Aceasta trasatura este impartasita si de multi dintre masculii acestei natiuni.

3. Umanoizii - natiune pe cale de disparitie din cauza principiilor rezistente in calea intemperiilor, incapatanarii si faptului ca doresc mereu ca adevarul si dreptatea sa triumfle. Silly creatures. De asemenea. Sunt principalele tinte ale distractiilor celor din primele doua natiuni. Humanoizii nu se amesteca din principiu cu primele doua natiuni, orice alaturare fiind o greseala.

Din combinarea primelor doua natiuni a rezultat un hibrid, denumit generic "cock-suckpapagaliano-frustrati". Acestia sunt gelosi din fire pe cei de rasa pura si nu stiu decat sa incerce sa devina si ei rasa pura prin tot felul de operatii si schimbari de procesor, de infatisare, de comportament si asa mai departe. Cultura lor generala este tot una extrem de vasta dar vocabularul lor poate sa se asemene uneori cu cel al umanoizilor. Diferentele sunt vizibile doar la o examinare mai atenta si lipsita de partinire.

Lista nu este completa si astept sugestii. Acestea sunt doar cateva din rasele/natiunile cel mai des intalnite de mine. Multumesc, Romania!

Have you ever...?

2010-03-09T02:58:00.003+02:00

Paperweight on my back, cover me like a blanket, mess up my bed with me, kick up the covers, I'm waiting, every word you say I think I should write down, I don't wanna forget come day light ... and no worries that's wasting time, and no need to wonder what's on my mind, it's you. I give up, I let you win, you win 'cause I'm not counting. Cam asta ar fi un rezumat al unei melodii care descrie perfect o alegorie, asa cum o vad eu. Continuarea si sfarsitul ar fi "you made it back to sleep. I wonder what you're dreaming". Cam atat...nici nu stiu ce ar fi mai mult sau ce as putea scoate pentru ca toate piesele se potrivesc de minune. Intrebarea ramane... have you ever ...stared perfection in the eyes and... lost it? Then what? WTF's next?

How to forget

2010-03-07T22:05:00.007+02:00

Sunt amintiri pentru care inca nu s-au inventat sertare asa ca isi fac loc direct in suflet. la fel si oamenii. O atingere, o privire, o mangaiere...par lucruri marunte dar sunt genul de cuie care intra cel mai adanc in ceva si raman in acel ceva, be it good or bad...for a while. Si cum separi omul de amintire? Nu stiu daca se poate, nici nu as vrea sa incerc, sunt ale mele, parca le-as pretui in drum spre...whatever it is that awaits.

Si totusi, cum ar trebui sa uit o simpla zi in parc, o bluza galbui care cadea neglijent spre baza gatului si se incapatana sa-l lase putin gol, un soare care inca mai incalzea desi era cu o zi inainte de iarna, o discutie despre prietenie, despre adevar, despre principii, despre o relatie, despre vise, un cap pe umarul meu si privirea catre inainte, mai clara si parca mai frumoasa ca niciodata? Cum se face sa uiti toate astea? Si cum se face sa uiti mirosul pielii dimineata, ochii semi-deschisi si obositi, sarutul de "buna dimineata", cafeaua fierbinte si senzatia de bine, de pace, de "de acolo, acasa" sau mainile stranse atat de tare dupa gat incat respiratia aproape se oprea? Cam cum? Mi se pare mie sau e cam greu? Sau imposibil, o sa mai vad in timp.

E noapte. Poate in noaptea asta reusesc sa dorm si sa nu mai visez la nimic din toate astea. At least this once.

P.S. Era si o imagine in care Luna si Soarele se suprapuneau in oglinda lacului.

Funny things about evolution

2010-03-04T14:44:00.003+02:00

Citeam in dimineata asta un studiu despre capacitatile informationale ale unor tari. Nu am avut mari surprize doar ca de data asta am judecat printr-o oarecum alta perspectiva. Lasand la o parte spionajul clasic, cel facut de oameni pentru alti oameni, pentru alte state si asa mai departe... asta e deja perimat, am gasit o componenta care mi-a atras atentia. Diferenta de generatii intre echipamentele de supraveghere folosite de tarile din blocul NATO si cele din fostul URSS, inclusiv Rusia. Nu intru in detalii, ideea care mi-a dat o idee, ca sa zic asa, era legata de faptul ca...ups, unii dintre noi au uitat sa treaca in secolul 21. It slipped, ce sa-i faci?

It's kinda the same with people, nu-i asa? Adica... ma gandesc, unii ajung la o varsta si uita sa ...step up their expectations, ther desires, their way of thinking. Da, ok, comparatia poate parea banala dar nu e chiar asa. O sa explic. Un procesor de date de generatia a cincea poate sa faca inclusiv previziuni punctuale si sa emita early warnings, all on it's own. Unul de generatia 4+ sau 4...abia daca poate procesa o cincime din ce proceseaza unul de generatia a cincea. Si aici nu ma refer la putere bruta de calcul ci la algoritmii in care procesorul e "invatat sa gandeasca". Plain and simple: nu e facut sa gandeasca la fel ca celalalt. The same with people: unii sunt incapabili de schimbarea unei paradigme de gandire in care sunt ancorati, probabil, de prea multa vreme. Si aici, din nou, nu e vorba de inteligenta, pur si simplu esti stuck in a tunnel de valori, dorinte, nevoi si cand ti-e lumea mai draga, scoti capul si vezi ce e de fapt in jurul tau, cat de in urma ai ramas, cat de putin ai facut cu adevarat pentru tine si ca...ups, it slipped, si pentru tine. Why, pentru ca in loc sa functionezi network-centric ai functionat independent, ai uitat sa updatezi o harta, un concept, un om...chiar pe tine. Si ajungi sa vezi ca timpul a trecut(asta chiar e cliseu, stiu), ca anii s-au dus, ca poate ai facut si un copil si ca esti nefericit. Si...procesorul ajunge sa "vada" ca desi are tone de informatii nu le poate procesa si are nevoie de instructiuni noi pt care, ca sa vezi, nu a fost contruit. Si presupun ca daca ar avea AI si-ar plange de mila si n-ar putea face, nimic pentru a trece in secolul 21, exact ca si omul.

Da, e scary sa gandesti in termeni de genul asta. Si da, ma simt expus unei astfel de gandiri, ma doare foarte adanc sa cred ca si eu as putea sa raman sau am ramas deja in "secolul trecut", in decada trecuta. Dar imi aduc apoi aminte de un dar nesperat pe care l-am primit relativ recent si care m-a facut macar sa cred ca sunt in secolul 21. Si ok, poate nu sunt top of line(asta daca e sa compar cu procesoarele) dar sunt din generatia din care se trage top of the line. Din nou, ca si procesoarele, conteaza generatia, la procesoare, de fabricatie, la noi, la oameni, de sentimente. Si daca ar fi sa-mi judec pozitia in functie de sentimente si de dorinte...daca judec doar din perspectiva a ceea ce am inteles ca vreau si stiu ca vreau, fara sa ma uit si la ce am acum, I am top-notch. Acum, ca si la procesoare, ramane doar sa vina si upgrade-ul de hardware: la procesoare se deschid inca doua "tevi" te procesare, inca doua de randare...gata, high end processor. La mine...timpul o sa aduca implinirea chestiilor pe care mi le doresc, ratarea lor...oricum...nu pierderea obectivului, poate doar un upgrade, sa nu cumva ca la urmatoarea schimbare de generatie sa ajung obsolete. So yeah, instead of being frustrated and torn years from now...I'd rather have a nice cup of expresso with water, stay awake, dream of my...all and do my best to get it. But...patience...I feel like... yeah, time is on my side:).

Detalii(not about nothing)

2010-03-02T02:47:00.002+02:00

Detaliile fac marii pipili, cam asta e idee. United Center, candva in 1997, ultimul minut al meciului 6 al finalei NBA. Bulls conduc finala cu 3-2 si mai au nevoie de o singura victorie pentru a castiga. Ulitmul meci, daca s-ar ajunge la egalitate s-ar juca in Utah. Cu vreo jumatate de minut inainte de final era egalitate. Jordan(acel Michael Jordan) revenea dupa o problema medicala...nu-mi aduc aminte ce si mi-e prea lene sa caut. Parca vad si acum faza. Steve Kerr il chema pe tipul care a inscris...ati auzit de el? Toti se asteptau ca Jordan sa arunce, sa traga echipa dupa el, sa pull the rabbit out of the hat...nu... Jordan, care e vremea aia rata doar asa...accidental si care considera presiunea un stimulent a pasat. A pasat la Kerr care a scris istoria Finalei. Bine, dupa aia a mai inscris si ...cineva, nu mai tin minte cine...ideea era ca oricat de mult ai vrea, oricat de sigur ai fi pe tine, oricat de tare ti-ai dori acel final shot, acel...orice, in orice domeniu...de la sport la politica si viata de zi cu zi, la ....ce vrei tu, oricat de mult ti-ai dori sa fii tu cel care "trage cortina"...uneori, doar uneori, e mai important the final outcome, indiferent de numele pe care il porti. Numele meu e Vlad si ieri mi-am adus aminte de doua lucruri: de ce iubesc un om cum nu cred ca am mai facut-o vreodata si ca uneori, doar uneori, a castiga nu inseamna a inchide tu jocul...ci doar a face turul de onoare cand jocul se va fi sfarsit. E...detaliul care face diferenta:)

Traind la alibi(sau despre frustrarile mele)

2010-02-27T19:05:00.005+02:00

ALIBÍ, alibiuri, s.n. 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3.Fig. Pretext, scuză, justificare. ♢ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi. Asta e definitia DEX '98. Acum sa vedem despre ce am de gand sa aberez.

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris atat de "din tot sufletul" pe blogul asta. Dar acum nu pot sa nu scriu. Mergeam cu taxiul spre Universitate si ma gandeam la o serie de "discutii". Bine termenul mult mai potrivit ar fi "o serie de replici, fara cap si fara coada".Mi-am dat atunci seama cat de usor e sa fii curva in ziua de azi, cat de usor e sa te lasi trait si cat de usor e sa nu dai niciodata mare lucru dar sa astepti, in schimb, daca se poate, Universul. Traficul era destul de intens pentru o seara de sambata si am avut timp sa-mi fac, pe scurt, o lista virtuala cu prieteni. Si ce am gasit...vai si amar. Nu vreau sa spun ca din cei de pe lista nu am gasit decat doi-trei care sa aiba cat de cat o viata reala. Restul sunt cei despre care o sa scriu, cei care traiesc la alibi, se lasa traiti si doar pun un picior in fata celuilat, fara sa aiba curajul sa faca un pas, fara sa aiba curajul sa se revolte fata de ei fara a tine cont de riscuri si sa spuna "nu asta vreau, merit mai mult".

Inainte de toate, ce vad eu ca fiind o viata reala si ce vad ca trait la alibi. Pai nu stiu prea bine, cred doar ca definesc asta in functie de riscurile pe care esti dispus sa ti el asumi pentru a trai asa cum iti doresti. E ceva subiectiv cred, cu cat asumi mai multe riscuri si mai inacceptabile(statistic) traiesti mai "pe bune", cu cat esti mai las si nu incerci sa schimbi ceva in viata ta, cu atat esti mai trait, mai fricos, mai las, mai putin tu si mai vandut comoditatii. E o nuanta destul de subtila intre a trai la "fie ce-o fi" si a trai cu "lasa ca merge si asa, poate altfel e mai rau". Dar nu, oamenilor le e frica de "fie ce-o fi", prefera mereu acel "lasa, parca nu e asa de rau. Daca altfel e mai rau?". Ajungem sa alegem nu in functie de ce vrem pentru noi ci de ce e cel mai putin rau. Mai putin rau pentru orgoliu, pentru securitatea noastra emotionala, mai putin rau pentru fizicul nostru, mai putin rau pentru orice dar uitam de bine. Ajungem sa traim cu "raul cunoscut", fara a avea curajul sa descoperim cu adevarat un om care ar putea sa fine "binele", doar pentru ca procesul de a cunoaste pe cineva presupune a-l lasa in tine, in gandurile tale. Nu lasi pe nimeni acolo din frica de a nu pierde controul si a ajunge sa iubesti cu adevarat. Nu ar trebui sa vrem sa ne fie bine? Nu asta era ideea pentru viata fiecaruia dintre noi?

Am trecut, relativ recent, printr-o astfel de dilema. O persoana pe care obisnuiam s-o numesc prietena(uneori, chiar cea mai buna) imi zice ca nu as fi trecut, eu simt ca am trecut si, intr-un fel, inca mai trec. Eram si sunt destul de cinic si cu destule piedici de ocolit pana a ajunge aproape, asta e o vina pe care o recunosc. Nu cred ca sunt genul de persoana pe care sa ajungi s-o iubesti for what they are, nu prea repede, oricum. Nu de alta dar ia ceva timp cuiva sa ma cunoasca. Ceva mai mult. Si eram intr-o perioada in care imi concepeam viata in termeni de "las-o ma ca merge asa" sau "daca nu e stricat de tot nu o repara". Si a venit o zi cand, pe neasteptate, m-am indragostit. Ca sa zic asa...nu era planificat nimic. Si nu numai ca m-am indragostit dar am si ajuns s-o iubesc, asa, scurt pe doi. Si nu, povestea nu se opreste aici. Pentru ca, de obicei, cand iubesti, lucrurile nu sunt simple. Si mi-am dat seama de cat de mult a schimbat in mine, culmea, dupa ce nu a mai fost prin preajma. Si am vrut sa multe: ori sa "sinucid" ce simteam pentru ea, am vrut de si mai multe ori sa fac chestii spectaculoase, poate totusi ma vede si isi aduce aminte de mine, poate totusi a fost ceva acolo...poate, poate, poate. Si nu, nu am facut nimic din toate astea pentru ca, la un moment dat, nu stiu care a fost ala, am ajuns sa-mi dau seama ca vreau ceva asa cum e, ca vreau un om asa cum e el dar care sa ma si vrea asa cum sunt eu, cu toate tampeniile si cu toate bunele mele, care sa ma iubeasca si gata. Si pe care sa-l iubesc si gata. Ca prefer sa iau calea lunga a vazutului ce se intampla decat sa incerc sa fac demonstratii si sa ma calific pentru mondialele de aburit viteza. Nu, e mai ok asa, am decis sa raman si sa fiu eu insumi, asta e ce am eu cel mai bun, dau rabdare si dau incredere pentru niste momente perfecte si pentru cineva, pentru un om pe care il consider absolut si iremediabil facut dintr-o fibra pe care o pot iubi forever and ever. Ah, da, flwas avem toti dar sunt flaws pe care vreau sa le iubesc, pe care le iubesc, nu flaws pe care nu le pot tolera dar pe care le accept pentru ca mi-e frica sa nu mor singur. Prefer sa mor singur decat sa tolerez langa mine un om care sa-mi arate in fiecare zi ce greseala fac fiind acolo, cat de mult puteam sa am si cu ce putin m-am multumit. Dar e ok, am timp si nu plec pentru ca nu ma grabesc niciunde.

Eu macar mi-am dat seama ca vreau sa risc, sa fiu eu insumi, sa iubesc asa cum simt si sa stau singur decat sa ma las in chestii care nu m-ar multumi sau care abia daca mi-ar umple timpul fizic, in niciun caz pe cel mental.Nu, e ok, nu sunt inca gata sa renunt la mine pentru a fi cu un "tine"generic, cu un om facut pentru altul si care pe mine abia daca ma atinge cand ma strange in brate, cu atat mai putin cand nu e langa mine. Nu o sa ma multumesc niciodata cu asta si dupa ce am cunoscut-o nu pot decat sa-i multumesc pentru ca ea m-a facut sa inteleg asta.

Prefer sa sufar si sa nu gasesc un om decat sa traiesc la alibi. Asta era ideea. Prefer sa iubesc fara a fi iubit decat sa fiu iubit fara a iubi. Prefer sa stau singur-singur decat sa stau singur in doi, prefer sa plang si sa-mi dau pumni in cap pentru ca nu inteleg ceva despre omul pe care il iubesc decat sa trec nepasator pe langa problemele celui care ma iubeste si de care imi pasa pentru ca impartim, cumva aleator, acelasi pat, uneori sexul, aceleasi camere si poate facturile, daca nu cumva le platesc eu(asta cu platitul nu conteaza decat la nivel psihic, asa, cand se fac evaluarile). Prefer sa-mi aduc aminte discutiile cu ea decat sa povestesc despre tot felul de superficialitati, prefer sa nu dorm sau sa nu visez decat sa am cosmaruri cu mine, peste cativa ani, impingand un carucior si gandindu-ma tot la ea desi copilul din carucior e al meu si nu cu ea. Prefer sa sufar si sa plang singur decat sa ma droghez cu sex, decat sa-mi dau frau liber nevoii de a trece peste si, in felul asta, de a arunca la cosul de gunoi orice fel de valoare umana, orice fel de principiu. Prefer sa fiu eu si sa tac decat sa vorbesc din replicile frumoase ale filmelor, incercand sa fortez emularea unui happy-ending. Si mai e ceva. Prefer sa uit de toate astea, prefer sa nu mai stiu niciodata cum e sa iubesti decat sa-mi arunc iubirea si sa incerc sa-mi ling ranile facand toate cele cu tot felul de "chestii" care in mod normal nu reusesc sa treaca de nivelul mediu de conversatie intr-un birt de la tara. Nu, e ok, prefer sa stau asa...desuet si oarecum condamnat(in sensul ca atitudinea pasiva e uneori comdamnata, nu ca eu as si, prin ce fac, condamnat la nefericire), in banca mea. In felul asta poate o sa pretuiesc si mai mult o eventuala alta sansa la a avea acel ceva de care nu pot sa nu am nevoie. Asta daca nu cumva decid sa-mi extirp o parte din suflet si sa fiu...altul. Si da, poate nici nu stiu sa iubesc si sa fac un om fericit...dar am dreptul ca macar sa incerc, asa...vreo 2000 si ceva de ani. Cam atat. Don't try this at home, it could hurt. Dar na, cica we're supposed to fight for what we want in life:) and fighting may mean getting hurt(si nu, lupta nu inseamna intotdeauna zgomot, poate insemna si liniste). And that's not the worst part. Cea mai rea parte e ce ai putea sa descoperi despre tine cand te vor napadi astfel de ganduri.

P.S. Persoanele si faptele din aceasta postare sunt reale si exista in viata de zi cu zi. This is not fiction, this is life. Maybe yours.

The Good, The Bad And The Ugly

2010-02-24T03:05:00.003+02:00

Nu, nu o sa scriu despre un film ci despre o legenda:). Si nu, nu despre filmul-legenda ci despre avionul legenda, Thunderbolt. P47 Thunderbolt a fost primul avion aliat care a reusit sa insoteasca bombardierele pana in Germania nazista in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Tot el a fost denumit "The Can Opener" de catre infanteristii americani pentru capacitatea sa de a distruge vehiculele de lupta germane, de la cele cu blindaj usor pana la tancurile grele, ca Tiger Mk1 si M2. Si in acest timp ramanand un formidabil avion de lupta aeriana. So, P47.

Si cam 30 de ani mai tarziu A-10 Thunderbolt. El e adevaratul urat. Deviza pilotilor de pe A-10 e:"Go Ugly Early". E vorba aici despre cel mai urat avion de atac la sol...probabil din toate timpurile. Are un tun urat in nas, are niste aripi care il fac sa para cocosat si care par ca nu ar prea face parte din avionul ala...adica...nu stiu, parca ar vrea sa se desprinda sau de parca ar sta sa cada. Urat. Motoarele sunt sunt dispuse foarte dubios si ele: se afla pe coada avionului si sunt complet descoperite...ugh. Mnu, nu de asta e unul dintre cele mai iubite avione americane in serviciu activ. E iubit pentru ca e unul dintre cele mai rezistente avioane, pentru ca desi e un avion de atac la sol se descurca si in lupte aeriene(in Primul Razboi din Golf a doborat avioane Mig 21 si Mig 23), pentru ca desi ramane fara rachete are tunul ala din bot care poate deschide un main battle tank inamic exact ca pe o cutie de conserve...E suficient? Nu? Avenger, tunul despre care va vorbeam e,in afara de o arma de o eficienta extrema, un instrument de teroare. Pilotii de Thunderbolt "irosesc" un numar de cartuse pe anumite iesiri doar pentru a speria adversarii, fara a-i rani sau ucide. Pur si simplu, se sperie de jucarica aia meseriasa si pleaca. Si da...au de ce sa se sperie.

Dar de ce sa fe mai iubit decat un avion mai nou sau mai frumos? Pai...ce face el e sa stea mai mereu aproape de trupe, sa le ofere sprijin aerian de proximitate, sa elimine obstacolele din calea acestora si sa le dea incredere, sa le aduca aminte ca e cineva acolo sus gata sa dezlantuie o mica furtuna de otel, plumb si uraniu saracit asupra inamicului. Ce poti sa-ti doresti mai mult de la un avion? Sa semene cu Tom Cruise? No, thanks, prefer sa stiu ca in spatele meu e o chestie care isi va face treaba de fiecare data cand voi avea nevoie, prefer sa stiu ca ma pot baza pe ceva sigur si ca acel ceva va fi acolo de fiecare data, la fel de folositor si de precis. So yeah, Go Ugly Early, 2028 and beyond. A da, si ca sa nu uit, din motive de echilibru, Avengerul lui Thunderbolt nici macar nu e in mijlocul botului, e pus stramb:).

The Guy Nobody Loves

2010-01-31T02:29:00.002+02:00

Scriam acum ceva vreme despre Nadal, Novak si Andy. Andy Murray. Azi ma aflu intr-o stuatie oarecum paradoxala: daca Murray castiga astazi, pe arena Rod Laver, trece pe locul doi iar Rafa Nadal, preferatul meu, ajunge pe locul 4 in lume. Nu numai asta e problema. Problema mare e ca urasc jocul la alibi al lui Murray. Sincer, mi se pare inestetic si fad, mi se pare ca nu e tneis ce face el uneori. Dar trebuie sa recunosc: accidentat sau nu Rafa a fost batut pe bune de acest joc. Andy a jucat si serve and volley, a jucat ai agresiv, a jucat tot ce avea nevoie, cand avea nevoie.

Sigur, ma enerveaza si fata lui, si mersul, si ... sariturile lui de pe teren...e complet inestetic, e...trist sa-l vezi jucand dar nu poti sa nu recunosti ca e un produs premium al marketingului, al antrenamentelor perfect facute, al anilor de investitii si de cercetari. Andy e un produs... Roger e un talent nativ, fara antrenor, unul dintre putinii aroganti care mai joaca reverul cu o mana si se imbraca precum un print la Wimbledon. Dar e vechi, oricat de bun, Federer mi-a mirosit mereu a vechi, a fumat, a tutun pe o haina purtata intr-o seara de club. Nu-mi place nimic la el desi e cel mai talentat. E cumva un paradox. Ii detest loviturile lejere si naturale, ii detest stilul de deplasare care frizeaza perfectiunea...pur si simplu...nu gasesc nimic ce ar putea sa-mi placa la el...e...o adunatura de talent si aroganta:). So...ce o sa fie azi?

Nu stiu...nu am habar. Stiu doar ca mi-as dori ca Andy sa aduca primul triumf britanic intr-un Mare Slem de la Fred Perry incoace. Asta e tot ce stiu sigur. Si mai stiu ceva...daca Rafa se va retrage cu Andy o sa tin si pe mai departe:). Cam fad, nu?

Kan't you cross that bridge?

2010-01-14T01:46:00.003+02:00

In seara asta m-a facut cineva sa ma gandesc la gandire. Da, stiu, cliseu, abureala s.a.m.d. Dar am ajuns la o concluzie interesanta si oarecum noua pentru mine. Asta e inceputul, mergem mai departe:).

E amuzant pentru mine sa vad cum a evoluat gandirea umana de-a lungul timpului: de la satisfacerea necesitatilor de baza, la simplificarea metodelor de a satisface acele nevoi, la crearea de noi nevoi, la gasirea de modalitati din ce in ce mai simple de a satisface si aceste nevoi. Maslow zicea ca nevoile pot fi asezate intr-o piramida care sa aiba la baza tocmai nevoie fizice/fiziologice si in varf impinirea. Si tipul mai zicea, din ce-mi aduc aminte, ca probabilitatea de a atinge implinirea e invers proportionala cu inteligenta si cultura persoanei. Fascinant, nu? E aproape biblic "fericiti cei saraci cu Duhul caci a lor va fi Imparatia Cerurilor". Dar e real? Asa sa fie? Cu cat mintea merge mai mult cu atat suntem mai predispusi la frustrari, inadaptabilitate si neimplinire. Bine, cumva si Pascal zicea cam aceeasi branza, ca daca stai sa clocesti si sa astepti o sa ramai cu asta si cu nefericirea. Inca ma intreb daca sa fiu de acord. Inca mai caut un "silver bullet" care sa ucida varianta gresita sau implauzibila. Implauzibila pt ca nu exista teorii gresite in stiintele socio-umane, doar implauzibile.

So, care sa fie "the silver bullet"? Sa fie un fund de sac numit slabiciune, sa fie un fel de joc de-a "Kan you?/I can't.". Eu as merge pe Kant:). Nu stiu de ce, dar imi pare totusi cartea castigatoare, compromisul ideal, pentru mine, intre empirism si dubiul rationalist cartezian. What more could one want?

This part of the writing is relegated to conclusions:). Dar ce alta concluzie sa trag in afara faptului ca sunt lucruri pe care doar timpul le aseaza, mai presus de orice judecata a priorica? Asta e tot, asta era mare mea concluzie simpla:), tot de la Kant doar ca el o zice cumva altfel. Si mai zice ceva interesant despre datoria fata de sine a fiecaruia. Dar despre asta...pe acelasi pod, doar alta data.

Raw Power or The Perfect Tool For the Job

2009-12-22T17:12:00.004+02:00

Astazi am mai inteles ceva. Intr-un context cretin dar am inteles ceva: nu conteaza bigger, better, more powerful. Nu, pentru fiecare lucrare conteaza sa folosesti exact toolul potrivit. Am mai tras cu arme cu luneta si inainte de ziua de azi, cu unele chiar cool, gen Remington SR8 sau PGW Timberwolf C14 MRSW, Steyr-Mannlicher SSG08 dar si cu clasicul Dragunov SVD. Primele doua in .338 Lapua Magnum, ultimele doua in 7.62...NATO sau rusesc, dupa caz:). 7.62 nu e genul de calibru care sa-ti spuna multe, nu e genul de arma care sa faca senzatie prin distanta sau printr-o grupare apropiata am gloantelor(pentru cine stie ce inseamna MOA mic...explic in particular:D). E un calibru bun pentru urban shooting, trece prin cele mai multe dintre protectiile anti glont normale, again, nu te da pe spate. Nu-si face mereu treaba, chiar daca e bine folosita. Nu:).

La polul opus se afla arma cu care am tras astazi:). Pe numele ei intreg AMSD OM 50 Nemesis, jucaria e o arma fabuloasa. Tevile sunt pe sistem DNI, se schimba in doua minute in conditii de lupta. Are vreo patru feluri de tevi in functie de ce vrei sa faci cu ea, de la silenced la long range, de la peste la paste cu prosciuto. Cand tragi cu teava de long range, care e fixa, te sperie si reculul si sunteul surd si jos. Arma e completa. La 1400 de metri trece prin orice fel de armura corporala, inclusiv placi ceramice. Omoara tinte la 2200 de metri cu un 0,25 Minute of Arc(MOA)...inifim fata de un 7,62 care are un MOA de 1 la Km...in medie:). 12,7 mm diametrul proiectilului, 108mm lungimea lui...urias, la propriu. Am vazut ce face dintr-un cap balistic intarit cu fibra de carbon si protejat cu casca de kevlar...de la 1400 de metri...inspaimantator. Nu vreau sa descriu, puteti cauta diverse teste facute cu arme de calibru .50 pe youtube. E mortala, e dura, e puternica, precisa...arma perfecta daca vrei sa nu mai ramana nicio sansa tintei tale. Americanii numesc tipul asta de arma "battle-field domination sniper rifle". Bine, ei folosesc o arma ceva mai veche si mai slabuta, M82 Barrett. Nemesis e si mai crunta prin faptul ca are viteza glontului la iesirea de pe teava "putin" mai mare. Cu Nemesis daca tragi intr-un om de la 2 km si-l lovesti in picior...omul ala poate sa moara, daca il lovesti in sold are sanse mari sa moara iar daca il lovesti in torace, abdomen, piept...o sa moara sigur. E over kill pentru orice tina umana, pentru orice om care are umanitate e prea mult ce poate face arma asta.

Mai sunt niste arme, le-am numit mai sus. Mai sunt armele soft:), pentru cei care stiu, pentru cunoscatori. Armele de calibrul .338 Lapua Magnum. Silent killers, cam asta e porecla. De ce? Pentru ca sunt atat de precise la distanta mare incat o sa mori inainte sa alfi ce te-a lovit. Ok, la putere de oprire nu sunt la fel de cool ca .50 bmg-urile, nu sunt la fel de flashy. Da-i in schimb o tinta unui om care se stie cu ce se mananca sniper rifling si va alege o arma de calibrul Lapua. E mult mai curata, mult mai cuminte, mult mai ascultatoare, mult mai usoara, mult mai multe. Si, spre deosebire de un 7.62 isi face mereu treaba. O Lapua nu va distruge cu ura tinta cum o face un .50 dar o fa ucide, nu o va "vandaliza" dar isi va face treaba. Si nu e violenta cu cel care o foloseste, ii lasa simturile intregi, mai ales ca sunt mai usor de amortizat decat...0.50-urile.

Ce voiam sa spun? Pentru fiecare scop ai la dispozitie o infinitate de feluri de a-l atinge, pentru fiecare obiectiv, enorm de multe cai. Una va fi fix calea potrivita si una va fi calea Over Kill. Ce alegi te defineste: alegi calea de care esti sigur ca duce undeva desi acel undeva nu e cel mai bun lucru sau alegi calea prin care s-ar putea sa ratezi dar macar vei fi incercat fix toolul potrivit si va fi fost numai vina ta ca ai ratat?

Just sentimente

2009-12-21T20:42:00.004+02:00

Ma gandeam astazi la sentimente si la cat sunt de ciudate. Am ajuns la concluzia ca, vrem, nu vrem, avem doua variante: fie le ignoram fie le ascultam. Hai sa vedem de ce spun asta si cum se ajunge aici.

Pai ce alte variante ar mai fi? Ar mai varianta sa incercam sa le ucidem. Can we do that? Putem sa ne delegitimam sentimentele si sa incercam sa le luam la misto? Da, sigur, putem dar or sa se intoarca si or sa ne muste de gat. O sa faca "hatz" si or sa ne deschida gatul, carotida. Or sa ne sece de sange si de viata cand ne e lumea mai draga. So...concluzia ar fi ca daca incerci sa-ti ucizi sentimentele s-o faci corespunzator, cu toata mintea si sa darami tot ce sunt ele pentru ca altfel e de foarte rau.

Poti sa lupti cu ele, sa-ti argumentezi in zeci de feluri ca sunt proaste, ca nu ai de ce sa ai sentimentele alea, poti sa spui despre ele ca te injosesc, sunt nedemne de tine. Si cu ce folos? Or sa plece, or sa fie mai putin acolo si mai mult departe? O sa te ajute cu ceva lupta asta sau doar o sa te impiedice sa traiesti cat de cat uman? Nu, stiu de la mine ca nici asta nu ajuta si ca daca sufletul tau e intr-un loc si minteae in altul...ruptura nu are cum sa faca altceva decat sa se largeasca si sa sfarseasca prin a te distruge pe moment, a te face sa regreti tot si sa vrei doar sa fugi departe.

Dar de ce merg variantele date de mine si cum faci ca ele sa mearga? Nu, nu e deloc simplu. Uite, incercam asa: incepem prin a le asculta si ramificam de acolo, suna bine? Hai sa incepem de la ce inseamna sentimente. E un proces AFECTIV. Adica facultate a simtirii, apartine afectului si nu intelectului. Gandirea e o facultate superioara a creierului uman iar sentimentele sunt produs al visceralitatii. Sau ceva de genul asta.

Cum poti incerca sa controlezi o oaie cu un microscop? O sa asculte oaia de miscroscop...nu, nu o sa asculte. Dar poate oaia sa fie controlata de un caine? Da, asta se poate si cam asa va fi de fiecare data. De ce? Pentru ca el provine de unde provine si oaia. Pentru ca e din acelasi mediu, pentru ca e tot de acolo. Sa incep din nou:). Nu, uite, lasi oaia sa zburde pana oboseste, iti lasi sentimentele sa alerge si sa incerce sa obtina ce cauti tu de fapt, binele. Dar ce faci cand iti dai seama ca oaia nu o sa gaseasca nimic acolo unde cauta? Ce faci cand oaia cauta in gol si nu da de nimic? Pai...aici intervin variantele: ori trimit cainele dupa ea si o duci spre alte zari stiind ca acolo nu e nimic de gasit in afara de suferinta cu rare momente de bucurie si cu rare momente de zgomot care aduc a fericire, ori, lasi oaia sa caute pana oboseste si se intoarce ea singura la stana ta, stana de unde a plecat bezmetica.

Cate feluri de sentimente sunt? Cred ca enorm de multe. Poti sa simti pentru o idee, pentru un om, pentru un obiect. Afectiune, iubire, respect...ura...sunt toate ale noastre, ni se indreapta incotro e mai bine pentru ele si cauta sa ne faca fericiti. Da, ura te poate face fericit, daca urasti destul de tare ceva o sa ajungi sa-ti traiesti fericirea prin nefericirile obiectului urii tale. In fine, revenind. Sentimentele pot sa fie spontane, crescute, pot sa fie generate de zgomot, confuzie, sentimentele pot sa fie in multe feluri dar nu generate de minte, de dorinta. Nu pot sa fie ucise de lipsa ei pentru ca niciodata nu sunt generate de dorinta de a face sau de a nu face ceva. Nu, sentimentele sunt intregi, vin cu totul sau nu vin. Vin complet sau incomplet, da, vin mai multe sau mai putine, da, dar niciodata nu le poti invoca si niciodata un sentiment pe care il invoci, un sentiment pe care vrei sa-l cresti nu va creste. Ok, poate sa creasca in locul lui frustrari, pot sa creasca in locul lui intrebari dar nu va creste acel sentiment pe care voiai tu sa-l cultivi.

Mai e ceva tot despre asta: nu poti simulta fericirea atat de bine incat sa te pacalesti si pe tine. Nu, fericirea e unica si e doar reala. Nu poti alege sa fii fericit, nu merge asa de simplu. Poti incerca sa fii mai bine, poti incerca sa fii mai putin mizerabil, nu poti sa fii fericit la comanda. Fericirea e rezultatul unor trairi autentice, unor sentimente reale si unor intamplari care sa aduca toate acestea. Nu merge cu "vreau sa te iubesc", nu poti sa te minti nici macar o zi, cu atat mai putin sa pacalesti persoane care te cunosc in a crede ca esti fericit, linistit, bine. Nu, nu merge asa, nu te poti minti asa, nu poti deveni dependent de ceva ce nu-ti place, nu poti sa devi posesiv cu un om doar pentru ca e usor, nu poti sa simulezi anumite comportamente. Da, zgomotul poate sa te duca astray si sa-ti mascheze anumite sentimente, sa te faca sa crezi ca nu sunt acolo in timp ce potenteaza anumite temeri. Ioi, scuze, am zis ceva urat. Am zis de zgomot. Dar da, zgomotul te poate face sa crezi in lucruri care nu sunt acolo doar pt ca e puternic si bine facut...ce e cu adevarat minunat e durata zgomotului:). Noise doesn't last forever. Si cand e liniste...cand e liniste si sentimentele se aseaza...atunci doare cel mai tare pentru ca-ti dai seama ca mintea avea dreptate si ca oaia s-a dus aiurea, cainele o sa trimiti cainele dupa ea...si poate nu din prima dar cainele o sa aduca oaia inapoi, mai mult moarte decat vie. Si o sa urasti oaia pentru ca s-a dus aiurea, pentru ca te-a costat timp din viata, timp in care puteai sa cauti fericirea in locuri unde nu o mai cautasei sau in locuri unde o cautasei si parea sa fie acolo dar ti-a fost frica sa mergi mai departe sau...poate nu ti-a fost frica...dar te-a deturnat zgomotul si fricile anterioare, cele inca nevindencate. Dar din nou, zgomotul nu tine la nesfarsit si nici macar sentimentele reale cand sunt confruntate cu imposibilitatea atingerii fericirii. Si atunci le ignori. Le ignori, iti iei ramas bun de la ele si pleci spre locul unde ai vazut ultima data binele. Ce nu poate fi prevazut e timpul in care toate astea se vor intampla...ce e menit sa se intample se va intampla...cand...asta e, de fapt, misterul:).

Spre sfarsit de gand mi-am dat seama ca incerc de fapt sa inteleg sentimente cu mintea... inutil demers daca iti dai seama ca de aici am plecat in ce am gandit. Nu, nu e chiar asa, aici nu e vorba doar de minte, e vorba si de experiente anterioare care legitimeaza mintea in a face judecati. Asta e adevarul, asta e tot ce se poate intampla mai simplu: sa ai mintea cu tine cand asculti istoria si s-o folosesti cand iesi putin din zgomot:). Cam atat despre asta. Ah, scuze, am gresit, mai era ceva: cainele e tot un sentiment, cel de indiferenta, indiferenta fata de un sentiment dovedit a fi malign. Si cainele exista mereu, e acolo, trebuie doar sa-i scoti lesa si sa-l eliberezi. Si o vei face.

The Killers

Cand iti dai seama ca gresesti...

2009-12-19T03:20:00.006+02:00

Cand iti dai seama ca gresesti iti ceri iertare si incerci sa indrepti greseala. Da, am gresit cand am facut din blogul asta un loc pentru a lasa sentimente personalizate. Da, erau adevarate. Da, erau frumoase in esenta lor dar apartineau unei persoane pe care o iubesc, nu unui blog public. Am gresit si-mi cer iertare.

Sunt greseli pe care nu le repeti, asta e una dintre ele. Sunt greseli pe care le regreti si de care, desi plecate dintr-o intentie buna, ajungi sa te temi pe motiv ca ar putea deveni capitale.

Dar da, exista ceva ce pot spune public: AM GRESIT metoda. Dar nu, NU AM GRESIT SENTIMENTELE si OMUL. Chiar te iubesc pe tine, da, pe tine...numai pe tine...cea cu nume, cea cu ochi si trup cea cu minte si suflet si cea completa...dar nu, aici esti doar tu, Ea, numele e pentru noi doi si tu sti deja ca despre tine e vorba, nu o sa-l scriu din nou aici.

A fost o greseala publica si acestea sunt niste scuze publice.

The Pogues - Love you till the end

P.S. I love YOU

Good or bad, it all comes to an end

2009-06-02T01:00:00.009+03:00

Toate lucrurile, bune sau rele, au un sfarsit. Si blogul meu se incheie aici.

Multumesc tuturor celor care au trecut pe aici, ocazional sau fidel, multumesc celor care au comentat ineptiile si defularile mele si care pentru mici momente mi-au alungat parte din singuratate.

So, o ultima melodie, meritata si potrivita

http://www.youtube.com/watch?v=NCDHa7Uk5lE

ONLY_BY_THE_NIGHT

2009-05-26T20:58:00.003+03:00

Ma gandeam de ceva vreme sa scriu iarasi pe blog. Nu des, nu mult, sa scriu cate un gand ratacit din cand in cand. Dar nu a fost sa fie asa...sunt prea multe ganduri ratacite si ravasite ca sa pot lua unul singur. Le insir doar...si asa... mult mai mult nu pot face.

Teii infloresc...de fapt, au inflorit. Miros doar seara, seara se simte puternic, stresant...se simte si apasa teribil de greu. Sunt multe amintiri in mirosul teilor. Stiu, suna a cliseu dar imi aduc aminte de multe cand le simt mirosul.

Ma uitam zilele trecute la Mega-Structures pe National Geographic. China contruieste cel mai mult si foarte bine. Era o emisiune despre podurile de peste raul YangTze. Imi aduc aminte ca ma gandeam atunci ca fiecare om isi are cu adevarat podul sau imaginar. Podul peste care trebuie sa treaca pentru e deveni. Fara sa fie tinut de mana, poate doar indrumat de la distanta. Ce va gasi dincolo si daca isi va fi ales podul corect?

Ma mai gandeam intr-o zi si la descompunere. Cum ar fi sa ne putem descompune in nano-elemente si sa ne recompunem cand putem, cand simtit ca meritam? Cum ar fi sa ne putem recompune in ce meritam? Dar cum ar fi sa ne recompunem in ce vrem sa fim? Cati dintre noi s-ar recompune in ce sunt deja? Cati dintre noi sunt asa cum vor, pentru ei si pentru cei pe care ii iubesc? Eu stiu ca nu sunt asa cum mi-as dori.

Tot la fel, zilele trecute ma gandeam la cum ar trebui sa fie dragostea. Cum ar trebui sa iubim? Cum ar trebui sa ne simtim langa cel pe care il iubim? Singurul raspuns pe care mi l-am dat si pe care mi-l dau si acum e ca ar trebui sa fie cam ca relatia dintre o gazda si simbiontul ei Tok'ra si in niciun caz ca in cazul Goa'ulzilor. Adica ar trebui sa fie armonie, egalitate, colaborare, nu dominare, supunere sau conflicte si mereu obligatii(astea sunt din intelepciunea Stargate SG 1 ). Eu, cel putin, nu-mi doresc sa fiu gazda unui Goa'uld. Dar mi-as dori ca jumatatea mea sa ma cunoasca deplin, sa stie toate gandurile mele, sa stie cat si cum o iubesc, sa stie ca o sa fiu mereu acolo...ce vreau pentru mine si pentru noi, pana cand simbiontul o sa moara si, odata cu el, si gazda.

Ma mai gandeam si la zilele de iulie spre sfarsit si plajele cu nisip adanc si fin. La mare. Soare. Vantul care sa adie usor si mana cuiva pe spate. Atat, doar o mana pe spate. Cat de tot ar insemna asta? Cat de bine ar fi asta? Cat de nimic ar insemna restul si tot de acolo inainte? Si daca totusi ar fi si de acolo inainte? Cam cat de cosmica ar trebui sa fie o astfel de conspiratie incat sa aiba succes? Sau cat de simpla si telurica?

Ma intrebam si care e diferenta dintre multimea vida si o multime vida. Mi s-a parut amuzanta distinctia asta, nu stiu de ce. Adica...goala cu adevarat e o singura multime sau le putem reduce pe cele goale la una pentru ca sunt identice? De ce nu se vorbeste despre "o multime vida" si se vorbeste despre "multimea vida"? Oricum, matematic vorbind, diferenta intre multimea vida si o multime vida nu exista...sunt ambele goale dar cu rostul lor.

Am avut ocazia intr-o zi sa cunosc omul pe care il admir cel mai mult din punct de vedere profesional. Nu conteaza numele lui. Stiu doar ca era la un training de negocieri. Dupa o simulare in care echipa din care faceam parte isi atinsese scopurile incredintate de catre organizatori a venit la noi si spus zambind " Mai, ati fost isteti, mi-a placut cum i-ati prins la tratatul de frontiera, a fost smecherie mare acolo ". Noi am inceput sa-i multumim si sa culegem laudele. Ne face usor semn cu mana sa nu spunem nimic si continua "A fost o negociere buna pentru prezent. Dar cand o sa negociati si altceva decat puncte de pe o lista sa aveti grija sa nu compromiteti lucrurile in care credeti".

Uneori costul e prea mare si nu merita platit. Uneori costul pentru a avea o relatie e prea mare si nu merita platit. Alteori, merita orice cost. Depinde de tipul de simbiont:).

un cantecel pe cat de ciudat pe atat de frumos

Ziua care nu a venit

2009-05-17T12:56:00.002+03:00

Madrid, 30 de grade, vant, Nadal rezista. Un an de invincibilitate pe zgura era pe punctul de se termina. Acum un an, la Roma, Nadal abandona in fata lui Andreea Seppi din cauza unor probleme ale tendoanelor. A continuat sezonul trecut prin castigarea dublei Roland Garros - Wimbledon.

Acum Nadal se confrunta cu o problema de alta natura. Dupa ce castigase patru din cele cinci turnee majore ale inceputului de an, pustiul-zeu din Manacor parea ca nu mai are chef sa castige. Atitudinea lui era alta, privirea era una de om resemnat, mimica, asemenea. Rafa parea a nu se regasi, parea ca nu a capabil sa intre in jocul in care Nole Djokovici dadea tot ce avea mai bun.

Primul set a trecut ca si cand nu ar fi fost. Cu un Nadal apatic si cu Nole in control total, scorul primei manse a inghetat la un fad 6-3 pentru sarb. Al doilea set parea ca decurge asemanator cu exceptia faptului ca acum Nadal servise primul si Nole nu reusea sa-i sparga serva. A venit game-ul 9 din al doilea set. Rafa serveste slab si scorul e 15-40. Pana in acel moment Nole nu suportase nici macar o minge de break pe serva sa si daca ar fi facut inca un punct, probabil, ar fi castigat meciul. Nadal reuseste sa recupereze cele doua mingi de break si, pentru prima data in meci, strange pumnul si striga un "vamos!" al tutror frustrarilor pe care si le crease pana atunci. Setul se temina in tie-break, 7-5 pentru Rafa.

Setul trei a fost, pentru mine, cel mai frumos set vazut de cand ma uit la tenis. si nu ma uit de putin timp. Prima mea amintire cu tenis e meciul in care Sampras l-a batut, in 1990, pe McEnroe la US Open. Dar setului intre Rafa si Nole nu-i gasesc egal. Ca dramatism, ca energii implicate, ca daruire, ca presiune emotionala. Nu subscriu ideii ca acest set ar fi cu ceva inferior dramticului set 5 de la Wimbledon de anul trecut, poate si pentru ca Federer e mult mai sictirit si mai putin bataios decat Nole, poate pentru ca pe elvetian nu l-am vauzt facand sfoara si spagatul pe terenul de tenis si, cu siguranta, nu cand suferea teribil din cauza contracturilor musculare. Poate pentru ca la All England era un singur jucator care era dispus sa se distruga pe teren iar ieri, la Madrid, erau doi. Exista, cred, in meciul de ieri o minge pentru antologia tenisului, pentru cartile lui de aur. 7-6 cu serviciul pentru Djokovici in tie-break-ul setului 2. Nadal returneaza slab, Nole incepe atacurile. Ataca pe reverul lui Nadal, unghi extrem de mic, lovitura puternica. Nadal ajunge mingea la 15, poate 20 de centimetri de pamant si o trimite teribil de precis in coltul terenului lui Nole. Sarbul trimite migea inpoi dar pierde initiativa. Raliul continua cu inca 2-3 schimburi in care Nadal il plimba pe Djokovici. Si-l ucide. Il ucide cu o lovitura pe un cross al sarbului care avea atat kick incat sa sara peste o casa de chirpici. Nadal loveste in forta, cu dreapta, de pe la 2,5 metri, in lungul liniei. Punct, egalitate perfecta. De aici povestea e simpla: Nadal a mai salvat doua-trei mingi de meci, a ratat una si a castigat-o pe a doua.

Care era ideea a tot ce am scris mai sus? Greu. Pur si simplu, am simtit nevoia sa scriu despre meciul asta. Poate ideea era ca timpul trebuia oprit si meciul inramat, impreuna cu protagonistii, in momentul in care mingea lui Nadal a izbit tusa pentru 7-7 in al doilea tie break. Poate ideea era ca cel mai mare obstacol in calea succesului propriu esti chiar tu, cu cele doua componente vazute ieri : minte(pentru Nadal) si fizic(pentru Djokovici). Poate uneori, pur si simplu, gasesti in ceva frumosul si nu vrei sa-i dai drumul, sa-l lasi uitarii. Poate.

Pe cand?

2009-04-08T04:40:00.002+03:00

Astazi am asteptat mai mult ca ieri si o sa astept mai mult maine. Inca astept ca Base sa capitalizeze ceea ce se intampla in Chisinau. Cand va iesi? Cum va iesi? Cred ca e testul de maturitate al omului care si-a schimbat consilierii mai des decat oricine altcineva. A invatat Base cum se trateaza o problema de genul asta sau e prea prins de alegerile prezidentiale pentru a judeca la rece situatia din Moldova?

Ca o parere personala. UE tace sau zice nimic prin nenea care cand era ceva de zis, a zis. Moscova... tace mereu si face mereu... doar are armata a 14-a la o aruncatura de bat de Chisinau si spionii peste tot in oras. Ca de la colonel la general, Putin ar putea sa faca un mare gest si sa trimita "trupe de mentinere a pacii" in buricu' targului.

Ce as face eu daca as fi Basescu? Simplu. Ce a facut Grecia fata de Cipru cand restul lumii era pe punctul de a lua partea Turciei. E drept, Rusia e nitel mai mare si mai cu oua decat Turcia...desi Ankara avea, pe vremea aia, un atu destul de puternic in baza de la Incirlik, de care aveau nevoie americanii si aliatii lor. Fata de gazul rusesc, pare putin, mai curand o economie, un moft, nu o necesitate.

De ce as face asta? In primul rand pentru ca, vrem nu vrem, Moldova e pamant romanesc si nu putem sa ne facem ca ploua. Da, stiu, diplomatie. Cunosc. Dar acum avem cu ce. Si avem dreptul la o pozitie. In al doilea rand pentru ca eu chiar cred ca un bine facut la timpul lui ti se va intoarce inzecit. In alte cuvinte, Moldova o sa scape candva de comunisti, o sa scape de mizerie si, cand o va face, as vrea sa ne priveasca pe noi, pe roamanii de dincoace, cu respect si ca pe niste oameni demni, nu ca pe niste curve. Da, eu stiu ca e gresit sa iei pozitie fata de ce se intampla in Moldova dar stiu si ca as face greseala asta daca ar fi a mea de facut.

De ce Base? Pentru ca, uneori, mai ales in ce priveste Moldova, spune si ce gandeste. Poate sa regrete gestul si sa-l plateasca? Da. Poate sa castige din el? Si mai da. E destul de istet sa stie ca daca ii iese jocul are inca 5 ani de mandat? Probabil. O sa vedem cand si cum. Eu as spune ca nu mai tarziu de joi si nu exagerat de dur(mai curand cat sa anunte ca 1. nu toleram jignirile si dezinformarile privitoare la Romania si 2. avem ceva de spus fata de o situatie penibila nascuta intr-o tarisoara vecina, daca nu mai mult).

P.S. imi place melodia asta

Age of Empires

2009-04-01T23:26:00.002+03:00

Age of Empires e un joc:). Un joc de strategie, relativ simplu. Sau care poate fi facut simplu. Exista trei resurse principale care se pot exploata si inca doua resurse care se pot obtine prin diverse metode(se pot cumpara sau obtine prin upgrades). Exista 5 epoci. Nu am de gand sa lungesc povestea. Desi te poti specializa, desi exista tone de smecherii pe care le poti face, cel mai simplu e sa produci masiv resurse si sa upgradezi la maxim doua tipuri de unitati. Indiferent de pierderi o sa castigi daca reusesti sa produci mai mult decat consumi si sa transmiti eficient banii catre ramura militara. Repet, simplu. Nu poti face nimic din toat astea decat evoluand. Decat evoluand. Decat evoluand. Nu ma repet, evolutia e tot ce conteaza in joc: rapida, corect facuta, fara a sacrifica viata normala a coloniei tale.

A...si ca sa nu uit... evolutia e o regula generala in viata. Trebuie sa evoluam, noi, oamenii in general, avem nevoie sa evoluam. Asa am ajuns unde suntem...evoluand. Avem nevoie de asta, ne defineste si nu putem supravietui fara a evolua. Cand asta nu se intampla...avem o problema. Atunci...de ce se tem toti de evolutie?:) Musca? Oamenii evolueaza, societatea evolueaza, daca ramai in urma o sa ai frustrari, o sa ajungi sa nu mai intelegi pe nimeni si sa nu mai fi inteles decat de cei care au uitat, alaturi de tine, sa evolueze. In orice caz, ma simt ceva mai mamifer decat nevertebrat saptamana asta:). Mi-e cam lene...o sa revin la subiect cand o sa fiu iarasi nervos.

Prenume

2009-03-17T01:17:00.004+02:00

Ma gandeam acum, citind un articol despre muzica, la cat de putine prenume de oameni care dau numele diverselor chestii stiu. Acolo, in particular, era vorba despre Bono de la U2...care nu e un exemplu bun:D(pentru ca nu da numele a nimic si...nici nu stiu daca e numele lui adevarat- tocmai l-am gugalit si am vazut ca nu e)

Dar ideea ramane. Par example Volt(a), Ohm, Amper(e)...chiar si la Watt am stat sa ma gandesc. Pana si pe Rockefeller ala care cica ar fi fost cel mai bogat om din istorie a trebuit sa-l gugalesc pentru a fi sigur ca il chema John D. Rockefeller. And so forth.

Destul de ciudat cum functioneaza memoria noastra, nu?:)

little funky song

Obezitate si "Apocalisa"

2009-03-16T18:51:00.002+02:00

Boc ne spune ca suntem o tara obeza:). Iliescu ne prezice sfarsitul capitalismului. Sa-i credem?

Nu-mi place Boc. Nu-l suport pe Boc, omul politic. E umil, e lipsit de coloana vertebrala, lipsit de curaj si initiativa. Dar are dreptate: suntem o tara cu o administratie obeza si care "detine" cel mai mare numar de taxe din Europa. Ma intreb daca nu si din lume. Chiar e cazul ca ceva sa se schimbe...vorbele sunt frumoase, promisiunile sunt aproape logice...sa vedem ce o sa fie. Boc, a fost om politic pana sa ajunga Base presedinte. Acum e papitoi. Am cam avea nevoie de Boc ala de acum 5 ani.

Distractia zilei: Ion Iliescu. Daca e un om care ar trebui extirpat din istoria romanilor(dupa mine, evident), el ar fi:). Nu Antonescu, nu Codreanu, nimeni. Iliescu. I-li-e-scu! Astazi a venit sa ne spuna ca actuala criza e plecata din centru spre periferie si ca o sa aduca sfarsitul capitalismului. Bine, a uitat sa precizeze ca si sfarsitul lumii. Ca la noi o sa fie mai rau decat la Vestul exploatator...etc. Si aproape ca l-as crede. Chiar l-as crede daca ar fi o idee noua. Daca nu ar fi nascuta de Engles, dusa mai departe de Marx si transformata in postulat cvasi-religios de Lenin, poate l-as fi crezut pe Iliescu. Daca nu ar fi slujit toata viata lui aceasta idee, daca nu ar fi dus mereu tara catre aceasta orientare...poate as fi ascultat cu atentie. Dar nu, astazi am vazut sfaritul unui om care a marcat in mod dezastruos istoria post-decembrista a Roamniei. De astazi, pentru mine, Iliescu a incetat sa mai fie un om politic detestabil, a incetat sa mai fie un rau al acestei tari. Alea raman doar pentru istorie. De astazi, pentru mine, Ilescu a devenit o relicva a unor vremuri apuse, o greseala a istoriei noastre. Un fel de Vadim Tudor, un saltimbanc, o papusica fara sens si fara ceva de spus. Asa cum trebuia sa fie de acum 20 de ani, din decembrie 89. 20 de ani prea tarziu...dar mai bine decat niciodata.

Fara legatura cu subiectul:). Venezuela e tara din America Centrala si de Sud care dispune de cele mai importante rezerve naturale. E condusa de un anume Hugo Chavez. Acest nene, care uraste cultura occidental-capitalista s-a gandit sa interzica figurinele cu super-eroi ai acestei culturi. Se vor introduce(s-au introdus deja de proba) figurile cu Simon Bolivar:D. Daca Iliescu nu avea 200 si ceva de ani...nu credeti ca am fi avut si noi parte de figurine cu Lenin, Dej sau Gorba? Tin sa multumesc pe aceasta cale domnului Roman pentru prevederea constitutionala care interzice mai mult de doua mandate prezidentiale.

Inchei cu multa ura si parafrazand o replica dintr-un block-buster(foarte cliseu): "Hasta la vista, Ioane!". Ne vdem dupa capitalism (se mai putea pune si "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii":D).

http://www.youtube.com/watch?v=5KAIJmxob-o

Misunderstood

2009-02-24T17:13:00.002+02:00

La 42 de ani a devenit, poate, cel mai important neinteles al vietilor noastre. Parintii vostri erau nascuti in 1946? Inainte sa se nasca gandul de noi, putea sa se termine. Realist vorbind, o confruntare deschisa dintre URSS si SUA ar fi distrus, probabil, planeta. Nu distrus cu picatura, nu distrus cu poluarea, distrus cu bomba nucleara. Acel gen de distrus. Cu bomba si iarna nucleara.

Am scris acum ceva vreme despre "star wars" care a pus capat razboiului rece prin intreruperea sau amenintarea intreruperii MAD(mutual assured destruction). Daca, in anii '60, McNamara explica despre ce inseamna o putere nucleara(first strike capability=capaciatate unei puteri de a ataca si distruge integral o alta putere fara ca aceasta sa poata raspunde intr-un mod relevant, second strike=capacitatea unei puteri de a raspunde un atac nuclear pe scara larga intr-un mod atat de puternic incat sa faca atacul initial indezirabil) si spunea ca o cursa a inarmarilor are ca scop eliminarea "first strike capability", "star wars" a adus dupa sine ideea ca, desi o tara nu are first strike capability, second strike capability pentru a doua tara poate sa fie redus prin metode alternative de protectie. Un alt soi de intrerupere a unui echilibru Nash decat fusese prevazut ca posibil pana atunci.

Dar de ce a ramas Razboiul Rece "rece"? De ce SUA si URSS nu s-au luat la tranta distrugnd lumea? Pentru ca George Kennan a scris, literalmente, o telegrama de cateva mii de cuvinte, tradusa, ulterior, incomplet, intr-un act pe politca al SUA, in care spunea ca URSS este un sistem expansionist si instabil prin excelenta si ca cea mai eficienta cale de a trata situatia e de a limita posibilitatile de expansiune ale URSS la cat mai putine zone, cu riscul unor conflicte regionale i prin mijloace cat mai putin militariste cu putinta. Kennan sustinea ca prin aceasta limitare URSS ar sfarsi prin a imploda si parasi liga supra-puterilor, incheiand astfel un conflict latent.

Era un adversar al escaladarii militare si sustinea ca doctrina sa de containment ar trebui sa aiba in principal o componenta economica si sociala, mai curand decat una extremista, militara. Mai mult, sustinea ca sfarsitul regimului sovietic va veni de la sine, prin frictiuni interne si nu prin presiuni exterioare, ca este un regim rezistent la compresie si nu la extindere, temere pe care o avea chiar creatorul de facto al URSS, Iosif Vissarionovici Stalin. Cu alte cuvinte, Kennan recomanda un "strong point containment" si nu un "global containment" cum au inteles sa aplice regimurile de dupa 1950. In momentul in care SUA a renuntat la pozitia radicala si a incetat sa mearga pe langa drumul schitat de Keannan, Razboiul Rece s-a terminat.

A trait sa vada asta, murind in 2005, la 101 ani(asta daca nu cumva ma insel:D). Imi aduc aminte, totusi, cat se poate de clar, un interviu cu el, la CNN. De doua ori castigator al premiului Pulitzer pentru Istorie, medaliat si ras-medaliat, intrebat fiind de ce crede ca SUA a acceptat atat de tarziu doctrina sa in forma corecta, Kennan a spus " Pentru ca atunci cand porti rapunderea celor multi nu poti accepta o idee atat de utopica si descoperitoare, nici macar pentru posibilitatea de a avea castig de cauza si a salva vieti, timp si resurse. Cand a sosit vremea ei, ideea a fost acceptata in forma initiala si faptul ca a dat rezultatele scontate e tot ceea ce conteaza".

De ce am ajuns cu gandul la Kennan? Ma gandeam la neintelegeri si consecinte sau, altfel spus la cam cat timp trebuie sa treaca pentru a putea accepta o idee pentru care nu esti gata, in cazul in care nu esti rau intentionat. Poate nu e un timp fix ci e vorba doar de cinrcumstante, nu?:) Oricum, ideea importanta pentru mine e ca lipsa putintei de a intelege ceva intr-un moment nu inseamna decat posibilitate de a intelege acelasi lucru, in aceeasi forma intr-un alt moment. Se numeste sincronizare:).

New, brand new

2009-02-09T19:57:00.003+02:00

De astazi, in afara de postarile obisnuite, o sa pun in fiecare zi pe blog o melodie si o intrebare despre ea. O intrebare normala, cu raspuns prin "da" sau "nu".

Astazi:

Melodie: The Kelly Family - Fell in Love with an Alien

Intrebare: Melodie de referinta pentru anii '90. Da sau nu?

Inca o intrebari

2009-02-03T13:14:00.004+02:00

Cam cati ani iti trebuie pentru a reusi sa-ti ineci sufletul in minte? Si de ce ar trebui facut asa? De ce nu se poate ineca mintea in suflet? E sufletul inferior si trebuie condus sau el ia decizii prea inspaimantatoare?

melodie

Star Wars

2009-02-02T17:02:00.002+02:00

Va place sa ganditi liber, fara frica represalii? Va place sa calatoriti liber in lume? Va place sa visati si sa stiti ca depinde de voi sa impliniti acele vise? Va place sa votati liber, fara teama? Va place sa aveti optiuni, chiar daca nu ideale, atunci cand votati? Va place sa aveti optiuni in general? Va plac internetul, televiziuea prin cablu, libertatea presei?

Star Wars ca facut toate astea posibile. Nu, nu m-am dus de tot cu pluta. Nu ma refer la geniala realizare a lui George Lucas. Ma refer la proiectul Star Wars. Stiati ca a existat/exista un astfel de proiect? Stiti ce inseamna? E simplu: un altfel de genialitate.

Va aduceti aminte de Razboiul Rece? E perioada aia cand SUA si URSS erau cu cutitele pe masa si pregatite sa distruga viata pa Pamant, asa cum o stim, la o atingere de buton. Perioada in care lumea era impartita in "noi" si "ei"(fac abstractie de miscarea de nealiniere, sau "lumea a treia" care era un mare bullshit) iar "noi" eram de parte gresita a zidului. Va aduceti aminte de ea, asa e? Doua lucruri au dus la sfarsitul ei. Prima era ceva mai veche dar tot atat de geniala. Se numea "doctrina incercuirii" si spunea ca o putere de genul URSS nu trebuie infruntata in razboi deschis ci in razboaie pe fronturi secundare, trebuia izolata si tinuta sub presiune economica. A doua chestie era "Strategic Defense Initiative". Sau "Star Wars".

Ce era si ce a insemnat "Star Wars"? Va suna mai cunoscut termenul de "scut anti-racheta"? Asta era/e Star Wars. Bine, o va ganditi, dar ce treaba are scutul anti-racheta cu libertatea noastra de acum? Pai are, sigur ca are.

Imperiul Tarist si, apoi, URSS-ul s-au bazat pe numar si nu pe calitate. Cand era vorba de soldati, dotari militare, ICBM-uri, rusii preferau cantitatea. La ei totul era brutal, functional si extrem de distructiv...si mult. Nimic sofisticat peste masura, nimic iesit din comun de spectaculos. Doar dimesiuni si numar. Ei, ce a facut Star Wars? A mutat lupta acolo unde URSS nu putea sa o sustina: in spatiu. Cand preconizezi ca o sa ajungi invulnerabil la cele mai periculoase arme ale adversarului, pastrandu-ti in acelasi timp capacitatea de a-l anihila, capeti, automat, un avantaj strategic(se termina epoca MAD-Mutual Assured Destruction). Cand, pe de alta parte, risti ca tot ce ai creat cu investitii imense sa devina inutil si stii in acelasi timp ca nu poti tine pasul intr-o astfel de cursa, ce faci? Intri in panica. Asta a facut si Star Wars cu URSS. A indus panica.

Panica indusa a creat nevoia de modernizare si reformare, de adaptare la conditiile preconizate de conflict. Modernizarea subita si gresit facuta a dus la "toamna natiunilor". Care a dus, putin mai tarziu, la dezmebrarea URSS. Voila. Eu raman cu doua chestii din lectia asta.

Prima chestie e ca... pentru a avea parte de schimbare trebuie sa ai rabdare si sa faci pasii potriviti. A doua, la fel de importanta, e ca trebuie sa stii sa gestionezi schimbarea pe care ai indus-o. Cam atat. Interesanta lectie, nu?

Provocare

2009-02-02T12:30:00.002+02:00

Astazi o sa scriu despre "Star Wars". Va anunt doar, nu o si fac:). La ce va duce cu gandul asta? O sa va scriu mai incolo, spre seara. Pana atunci, voi va ganditi la ce inseamna pentru voi "Star Wars", daca a schimbat cumva viata si conceptia voastra, daca a meritat bugetul...etc.

Asadar, la ganduri.

Fara titlu

2009-01-28T18:18:00.003+02:00

Nu stiu ce titlu sau dau acestei postari. Stiu ca e despre sport, despre tenis, mai exact. Murray, marea mare speranta a tenisului britanic, viitorul nr. 1 mondial, a luat bataie de la Verdasco, un baiat cu destul de putin talent si care, teoretic nu e prieten decat cu zgura. Nole, care mie imi e simpatic, a abandonat. Astia sunt "lupii tineri". Nascuti in 87. Am si eu o problema:). Nadal e cu un an mai mare decat ei, e nacut in 86. Pana la varsta lor avea deja 3-4 turnee de Marel Slem castigate si era de ceva vreme nr 2 mondial. Asta de ce nu e speranta? Ati observat asta?

Federer, desi e pe locul doi si are cosmaruri masive cu Nadal, e "regele". Astia doi, desi au castigat impreuna, cu patru turnee de mare slem mai putin decat Nadal fiind cu un an mai mici, sunt marile sperante, viitorii nr 1. Bun. Baiatul ala care bate recordurile la varsta la care Federer se zbatea in anonimat, acelasi care a castigat French Open la 18 ani, ala ce e? Bun, e numarul unu mondial, are cel mai lung sir de victorii pe o singura suprafata, e primul jucator care a facut tripla Roland Garros-Queens-Wimbledon. La 22 de ani. Dar el cum e? Speranta nu e, "rege" nu e. Ce e? In drum spre perfectiune. Asta e:).

Am vazut meciul lui cu Simon astazi. La Madrid, anul trecut, pe aceeasi suprafata, Simon la batut si l-a chinuit crunt. Acum, la Melbourne, Nadal a batut, transpirand de curtoazie si mentinandu-si numarul de seturi pierdute la 0. Ia bataie, castiga, e uman, se exprima, incearca sa fie cat mai bun, e incruntat de zici ca vrea sa muste din adversar dar cand se termina meciul rade ca un copil. E viu, ii place tenisul ii place sa invete tenis, sa invete suprafete. Invata, asta face, Devine mai bun pe zi ce trece. S-a nascut pentru zgura, ca toti spaniolii. A invatat restul. Anul trecut a jucat meciul carierei lui de pana acum cu Federeer, la Federer acasa, in templu, la "The All England Lawn Tennis Club". In cel mai frumos meci de tenis al anului, in cel mai frumos loc in care ai putea sa joci tenis, a invatat iarba. Spunea un nene comentator ca daca Nadal si Federer prind o zi buna pot sa se lupte de la egal la egal pe orice suprafata, mai putin pe iarba si pe zgura. Pe iarba, zicea nenea, Federer e invincibil, pe zgura, Nadal nu are rival. Federer il batuse pe Nadal la Hamburg, cu un an inainte, pe zgura. Anul trecut a venit razbunarea. Nu la un turneu de mana a doua, nu intr-un Masters, nu, la Wimbledon, in templu, in locul unde tenisul se respira si respira. A muncit mult, a tras timp de 5 seturi, abia a reusit. Dar a invatat iarba. Ce va urma? Avem ani inainte.

Noi ne nastem cu ale noastre, crestem cu ele, cresc in noi. Ce invatam? Invatam ceva? Reusim sa trecem peste satisfactia de a avea un locsor cald si banal pentru a incerca sa avem totul, sa fim completi? Ne cheama Nadal cumva? Avem suflet de invingatori? Din cand in cand si doar pe segmente pe care, apoi, le regretam si le vrem ucise. Ce-ar fi sa incercam si altfel, The Nadal Way? Om trai si om vedea.

Ultima zi de Purificare

2009-01-25T15:38:00.002+02:00

Dupa cum va spuneam cand am postat-o, "Purificare" dispare. Dispare astazi spre maine. Sper ca ati citit-o, mai mult, sper ca ati inteles-o. O sa scriu candva despre ea. In Bucuresti ploua si e urat, stiati?

Un Muzic

La pastele cailor

2009-01-24T13:14:00.003+02:00

Eram aseara acasa si nu mai stiu exact pe ce post am auzit o stire despre "nationala" de handbal. Din nou. Chiar trebuia? Nu ma intereseaza ca am fost fost eliminati, chiar nu ma intereseaza. Ma intereseaza, in schimb, cum am fost fost eliminati.

Ce e atat de deosebit in felul in care am fost eliminati? Simplu: NIMIC. Tocmai asta e frustrant. Ca la orice turneu final din ultimii ani, am fost eliminati prematur, de echipe pe care le puteam bate sau chiar le bateam in pregatiri. La fotbal, Mutu a ratat un penalty in minutul 89-90, la handbal fete, cum am luat prima data bataie, nu am mai stiut de noi si... adio si-un praz verde. La baieti...aici e deja jenant. Nu faptul ca nu am intrat in turneul pentru locurile 1-12, ci, pentru ca am reusit o performanta greu repetabila. Am jucat cinci meciuri si am repetat aceeasi greseala in patru dintre ele: 40 de minute bune sau excelente si 20 de minute in stil... Saint Kitts and Nevis(fara sa vreau sa jignesc sportivii din aceasta tara in care as vrea, intr-o zi sa ma stabilesc). Nu am existat. Pur si simplu. Intrebarea nu e de ce s-a intamplat cu Franta care e destul de campiona olimpica incat sa spun ca sunt mai buni ca noi. Problema mea e de ce s-a intamplat de inca trei ori dupa aceea.

Noi avem antrenor si preparator fizic la echipa nationala? Baietii aia nu au avut lotul cu o luna si ceva inainte, nu stiau ca scot limba dupa 40 de minute jucate la nivel inalt? Sau...poate altceva. Poate e faptul ca atat ii duce mintea. Dupa aceea se blocheaza in fata succesului, care ar fi unul important, si incep sa joace turca, oina sau orice alt sport care nu e inrudit cu handbalul, doar ca sa nu mai fie in pericol de a castiga. Cred ca asta trebuie sa fie. E peste tot chestia asta: cand avem un adversar mai puternic avem tendinta de a ceda in fata numelui. Asta e. Poate, candva, o sa vad si eu o nationala a Romaniei campioana mondiala la un sport de echipa. Sau Olimpica...sau europeana, nu conteaza, campioana sa fie. Nu cred, totusi, ca o sa traiesc peste 60-70 de ani si aia cu greu si eforturi. Ramane pe alta viata. Asta si altele.

Chestie pentru linistit si bine(temporar)

Dimineata, pe racoare

2009-01-23T06:10:00.002+02:00

Sunt putin in graba asa ca nu o sa insist. Va spun doar ca am descoperit cea mai placuta metoda de a petrece noptile in care nu am somn: jocuri in retea. Uitasem ce bine poate sa fie sa-ti ucizi cu cruzime cei mai buni prieteni prin intermediul unor siruri de biti, in timp ce bei o bere si fumezi o tigara. Far Cry 2, IGI 2, Soldier of Fortune 2 si, culmea, Battlefield 2. Nu a fost cu intentie, pe bune:D. Am jucat si Age of Empires 3 - The Asian Dynasties dar l-am lasat la urma pentru ca asta e cel mai fun. Mi-am descoperit o afinitate deosebita fata de cultura japoneza si felul lor de a vedea viata. Cu alte cuvinte, am castigat fara probleme:D(spre deosebire de restul, unde am fost varza cu diverse carnuri, in functie de joc. Cel mai putin varza am fost la IGI 2).

Pe de alta parte, m-am foarte enervat pe un prieten, cu care jucam in echipa. Ce facea dragul de el? In timp ce echipa adversa incerca sa ma extermine, el isi aranja cu atentie unitatile pe controale, schimba controale, permuta unitatile si nu se decidea sa vina sa ma ajute. Cand s-a decis sa vina era deja inutil: muschetarii mei ucisesera mase de olandezi si britanici si se pregateau sa se inmulteasca:D. Adversarii si-au dat seama ca mai bine incerca cu Mr. C prima data si s-au dus cu alai mare la el in oras. Eu, cu armata completa, am facut o "mica" gluma si, in loc sa-mi ajut coechipierul cu toate fortele, am lasat 10 muschetari sa moara la deruta cu oamenii lui si mi-am dus restul aramtei, inclusiv tunurile, in orasele adversarilor. Ei, luptand deja, nu si-au dat seama decat cand au vazut ca nu mai au de unde sa-si reconstruiasca armata si sa vina la mine in baza. Tragic. Evident, Mr. C s-a foarte ofticat, adversarii de conjunctura au ras cu lacrimi si eu am rezovat doua cazuri simultan: l-am invatat(sper) pe Mr. C conceptul de "joc in echipa" si am si avut grija ca echipa mea sa castige. Asta s-a petrecut pe parcursul a 5 beri si 6 ore. Traiasca internetul:)

Cam atat pentru acum ca sunt deja in intarziere si cu ochii, ca de obicei, cat cepele. Nu-i nimic, ma relaxez prin munca:).

Doi si o Purificare

2009-01-22T17:41:00.008+02:00

Doi muzici. Foarte diferiti. Nu stiu de ce, azi-noapte, cand iarasi nu-mi gaseam locul in asternut, i-am ascultat pe ei doi. E si asta o cale de a petrece noaptea cand nu ai somn: sa asculti muzici, sa citesti chestii si sa... well. Si sa-ti dai seama de chestii despre tine, despre trecut si despre viitor. Unele bune, unele rele, toate ascultand cei doi muzici. Mai era un muzic dar nu e pe youtube si nu l-am gasit nici pe alte site-uri. Si mai era ceva: Purificare. Merita citita. O gasiti in josul paginii, dupa postari si "Bridge Over Troubled Water". Nu o sa stea acolo prea mult:), daca vreti sa o aveti, puteti sa o copiati sau sa mi-o cereti.

The Proclaimers - 500 miles

The Killers - Human

Cred ca asa se numesc...

2009-01-21T15:59:00.005+02:00

Cred ca sunt totusi filme. Ceea ce e si mai ciudat e ca au cautare:). Vorbesc despre filmele proaste. Aseara pot sa spun ca am semi-vazut doua. Adica...a fost mai mult un act de vointa si o distractie pe seama lor decat un privit la film cu ce presupune asta: atentie, activitate cerebrala etc.

Primul a inceput pe la 20 si ceva pe Antena 1. Se numea "Kull-Cuceritorul". E despre un baiat(jucat de un nene care acum ceva vreme juca in serialul Hercule, Keivin Sorbo) care se apuca si omoara regele unei tari fictive(Val... ceva). Mai exista un nene care vrea sa-i ia locul pe tron si care e seful garzii regale...sau asa ceva. Mai e o diavolita deghizata in dansatoare(interpretata de Tia Carrere, lucru foarte bun :D) care vrea si ea sa-l vrajeasca pe Kullita si sa...bla. Ideea de baza e ca baiatul trimfa, previzibil, ajunge sa uneasca o tara divizata si multe alte chestii minunate. Argumentele pentru a vedea acest film sunt diferentiate: pentru tipe, muschii lui Kevin Sorbo, pentru tipi, pectoralii si fesierii Tiei Carrere:D. Totul e plictisitor, fad, previzibil si, uneori, culmea, lipsit de sens. Un film ce merita uitat repede si vazut doar daca te plictisesti de mori si nu ai internet sau alt post tv, filme pe calculator sau jocuri pe care sa le poti juca singur. Bleacs.

Al doilea a inceput pe 12 si ceva. "Demolatorul". Na, aici se schimba putin situatia spre bine. Daca esti fan cafteala filmul cred ca e unul chiar reusit. Pe oamenii din filmul asta poti sa-i si banuiesti uneori ca ar fi actori: Stallone, Sandra Bullock, Wesley Snipes si alti oameni care au jucat prin seriale reusite. In fine. Daca e sa compar actorii... numai cat e de draguta Sandra Bullock spunand incenua "Let's go blow him" in loc de "Let's go blow him off" face cam cat 3 Kulli, oricat de cuceritori ar fi ei. Asa. Sa nu uit sa spun despre ce e filmul:). Filmul e despre un viitor(indepartat in momentul in care s-a facut filmul, acum 15-16 ani si nu atat de indepartat acum-2032) in care criminalitatea e aproape extincta, societatea nu tolereaza actele barbare ca schimbul de fluide(sex sau sarut :D) si oamenii au masini si calculatoare care vorbesc inteligibil si inteligent cu ei. In subteranul acestei societati, aparent perfecte, apare un grup de oameni care, la prima vedere, sunt niste huligani si care vor sa perturbe linistea societatii perfecte de la suprafata. "Huliganii" traiesc in subteran, mananca burgeri(care erau interzisi deasupra) din sobolan(pentru ca nu au vaci in subteran, beau bere si conduc masini cu combustie interna(spre deosebire de cele electrice de la suprafata). Nene care crease "societatea perfecta" de deasupra s-a gandit sa-i distruga pe astia din subteran si l-a dezghetat pe unul Simon Phoenix, mare criminal al secolului trecut si il implementeaza in creieras ideea ca trebui sa-l omoare pe liderul "haiducilor". Simon asta, jucat de Snipes, se apuca si face dezastru prin oras, omoara tot ce prinde si face urat de tot in societatea lipsita de cusur in care aterizase. Vazand asta, politia(care era mai mult un fel de... forta a prieteniei si cooperarii) il dezgheata pe John Spartan(Stallone), un politist de moda veche care fusese criogenizat nus' pt ce ca nu am vazut inceputul filmului. Cert e ca Spartan asta era un nenea rau si suparat pe viata. De aici incepe distractia. De ce merita vazut filmul? Uneori funny, scene de lupta semi-reusite, subiect cat de cat Sci-Fi, sfarsit oarecum imprevizibil pana pe la 2/3 din film. Ce e prost la el? Violenta gratuita, scene cretine, replici cretine etc. Bonus: scena de sex virtual intre Stallone si Sandra Bullock:D(nu se vede nimiiic).

Astea au fost filmele serii si noptii trecute. Nu va grabiti sa le luati de pe DC sau sa le cumparati. Sunt in fiecare seara filme de genul asta la tv. In fine, in serile in care nu avem "o-la-la", "dansez pentru tine" sau " surprize, surprize". Intelegeti voi ideea.

Alpha

2009-01-20T19:56:00.007+02:00

Astazi am gasit ceva. Am primit la munca un cadou. De fapt nu l-am primit chiar eu dar m-am bucurat si eu de el. E un fel de camera de procesare:). De fapt, pe numele lui, HP AlphaServer GS1280 X 64. Stiti ce e jucarica asta? Raw Power. Probabil cel mai puternic server individual creat pana in zilele noastre.

Sa va zic de el? Are 64 de procesoare Alpha EV 7z(pentru pasionati, ultima evolutie pe arhitectura Alpha 7, cu o frecventa nominala de 1300MHz), aici devine amuzant, 512 GB RAM si, din nou amuzant, spatiu de stocare de 18, 6 TB, pe doua hdd SCSI, evident, puse in RAID. Poseda si niste placi video, 16 din cate am inteles eu si e cam cel mai cool jucaroi pe care l-am vazut. Cand a fost lansat in 2003 costa cam cat o casa in Malibu( un estate mai mic): 420000$. Ce stie sa faca? Sa arda curent pe zi cam cat 20 de case normale pe saptamana, sa stea 24 de ore pornit daca ii tai curentul, sa ocupe un spatiu climatizat cam cat apartamentul meu (impreuna cu UPS-uri si external storage) si sa proceseze (liniste): cam cat 80-100 de calculatoare dotate cu cele mai noi procesoare Intel pentru piata civila( Core i7 955 Extreme Edition). Cum vi se pare pentru o arhitectura veche de mai bine de 10 ani si care a fost declarata nerentabila si tinuta in subdezvoltare de catre toti proprietarii ei?

De ce am inceput sa scriu despre GS1280? Pentru ca mi-a adus aminte de doua chestii: nu intotdeauna calitatea e cea care conteaza si, uneori, calitatea te obliga sa o perpetuezi. Sa explic pe rand. Alpha a fost o generatie de procesoare produse de o firma(DEC) de care nu a auzit prea multa lume(scuzati cacofonia). In 1991 (cred) aveau un procesor la 150 si ceva de MHz pe cand Intel se bucura ca a atins 66 MHz. Dar nu asta conteaza. Important e ca pana in 2000 bateau la fund orice procesor de pe piata. Cu pana la 30% avans fata de cele de varf. Apoi au fost scrapped(mai mult sau mai putin). Nu pentru ca nu era cel mai bun procesor de pe piata, nu pentru ca era prea scump sau nu avea cautare. Nu. A fost srapped intreaga arhitectura, o sa radeti, pentru ca erau prea buni. Alpha avea potentialul de a deveni singurul procesor, cel putin de pe piata serverelor. Era atat de bun incat risca sa ucida tot ce inseamna procesor pe ce mai scumpa piata din IT. Pe piata in care iti arati cu adevarat muschii Alpha era rege si prea multi ar fi ramas fara munca. HP colabora cu Intel pt o noua arhitectura de procesor in momentul in care a cumparat Compaq, proprietarul licentei Alpha. Ce s-a intamplat mai apoi e deja istorie: HP nu a riscat o platforma atat de sigura si performanta fara un back-up, ba, mai mult, a trecut-o pe linie moarta, renuntand sa o mai dezvolte semnificativ. Repet, in momentul in care s-a luat decizia Alpha avea un avans de cel putin 30% in putere de procesare in fata urmatorului procesor ca performanta existent pe piata. Inca o mai are. In sens propriu Alpha nu si-a pierdut razboiul dar nici nu a fost lasat sa si-l castige.

A doua explicatie, cea legata de calitatea care te obliga sa o perpetuezi e si mai simpla. HP a anuntat retragerea platformei in 2003, pentru 2006 si oprirea suportului pentru serverele pe platforma Alpha in 2011. Suntem, bine merci, in anul 2009. Serverele Alpha based sunt inca cele mai puternice masini de calcul pe segmentul lor, cele mai cautate si inca se vad sub bradul HP.

Singurul pas care mai ramane de facut e recunoasterea greselii initiale si reinceperea dezvoltarii platformei. Dar pentru asta, anumiti oameni ar trebui sa accepte macar posibilitatea ca au gresit si ca gresesc, nu? Si cata putere iti trebuie sa faci asa ceva?!

The Verve - Love Is Noise

De cand, de ce si cum?

2009-01-18T20:31:00.005+02:00

Azi am avut o zi de rahat(ca sa nu zic de cacat de-a dreptul). Am fost indispus de cateva zile dar azi a fost cireasa de pe tort. De fapt ieri si azi. A fost un tort cu cireasa dubla. Sau doua cirese. O minune de weekned sau un weekend de minune. Am avut cateva milioane de ganduri proaste, am avut mereu o stare de "de-ar trece ziua mai repede sa obosesc si sa dorm", am facut cu foarte mare spor nimic pentru ca ma simteam extrem de gol si de lipsit de orice chef de orice. Am blestemat de foarte multe ori foarte multe momente din viata mea recenta si foarte multe chestii care s-au intamplat. Pur si simplu, dupa ziua de vineri, cand a nins superb, nu am avut o clipa in care sa fiu linistit, sa-mi fie bine sau sa ma simt la locul meu. Mi-a fost rau si fizic si psihic.

Intre gandurile mele am gasit unul care a ros, mai mult decat oricare altul, in mine, in sufletul meu si in ce am trait, care m-a golit pana la ruperea invelisului, care a tansparut si in momentele cand, teoretic trebuia sa fiu cu gandul in cu totul alta parte. Pur si simplu am fost stuck. It's fucking painful. Ma gandeam la de ce, cand si cum am ajuns sa simt cum simt si sa traiesc anuminte momente asa cum le traiesc. Evident, ca de fiecare data in ultima perioada, nu am facut decat sa-mi produc si mai multa durere si sa imi renasc regrete pe care le credeam moarte. Am ajuns la o un singur raspuns: in timp, pentru ca am pus suflet si am crezut facand greseli si nestiind sa plec si sa las, am ajuns aici. As da orice sa pot alege ce si cum simt, as da orice sa pot si eu schimba mind set-ul ca pe un decor si sa plec atunci cand doare. Nu pot si nu am putut.

Am ajuns la concluzia ciudata ca poate e mai bine sa nu-ti cunosti niciodata fericirea si sa o cauti mereu decat sa o cunosti, sa-ti vezi binele in ochi si sa ...in fine. Sa-ti fie aratat(a) ca o himera, ca un micro-demo si sa-ti fie luat fara sa ai sansa sa protestezi, fara sa ai sansa sa alergi dupa el si fara sa poti sa dai tot pentru a ti-l atinge. Atunci se pune altfel intrebarea: ce e mai bine, sa-ti cunosti binele si sa nu-l poti avea(si sa-ti fie luata in mare parte si speranta) sau sa cauti acel bine forever, fara sa-l atingi, dar sa ai mereu, mereu speranta ca o sa-l ai? Astea sunt momentele in care mi-as dori sa fiu mult mai prost decat sunt, sa pot sa gandesc mai putin decat o fac, sa pot sa nu inteleg nimic despre mine, despre altii si sa nici nu-mi pun intrebari, pur si simplu, sa nu-mi pese. Nu-i asa ca totul ar fi mai simplu? Nu-i asa ca multumirie ar fi mai mari si durerile, chinurile si dorintele, sperantele sau asteptarile ar fi minime? Nu-i asa ca ignoranta e binecuvantare? Ce nu pot cuprinde acum e cum functioneaza lipsa de speranta. Poate cand voi putea o sa-mi fie mult mai bine. Acum asa sper si cred.

Spor(este) sau film?

2009-01-17T12:25:00.005+02:00

E tot legat de distrageri sau distractii:). Zisesem ca o sa scriu despre chestiile pe care le poti face in noptile in care nu poti sa dormi. Am facut, cat de cat asta. Am scris despre filme si ma gandeam sa scriu tot despre filme. De data asta, despre filme proaste la care nu razi pentru ca filmul e o comedie ci pentru ca e o "caterinca"(adica un film prost:D). A intervenit insa ceva: Spore.

Spore e un fel de joc in care faci ce vrei dar ce faci iti determina dezvoltarea:). Incepi ca o bacterie, in apa. Selectezi la inceput daca esti ierbivor sau carnivor. Ajungi in supa primordiala si trebuie sa papi alte bacterii, sa cresti sa evoluezi. Evoluezi apoi la creatura si iesi pe uscat. Big upgrade. Ce mai faci? Cumperi membre, ochi, gura, tot. Le schimbi intre ele in functie de nevoi si de bani. Gasesti creier si tot evolueazi, ajungi in stagiul tribal, in stagiul de civilizatie si apoi la nivelul de Space Exploration. Mai e ceva: evoluezi intr-o anumita directie si intr-un anumite fel. Conteaza enorm pe ce te specializezi si ce aptitudini iti dezvolti, cum interactionezi cu alte triburi si, apoi, cu alte civilizatii de pe aceeasi planeta. Poti sa ajungi o creatura cuceritoare, economica sau religioasa, fiecare cu avantajele si dezavantajele sale. Ce sa mai spun?

Cand pleci de pe planeta posibilitatile sunt infinite: explorezi, cuceresti, faci comert sau indeplinesti misiuni. E foarte dragut. Jocul pare, acum, dupa 3 zile de cand am inceput sa joc, infinit. Ai un Univers la dispozitie in care poti sa faci ce vrei, fara prea multe reguli dar cu multe riscuri.

Argumetele pro pentru joculet sunt multe. E foarte complex, te tine in priza si stimuleaza la extrem imaginatia, iti da posibilitatea sa exersezi relatii si sa inveti lucruri noi, sa descoperi si sa cresti o creatura pana la a conduce Universul sau a-l descoperi. Ce va place aia faceti:).

Contra? E addictive like hell, e lung daca nu infinit(asta poate va mai potoleste pofta de a sta calare pe el non-stop) si devine prea complex daca incerci sa faci tot ce poti sa faci. Mai cititi despre el si pe site-ul oficial si poate ne vedem in Galaxie:)

Distractii sau distrageri

2009-01-17T12:01:00.003+02:00

Constat ca la mine lucrurile au inceput sa vina in perechi. Ganduri, vesti, pachetele si altele, toate vin in perechi. Ain't that funny?

Acum ma gandeam la ce sunt de fapt lucrurile pe care le fac pentru a-mi umple timpul liber, distractii sau distrageri? Ma fac ele sa ma simt bine intrinsec sau ma fac sa ma simt mai bine prin faptul ca-mi duc gandul departe de chestiile care dor? Si daca e e a doua varianta, e ok? Adica... are sens sa-ti distragi atentia de la lucrurile care conteaza doar pentru ca dor? E mai bine sa te gandesti la ele si sa analizezi toate fatetele sau e bine sa le lasi in pace si sa speri sa or sa se rezolve de la sine? In fine, o sa ma mai gandesc la asta:).

Al doilea gand pentru azi era indreptat catre o ciudatenie: ajungi intr-un punct in care ceea ce ar trebui sa te entertain se transforma in job. Cum se intampla asta? Cand faci ceva ce-ti place cu adevarat pentru bani. Si deodata acel ceva ti se pare mai putin atragator si simti nevoia de un alt entertainment. Ati patit asa ceva? E funny intr-un fel: pe de-o parte constati ca faci ce-ti place, pe de alta parte, vezi cum ce-ti placea sa faci in timpul liber, acum te incarca si te oboseste:). Se intelege ceva din ce am scris aici? Daca nu se intelege o... incercati sa faceti ceva ce va place ca job si o sa aiba sens perfect:).

Ca o concluzie a ceea ce am scris mai sus, cred ca din cele doua seturi de ganduri ale mele invat cum e sa simti ca pierzi si cand castigi sau, altfel spus, sa-ti simti gandurile polarizate la extrem intre dorinte si realitati personale, independente de mine(acceptand ca exista asa ceva).

Doua chestii

2009-01-15T19:17:00.003+02:00

Azi m-au super-enervat doua chestii.

Prima, in ordine cronologica, e faptul ca, in Bucuresti, mai nou, si cand e cald e un motiv pentru toti sa-si scoata masina la plimbare. Adica? Pai pana acum, cand ploua, era full ca nu doreau oamenii sa se ude. Acum, cand e cald, placut, oamenii ies cu masinile pentru ca e frumos afara si fac si ei o plimbare de o ora cu masina pana la munca. Patru membrii ai familiei, maxim doua directii si ore de plecare, patru masini ca asa da bine la privitori. Asta e prima.

A doua e ca baietii astia la care platesc eu intretinerea se cred un fel de Dumenezei mai mici(sau mai mari). Exista: fond de reparatii, fond de rulment si, atentie, nu e o gluma, rate pentru reparatiile facute. Platesc de ceva vreme fondul de reparatii si pe ala de rulment. De ce dracu' nu iau banii de reparatii(care oricum sunt invizibile, insesizabile si, cred, inexistente) din cele doua fonduri? De ce trebuie sa platesc eu, fara incalzire, fara curent, pur si simplu... apa calda si... ce-o mai fi pe acolo, 350 de lei lunar? De ce trebuie sa platesc atat din moment ce intretinerea normala, cheltuiala cu persoana mea, face sub jumatate din suma asta? Restul sunt fondurile, fonduletele si ratele din care nu se stie niciodata ce, daca si cum se face? Sunt eu defect sau doar ma cred altii tampit si ma trateaza ca atare?

Am draci, rau de tot, nu asaaa...

Ma intrebam azi...

2009-01-12T18:59:00.004+02:00

Radio, tv, laptop, carti … cate lucruri trebuie sa deschizi pentru a inlocui o persoana?

Cainesti

2009-01-12T10:53:00.004+02:00

Cam asa as traduce eu Dogville. Ce e Dogville? E primul film dintr-o trilogie. Nu e o trilogie gen "Lord of The Rings". Eu o trilogie care se numeste "USA - Land of Opportunities" si, deocamdata, are doar doua episoade: "Dogville"(2003) si "Manderlay"(2005). Teoretic, al treilea film ar trebui sa apara anul asta si se numeste Wasington. Filme de autor, cu bugete mici si cu destul de putina expunere catre publicul larg.

Haideti sa va povestesc despre Dogville, filmul cu care mi-am petrecut eu noaptea. L-ati vazut? E... interesant. Cel putin la fel de violent psihic si dureros ca si "Full Metal Jacket". De ce ai vrea sa vezi un astfel de film cand nu ai somn? Poate ca sa te asiguri ca nici nu o sa-ti vina.

Acum serios, sa incep sa va spun cate ceva despre film, sper ca nu destul incat sa-l ratati, daca nu l-ati vazut deja. In primul rand, ca un teaser, e un film facut intr-un studio fara decoruri, fara pereti, fara culori si cu multe desene pe podeaua studioului. Studioul e facut sa semene cu o sala de spectacol, cu o scena de teatru, asta fiind si ideea filmului: lumea e o scena pe care incercam cat mai bine sa ne ascundem slabiciunile si sa jucam cat mai bine roluri care nu sunt ale noastre.

Povestea pare, la inceput, banala. Un oras de munte, uitat de lume, in care nu ajung stirile de fel, pe vremea cand gangsterii erau conducatorii de fapt ai USA, in care ajunge o tanara frumoasa care era urmarita(nu se stie sigur de cine si de ce). Oameni reticenti, o comunitate inchisa dar pura prin felul in care oamenii interactioneaza. Exista doar hinturi despre felul in care vor decurge lucrurile.

Filmul e compus din noua capitole si un prolog. Capitolele sunt delimitarile unor indicii si tabloul e completat abia in ultimul capitol, cel care inchide povestea.

Actorii sunt perfect alesi pentru rolurile lor iar Nicole Kidman, al carui fan nu prea sunt, e potrivita perfect rolului si e si frumoasa(de data asta). Despre ce e filmul? Va spun cuvintele cheie care imi vin mie in minte: normalitate, inselatorie, superficialitate, egoism, cinism, mediocritate, frustrari, incercari, esecuri si ilustrari. Atat.

De ce sa vezi filmul asta noaptea, cand nu ai somn? Ma repet: actorii fac toti banii, scenariul e unul e unul imprevizibil, realizarea filmului si ideea pe care o transmite e corect si, mai presus de orice, e un film unic prin felul in care transmite senzatiile(lucreaza foarte mult cu mintea si mai putin cu ochiul, lucru extrem de rar in filmele zilelor noastre).

De ce sa nu vezi "Dogville"? Pentru ca s-ar putea sa intelegi despre tine lucruri pe care nu le vrei intelese, pentru ca doare pe mai mult de durata sa, pentru ca s-ar putea ca de acum sa vrei sa vezi toate filmele lui Von Trier si pentru ca s-ar putea sa-ti creasca si mai mult frustrarile fata de mediul si felul in care traiesti. Indiferent care sunt astea.

Cum sa-ti petreci noaptea

2009-01-06T11:47:00.002+02:00

Am inceput sa nu mai pot sa dorm deloc. E foarte deranjant dar incerc sa vad daca e si o parte buna. Nu pot sa dorm ... poate pot sa folosesc si altfel timpul ala. Am folosit cateva metode care m-au facut sa ma simt mai mult sau mai putin bine. Ma gandeam sa fac o mini-serie de reeditari, in masura posibilitartilor, sa evaluez metodele si sa vad care e cea mai simpatica.

Oricat de banal ar putea sa para, azi incepem cu vizionarea unui film. Sa explic de ce: filmele sunt de mai multe genuri. Pentru fiecare gen, cate o stare. Sau invers. In fine, ideea e ca... o sa evaluez cate un film din fiecare gen si incep cu "Full Metal Jacket" al lui Kubrick. Actiune, razboi, drama. Cam aici se incadreaza. Despre ce e vorba? Despre recruti in armata americana, de la intrarea in pregatiri pana... in mijlocul razboiului. Ce razboi? Evident, razboiul din Vietnam, singurul razboi care torureaza constiinta militara americana pana la delir.

Fara o distributie de zile mari, fara vedete de prima mana sau copii minune, "Full Metal Jacket" e o poveste rece, fara suflet, fara implicare si, aparent, fara sens. Daca moare un personaj in filmul asta, nu-ti pare rau. Nu resimti decat violenta mortii, inevitabilitatea ei. Nu moare nimeni surprinzator. Fiecare moarte e clar anuntata si foarte bine incadrata intr-o idee. Sau intr-un set de idei. Nu spun mai multe pentru ca e posibil sa vreti sa vedeti filmul.

Argumente pentru a vedea un film ca "Full Metal Jacket" noaptea, cand nu aveti somn, sunt destule. Incepand de la starea meditativa pe care o induce si are pentru unii are efect tranchilizant:D si continuand cu lectia de istorie bruta pe care filmul o ofera: viata soldatului de rand in Vietnam, fara tactici militare, fara o cauza mareata, cu curve si bautura. Ca un mic spoiler, pretul clasic pentru "love you long time" era de 5 $. Cam 10-12$ in banii de acum. Destul de ieftin, tinand cont de faptul ca cererea era mult peste oferta. Tot un bun argument pentru a vedea filmul e simtul cinic al umorului, definitoriu pentru Kubrick.

Argumente contra... depinde de stomacul fiecaruia: scene de violenta bruta, directa, fara sugestii. Fizica si psihica. Sangele nu e in exces dar apare de cate ori e nevoie pentru a exemplifica o idee, a pune punctul pe "i" intr-o anumita situatie...si asa mai departe.

Una peste alta, un film care merita vazut. Evident, din punctul meu de vedere. Fiind prima evaluare... i-as acorda o nota de 8 din 10 ca modalitate de a petrece doua ore dintr-o noapte in care nu poti sa dormi. Ca film de razboi... presupun ca merita 10 si titlul de cel mai bun film de razboi pe care l-am vazut (si am vazut destule).

Men, like herdables

2008-12-30T10:29:00.004+02:00

Haideti sa va explic ceva: barbatii in prezenta femeilor sunt animale de turma. Am inceput sa vad si patternuri. Sa va explic :D? Fetelor, voi stiti despre ce e vorba. Bine, sunt eu rau. Nu toate stiti despre ce e vorba. In fine. Ideea e ca sunt in soc si nu reusesc sa-mi revin.

Doua grupuri de prieteni sufera de acelasi sindrom. Nu stiu cum sa-l numesc dar sunt tentat sa-i spun sub-papucita acuta. Bine, ca da semne de cronicizare...asta e si mai nasol:D. Chestia e ca pe zi ce trece, se agraveaza. Par example, anul trecut seara de jocuri a baietilor a fost seara. Anul asta, fetele au zis: "Nu, seara de jocuri e ziua, cand noi suntem la cumparaturi. Seara ne duceti la patinoar". Fara drept de apel, ma-ntelegi :D? Mda. Acum ma pregatesc sa plec la seara de jocuri!!! Si culmea care e? Ca gasca lor, ca si gasca celor de la Bucuresti, s-a format in jurul prieteniei baietilor. ARRRRRRRRRR!!! Si acum fetele domneste si-si impune iele vointa suverana de e seara ziua si noaptea se patineaza...vrei nu vrei.

Acum serios...is this normal? Adica indobitocirea asta reciproca, hranirea cu egoul "adversarului de clasa"...e normala? E ceva normal sa vrei sa decerebrezi individul de care se presupune ca te-ai indragostit si cu care, in unele cazuri, te-ai mai si legat la cap? Nu stiu...chiar trebuie depersonalizat tot, trebuie sa existe un control total si orice nesupunere sa aiba consecinte? What in God's name is this? And why the freakin' hell would I want it? Neah... not for me. Nu e vorba de teama de a te darui, nu e vorba de teama de a te angaja in ceva serios. E vorba, pur si simplu, de lipsa poftei de indobitocire. Punct. La mine, daca si cand o sa fie cazul, noaptea de jocuri o sa ramana noaptea. Promise. Cine pula mea poate sa bea bere la ora asta anyhow???

Sa-mi ziceti mosu' daca nu va doare melodia asta :).

Beautiful South - Don't Marry Her (Uncensored)

Update: E ora 12.24 si o sa plec de acasa in cel putin 25 de minute. Ain't that cool? Incep sa ma intreb de ce dracu' mai fac drumul si efortul de a cara cabluri router ai altele...oricum, abia o sa avem timp sa ne salutam inainte sa apara pitipoancele care or sa tina mortis sa mearga la patinoar. Repet: daca o sa ajung si eu asa, just shoot me. I mean that.

Drumetie

2008-12-28T11:07:00.006+02:00

Ce face omul dupa ce mananca porcul, bea vinul, desface cadoul si viziteaza si prietenii? Plimba ursul. Asta am facut si eu ieri. Am plimbat ursul impreuna cu alti 7 prieteni. Ideea era sa ajungem la Herculane peste Godeanu si sa continuam spre Turnu-Severin. Am renuntat la ideea cu Godeanu din cauza zapezii de pe drum. Cheastia e ca am facut cateva observatii pe parcursul drumului si ma gandeam sa le impartasesc.

Prima observatie e mai mult una de interes local:D. Din cele patru drumuri care leaga Tg-Jiu de cele 4 resedinte ale judetelor cu care se invecineaza Gorjul unul singur e bun: cel spre Rm. Valcea. Drumul spre Turnu-Severin seamana in mare cu o distractie sadica pe banii tai. Prima portiune de drum, care, e drept, are doar 15-20 de km e de cand mama era fata: cu cratere, gropi, gropite, denivelari, diferente de nivel, nesemnalizat si plin de idioti. Un nene a uitat ca daca eu sunt pe drum si el e pe marginea drumului ar cam trebui sa-mi de prioritate. Altul a uitat ca daca eu sunt pe sensul meu de mers si el pe al lui, nu e frumos sa intre si el pe al meu la distanta de 10 metri doar pentru ca trebuie sa depaseasca un camion si nu cand pe jos e gheata de-ti rupi picioarele daca te dai jos din masina. Si inca 1-2 din astia de mi-au facut nervi cand eu aveam chef doar de condus linistit si plimbat copii. Revenind la drum, a doua portiune arata de parca scopul ei unic e sa-ti produca scurte la mana/maini. Calitatea asfaltului e exceptionala, calitatea designului drumului e superba. Arata exact ca o proba de VTM(viteza pe traseu montan). Drumul e, evident, nemarcat. Curbele sunt atat de multe si de stranse incat iti vine sa ocolesti respectivul deal prin camp. Colac peste pupaza, mai era si argila uda pe jos. Apropo, pentru soferii care nu stiau asta, argila uda aluneca la fel de fain ca poleiul. A constatat asta si ESP/TCS-ul masinii mele si Roby personal, pentru ca el nu a avut parte de cheaturile tehnologice de care am beneficiat eu. Cert e ca in fix aceeasi curba am reusit cate o glisada, el mai mare, eu mai mica. Ca sa zic pe romaneste s-a dus masina de cur catre sensul opus. La el a si trecut linia, la mine, nu. Bun. Asta, oricat de palpitant ar putea sa para, s-a petrecut doar in judetul Gorj. Cand am trecut in Mehedinti... drum decent. Am ajuns in Turnu Severin in cam o ora...cred. Cel putin asa au zis fetele. Ele se uitau la ceas, noi, la vitezometre:D.

Dupa Turnu-Severin ne-am adus aminte cam ce cautam pe acolo. Am lasat-o mai moale cu condusul si am inceput sa ne uitam pe la peisajele dunarene:). Foarte fain, recunosc. Mi-a placut la nebunie. Am mers asa, usurel pana la Orsova(cred) si apoi mi-a amortit piciorul pe acceleratie:D si am cam lipit-o de podea. Concluzia: am ajuns in Herculane in maaaxim 15 minute. Am ajuns e un fel de-a spune. Am stat cam 5 minute la taclale, a facut roby 2 poze, am fumat eu o tigara, am plecat. Spre baraj.

La baraj am stat cateva minutele, am dat o raita, nu am avut voie sa facem poze(asta nu am inteles, de ce sa nu avem voie sa facem poze). Am plecat catre o pensiune superba de catre Baia de Arama. Sper ca a avut Roby inspiratia de a face cateva poze pe acolo. Eu ieri eram prea setat pe privelisti ca sa mai fac si poze:D. Eh. Am baut o cafea(care, in mod dubios, nu avea zaharul inclus in pret. Recunosc, era si foarte ieftina si buna). Asa. Am baut eu o cafea...restul...ceaiuri, cafele si ceaiuri si cafele. Si mie mi-a adus apa carbogazoasa desi cerusem explicit PLATA. Eh....ata ete. Pensiunea era dragut si pozitia cam bestioasa. Drumul pana acolo... minunat, superb, mirobolant ca peisaj. Asfalt nema. Drum dalat, bun, nemarcat(asta e cam constant). Grati a fost cel mai des la Herculane si stie o pizzerie ok. Arata ok, lipia cica e buna ca asta vine prima(nu a mea). Pizzele sunt jumtate bune si jumatate lipsite de ingrediente dar relativ mari. Un fel de...Marguerita la pret dublu. Asa. A mea era impartita in 4 bucati pe fieare dintre ele fiin cate o bucatica mica, mica rau de sunca presata, una de carnacior afumat si una, si mai mica, de kaiser:D. Deci...da. pizza era destul de mare. Am dedus ca pizza mea fusese facuta ultima si nu mai aveau ingrediente sau facusera o medie cu restul pizzelor. Colac peste pupaza, oul de pe pizza mea era mucos, neprajit, gretos, whatever you want to call it:(. Pizza nu a fost ieftina.. Pizza si un suculete au costat cam 26 de lei...plus tips. Am cam si inghetat in pizzerie deci nu pot sa spun ca o recomand dar nici ca daca ar ramane ultimul loc de papa din herculane as prefera sa mor de inanitie:D. Bun.

Am plecat inapoi spre... Orsova. Manastirea Sf. Ana mai exact. Un loc absolut superb. SUPERB. Privelistea e bestioasa si locatia e superba in sine. No Toilets, lots of snow, derapaje la greu pe un drum ingust dar as merge inapoi si azi si maine si in fiecare zi. E faina si basta. Aaa. In drum de la Herculane spre Orsova cred ca m-a luat radarul:(. Bun. Despre restul zilei si ziua de azi...va zic..maine, poimaine, cand o sa am chef sa va povestesc drumul de noapte de la intoarcere.

Despre cum

2008-12-26T18:14:00.003+02:00

Ati avut pentru o clipa senzatia ca totul se opreste in loc, nimic altceva nu mai conteaza si sunteti intr-un moment perfect? Asta e cadoul cel mai de pret, asta e cel mai mare castig al anului care sta sa se incheie, asta e "clipa". De ce trebuie sa fiu om si sa cer mai mult? Sau... de ce sa nu fiu om si sa nu cer mai mult? Care e de fapt intrebarea? Si care e raspunsul?

COLDPLAY - Viva La Vida

Nu ma mai joc!

2008-12-23T12:06:00.003+02:00

Am visat chestii. Doua nopti la rand. Aceeasi tema. M-am trezit de fiecare data obosit. De fiecare data imi venea sa imi iau bocceluta si sa plec in lume. Nu stiu unde, pur si simplu sa plec undeva unde sa ... si aici se opreste. Sa plec si sa ce? Nu stiu sa ce, pur si simplu sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata. Nu prea conteaza unde as pleca, nu conteaza cum as trai acolo...doar sa plec undeva unde sa ma simt departe de toti cei pe care i-am dezamagit sau ranit, sa fiu departe de toate greselile mele. Sa fiu departe de toate amintirile dureroase, de toate colturile care imi aduc aminte de cate o discutie neterminata... de cate o speranta desarta, de un sentiment pe care as vrea sa pot sa mi-l reprim si care nu vrea sa moara, care doare aproape fizic sau ma face sa plang ca un copil tampit.

Nu as lua bradul de Craciun cu mine, nu as lua nici macar un mic semn de Craciun. Poate la anul o sa vreau altceva. Anul asta as vrea sa dispar, sa intru in pamant, sa nu ma mai gaseasca nimeni nicicand si sa nu mai vad atatea luminite, atatia ingerasi si sa aud atatea si atatea colinde in jurul meu. So...nu ma mai joc. Anul asta nu vreau sa aud nici macar o data "Craciun Fericit" si mi-am cumparat deja dopurile anti-colindatori. Multumesc pentru muzica, anul asta nu servesc. Dar multumesc oricum. So...read my blog, read my lips...whatever: NO MORE MERRY FUCKING CHRISTMAS( eu am voie sa spun, voi poate vi-l vreti sau aveti ce face cu el sau va place:D).

Merry Freakin Christmas (anime style)

Beti un ou?

2008-12-22T11:49:00.004+02:00

Dl Iliescu, rasplata dumneavoastra pentru anii de dupa revolutie a venit azi. A venit si ieri, si alaltaieri. Oua, fise, injuraturi. In cei 19 ani v-ati castigat acest drept prin tot ce ati facut pentru Romania. La multe oua fericite Dle Iliescu. E tot ce va doresc, sa traiti cat mai multi ani pentru a incasa cat mai multe oua si fise.

Queen - Bicycle Race

Dorinta zilei de 21 decembrie

2008-12-21T16:06:00.005+02:00

Zilele astea sunt carausul familiei: iau oameni din locuri si-i duc in alte locuri. Iau lucruri din locuri si le duc in locuri. Iau oameni si lucruri din locuri si ii duc in alte locuri. Intelegi ideea. Ieri, inainte sa merg la Paralela 45, sa iau Wacka de a microbuz, am trecut pe la un prieten de familie sa-i duc un brad.

Eram intr-o mare spre foarte mare graba, eram fosrte stresat pentru ca in Tg-Jiu s-au inventat multe sesnsuri unice si nici nu prea aveam chef de mare lucru. Mi-a venit cheful cat de cat dar nu asta era ideea. Ideea e ca am ajuns pe nesimtite la locul de intalnire iar omul era deja acolo. De fapt despre el aveam de gand sa vorbesc si ajunsesem sa vorbesc despre mine, again and again. OFFF!!!

Sa-i spuneam nenea U. Nenea U e un personal cat se poate de real, are dou fete si e cu doi ani mai mic decat ai mei. Cand eu eram mic ma ajuta din cand in cand cu problemele de fizica sau trigonometrie. Ma ajuta chiar si cu cele mai grele, de olimpiada, ma ajuta si la liceu, cu problememe cele grele. Ii placea la nebunie sa lucreze, sa ajute, sa ma ajute...in fine. Avea si are un talent pedagogic deosebit. Omul e inginer, fost coleg cu mama, de pe vremea cand ea era inca la primul ei job. Mama a avut doua joburi mari si late: primul la Masini Unelte, al doilea, dupa revolutie, la Consiliul Judetean. Ok. Revenind: tipul era si este sclipitor, are cateva zeci de brevete, unele patentate, altele, nu. Fain, nu?(mie imi plac oamenii care inventeaza chestii). Asta era o parte.

Partea a doua era faptul ca stiu cum s-a comportat de fiecare data cand ai mei au avut nevoie de ajutor cu orice. Chiar cu orice: cu inmormntari, pomeni, porci taiati, orice. Absolut orice chestie era, de bine sau de rau, alaturi de ai mei, alaturi de noi. La munca stiu de la mama ca era sclipitor, plin de darurire si extrem de corect.

Partea a treia. Situatia familiala, in ciuda straduintelor, e destul e nasoala. Pe plan profesional, corectitudinea l-a facut sa fie semi-somer. si super-deprimat. Sa nu aiba foarte multe de facut si de cumparat pentru ai lui, sa aiba niste sarbatori destul de triste. De ce? Pentru ca a avut curajul sa-si spuna parerea in fata unui sef de sectie. So...let's play for Christmas. Dorinta zilei de azi, alaturi de cele trei constante de ieri, e ca in preajma Craciunului asemanator sa siu sau sa banuiesc existenta a cat mai putine cazuri asemanatoare, indiferent de domeniu, de cat de draga imi e persoana respectiva sau de cat de apropiata.

416

2008-12-20T23:17:00.004+02:00

416 metri de dorinte au scris niste copii din Roamania(cam 2000 de copii) pentru Mos Craciun. Asta spunea o stire de acum doua-trei seri. Tema era salvarea mediului. Despre asta si despre altele de-ale lor au scris copiii. Pare-se un record mondial.

M-am intrebat eu despre ce as scrie Mosului. Ce mi-as dori eu mult, foarte mult. Mi-as dori sa fie ai mei sanatosi, sa fie cat mai putin oameni tristi pe lume si inca ceva. O lista scurta. Don't care for much of anything else. Astea sunt chestiile pe care mi le doream eu de la Mosul. Well... nu a fost chiar asa, cel putin nu in prima zi de cand am ajuns acasa. Din cauze de deformatii profesionale mi-au scapat ochii pe jurnalele de stiri, am vazut ca lumea nu e fericita, ca exista o teama, un pesimism care nu poate sa fie sters nici macar de apropierea Craciunului. Se simte in tonul vocii oamenilor, se simte in privire...e foarte apasator.

Despre celelalte doua dorinte mi se pare vulgar sa vorbesc pe un blog public. Sa spunem doar ca Mosul cauta pe undeva, departe, sa vada daca reuseste sa implineasca niste dorinte intr-o perioada de recesiune. Pentru ca, in lume nu e criza, stiati, nu?

John Vasco - The need in me

Ca sa vezi, 8+9=17

2008-12-17T17:54:00.006+02:00

Mi-am dat seama cand am deschis blogul. Aveam in gand sa scriu ceva despre falanstere. Nu mai conteaza. E 17 decembrie. 19 ani si o zi de cand a inceput.

Pe vremea aia ma uitam cu puta in tarana si asteptam Craciunul cu drag. Nu intelegeam foarte mare lucru din ce se intampla. Nici acum, dupa 19 ani de atunci, nu stiu sa spun cu mana pe inima ce s-a intamplat. Ce s-a intamplat pe 16 decembrie in Timisoara stiu. Stiu ce s-a intamplat si pe 17. Zilele alea sunt intre cele doua certitudini pe care le am despre decembrie 1989.

Prima certitudine, pentru ca e mai evidenta, e schimbarea in bine care e avut loc dupa decembrie '89. Desi uneori sunt revoltat, alteori nu inteleg, din cand in cand sunt frustrat de propria-mi neputinta, imi prefer viata asa, libera si lipsita de teama. Imi prefer viata in propriile maini si prefer sa pot sa spun ce cand cum si cui vreau, fara a afecta libertatea si integritatea altora sau teama de represalii. Asta se numeste libertate si o iubesc. Fara ea nu putea sa ies din tara, fara ea nu puteam sa vorbesc ce vreau, fara libertate nu ai cum sa ajungi sau sa ramai un om intreg. Asta e cel mai prestios bun si, in ciuda celor intamplate dupa, e castigul incontestabil al Revolutiei din decembrie 1989.

A doua certitudine se refera la faptul ca, pe 16 decembrie 1989, 60 de oameni au murit in Timisoara pentru ce ei considerau ca e bun. Au avut curajul sa se ridice si sa-si apere convingerile, au avut curajul sa-si apere credinta si dreptul de a o practica. O minoritate luptand pentru drepturile ei. O minoritate care a atras langa ea o majoritate. Vin, uneori, momente cand iti vine sa nu te mai uiti in spate, sa nu te mai intereseze nimic si sa lupti pana la capat pentru lucrul in care crezi, pentru lucrul care ti se pare drept, bun, cinstit, worth fighting for. Asa a fost atunci. O mana de oameni au zis "pana aici" si...pana acolo a fost. Nu chiar pana acolo, au mai fost zile sangeroase, in Timisoara, in Sibiu, in Bucuresti, Iasi si multe alte orase. O mie de morti, mii de raniti, ani de FSN, poate o parte din revolutie furata. Dar libertate. Nebuna, primordiala, irationala...libertate. Si pentru asta ar trebui sa le multumim celor care au hotarat ca nu-i intereseaza daca si cum mor in zilele alea, ca lor le-a ajuns, ca nu mai vor.

NU o sa vorbesc despre revolutii furate, nu o sa vorbesc despre securistii dintre noi, nu o sa vorbesc despre nimic din toate astea desi as putea sa scriu o carte, pentru ca am citit zeci, pentru ca stiu toate variantele si variatiunile de variante. Nu asta e esenta. Esenta e spiritul, solidaritatea, credinta, sacrificiul si disponibilitatea catre sacrificiu. Esenta e "pana aici inghit". De asta eu am acum blog:).

Mi-ar placea ca atat timp cat traim, apoi, cum putem fiecare, sa ne aducem aminte de necunoscutii, poate pentru unii cunoscutii, de rudele, de fratii si parintii, copiii care au murit...nu pentru ei ci pentru noi in decembrie 1989. Daca de Laszlo Tokes sau Petre Dugulescu am auzit si ati auzit, ganditi-va la cei peste o mie de morti ai revolutiei. Cand cititi ziarul, cand deschideti televizorul si gasiti programul preferat, cand cititi postarea asta de pe un blog liber, pe un internet la fel de liber, cand o sa gustati bucatele de pe masa de Craciun, ganditi-va ca lor de datoram in mare parte lucrurile care acum ne par nimiciuri si fac parte din cotidian. Si poate spuneti o rugaciune si aprindeti o lumanare pentru ei.

Vali Sterian - Vino Doamne

8,9

2008-12-16T13:13:00.006+02:00

M-am obisnuit sa aud ca Romania e pe primul loc la coruptie in Uniunea Europeana, pe primul loc la exportul de populatie sau forta de munca, Romania e pe primul loc la ratarea fondurilor Europene, Romania e pe primul loc din coada la numarul de kilometri de autostrada construiti, Romania e varza si ne-a scazut ratingul de tara, Romania e tara din UE unde gasesti cei mai multi oameni care traiesc sub limita saraciei. Romania e tara cu cea mai mare crestere economica din Uniunea Europeana. Romania este tara din Uniunea Europeana cu cel mai mare procent de morti in accidente rutiere. Stai asa. Ce era inainte de asta?

Romania este tara, din Uniunea Europeana, cu cea mai mare crestere economica. Si mai e ceva, cel putin la fel de important: Romania e tara din UE cu cea mai mare crestere a nivelului salariilor. Atentie, nu e o greseala, per total economie cresterea salariilor a fost de 21,2%. Bine, a crescut economica si au crescut si salariile. Nu as vrea sa trec atat de usor peste cifrele astea. Romania are o crestere economica de 10 ori mai mare decat media Uniunii. Nu, nu e o greseala, de 10 ori mai mare. Media Uniunii e de 0,9% crestere. Bine, sunt constient de faptul ca, si aici fac o comparatie plastica:D, diferenta de pret de la Mercedes la Lamborghini e semnificativ mai mare decat diferenta de la Logan la Mercedes. Adica e mult mai greu sa cresti cand ai deja o economie hyper dezvoltata. Atunci important e sa-ti pastrezi cotele de piata si sa nu scazi.

Ma gandesc totusi ca in afara de economiile foarte smechere, ale celor 4 tari UE membre in G7, mai concuram si cu Polonia, tarile Baltice, Ungaria, Cehia, Slovacia, etc. Daca intre vechii membri UE si noi exista o diferenta clara(ma refer la membri fondatori ai UE, nu la Grecia:D sau Portugalia care traiesc numai din turism si delicatese) recuperam fata de cei noi. Criticii spun ca e din cauza slabei integrari in sistemul economiei globale. Eu nu stiu care e motivul. Sincer, nu am habar. Poate din cauza ca a continuat sa creasca sectorul constructiilor, a continuat sa creasca industria si au continuat sa creasca si serviciile. Poate pentru ca suntem cool sau poate ca nu.

Sunt totusi doua lucruri marunte, doua... greseli care mi-au placut la nebunie. Prima se refera la judecata conform careia cresterea mare a economiei a fost in primele doua trimestre iar apoi s-a oprit. Nu, nu e deloc asa. Cresterea de pe trimestrele 3 si 4 a fost mai mare decat cresterea de pe trimestrul 1. Mai mica decat trimestrul doi care, cu o crestere de 9,3%, e deja fabulos, dar mai mare decat pe trimestrul 1. Dar e ceva care pentru mine inseamna enorm. Citeam la mijlocul lunii noiembrie in The Economist un articol despre cresterle economice in perioade de criza. Si spuneau baietii aia doua chestii. Prima era ca economiile care cresc in perioade de criza sunt economiile sanatoase, bine structurate si care reprezinta in sine un ansamblu echilibrat, apropiat de auto-sustenabilitate. Cu alte cuvinte, suntem cool:D. A doua era faptul ca, prevedeau ei atunci, Romania o sa aiba " a record breaking as well as surprising growth rate of 8.85%" per total an 2008. Vedeti ceva diferit fata de titlul postarii? Nu, nu ma refer la faptul ca in titlu nu e pus %. Nu, nu am aproximat in plus. Romania are, conform datelor pentru semestrul 4 ale CE, o crestere per total an 2008 de 8,91%. Si ce conteaza 0,05-6%. Pentru moral:). Raportat la cresterea medie pt UE, de 0,9%, nu mai pare atat de putin, nu? E bine pentru moral sa auzi ca The Economist a ... cum se cheama asta... subestimat:D economia Romaniei, nu?

Eu nu ma simt Praslea pentru datele astea. Promit sa ma simt Praslea la anul pe vremea asta daca o sa reusim cresterea de 3,75% prognozata de BNR pt 2009, an de varf al crizei. Deocamdata ma simt ca printul ala din 1001 de nopti, cu amendamentul ca la munca:).

I was born to love this song.

Queen-I Was Born To Love You

C'mon, let's dream for Christmas

2008-12-15T14:00:00.004+02:00

E o zi foarte foarte friguroasa afara, dar si inauntru. Un aer conditionat geros insista sa-mi inghete mana pe mouse. Pe langa asta, mi-e somn.

Dar in toata mohoreala asta de luni am dat peste o idee frumoasa. Un magazin online de cadouri prin care poti face donatii unor diferite cauze, de la mediu, protectia animalelor, pana la minoritati. Fiecare lucru cumparat, inseamna o anumita suma donata(mai exact, un procent din pretul produsului). Se cheama charitygift.ro, si am vazut pe acolo chestii destul de dragute. Se schimba destul de repede produsele si e destul de complicat de cumparat dar cred ca o sa iau niste cercei pentru doamnele si domnisoarele de acasa si am mai vazut si-un tricou portocaliu cu o pisica:D. Ar fi o idee buna sa va completati cadourile de Craciun, revelion si altele de aici, si sa ajutati si un copilas sau un cutu cutu in the process. Din cate vad, cauta si voluntari, asta daca aveti prea mult timp liber :).

Ideea e ca daca noi, uneori, uitam de ce si ce e Craciunul, copiii nu uita, ei si-l traiesc pe al lor, oricat de gri si rece, sperand la cadouri de le Mosu' si la un maine mai cald sau poate la o zi in plus alaturi de parintii lor. So...what do you think?

Bonus, pentru cei care iubesc sarbatorile de iarna, Craciunul in special:)

Bing Crosby & Frank Sinatra - White Christmas

Spiritul Cui?

2008-12-11T00:00:00.012+02:00

M-a intrebat azi cineva daca i-am scris Mosului. M-am intrebat si eu daca i-am scris, carui Mos si de ce. Ma indoiesc, sincer, ca am fost atat de bun incat sa merit ce-mi doresc si, cu atat mai mult, cand imi doresc. Am ajuns la concluzia ca sunt totusi sarbatorile si ca e bine ca ne permitem sa ne facem singuri mici cadouri...un fel de anti-depresive sau ceva de genul(cel putin in cazul meu).

Imi planificasem sa fac putina ordine si sa-mi cobor din debara, de pe dulap sacosa cu luminitea si fundite cu miros de Craciun. Si asta nu pentru ca m-ar fi cuprins spiritul Craciunului, ci pentru ca am vazut la cineva o casa impodobita si m-am gandit ca poate ar fi dragut sa fac si eu asta. Dar tot n-am avut chef. Intr-o aseara a saptamanii am trecut cu masina prin centru si am vazut luminitele. Plictisitoooor.

Cand eram mic era, bineinteles, momentul facutului bradului, care ma entuziasma enorm, venirea Mosului, care imi dadea foarte multe emotii, era saptamana aia de vacanta dintre Craciun si Revelion cand in casa mirosea a brad si a tort cu portocale, cand mama si tata erau acasa(alaturi de bunici si stra-bunici) si petreceam toata ziua impreuna. Era frumos, era special, era o perioada cu o emotie aparte, cu un feeling de bine, de ceva.

Acum, in afara de a da cadouri si de a merge cu colinda la fostii profi de liceu(adica la fostul diriginte, in cazul in care ne strangem), nu prea vad alte placeri la Craciun. Nu ma cuprinde niciun spirit, nicio emotie, nimic, nimic. Eventual o senzatie de gol, de lipsa sau de... lipsa de sens. Si-mi pare cumva rau, pentru ca sunt bombardat din toate partile de luminite, de mos craciunite, de fulgi de zapada care ma lasa rece. E ceva neinregula cu mine? Sunt intoxicat de comercialul sarbatorilor sau doar am crescut?

P.S. Pentru cei care nu l-au vazut, va recomand un film misto de sezon: How the Grinch Stole Christmas. Sounds familiar?

dEUS - Nothing Really Ends

Nimic nou nu s-a intamplat azi

2008-12-10T01:58:00.005+02:00

Soarele nu a stralucit mai puternic, vantul nu a batut mai convins, aerul nu a fost sesizabil mai rece, apa nu a inghetat, copacii inca nu au reusit sa scape definitiv de frunze, GM nu a ingitit Crysler, PNL nu a inghitit(cred) galusca, Basescu nu a inghitit PSD-ul. Nimic din toate astea nu s-a intamplat. S-a intamplat totusi ceva. Interesant chiar.

E o liniste aproape deplina. Putin sau relativ putin de munca, ceva mai mult sport la TV(am luat bataie urat de tot de la Spania si nici nu puteam sa injur corespunzator), lene deplina si o senzatie de prea-plin desavarsita. Si totusi.

Eram in taxi, inainte sa ajung acasa. Cobor si ma izbeste. Era un miros ciudat. Parea ca miroase a ceva cunoscut dar nu-mi dadeam seama ce. Mi-am mirosit instinctiv paltonul. Nu. M-am oprit in mijlocul trotuarului si am deschis paltonul. Nu, tot nimic, nu e de la mine. Adulmec spre cer, usor in dubiu. Ce poate sa fie? Deja eram ofticat. Mama masii. Asta e. Intru in bloc si urc in lift, ajung in casa si las paltonul pe cuier. Ma descalt, si incep sa arunc hainele care pe unde, pe la locurile lor. Ma asez pe canapea, deschid una bucata laptop si ma holbez in ecran la outlook. No new mails to download. Eh. Liniste. Ma ridic si deschid usa de la balcon. Acelasi miros. What the fuck? Devine enervant.

Las usa de la balcon deschisa si ma duc spre baie. Hmmm. Aici nu miroase. Ok. Fac un dush extrem de fierbinte. Nu, nu am devenit sado-maso(mai mult decat eram), pur si simplu nu era apa rece. Ies din dus si merg in dormitor sa-mi caut halatul de baie. Da, stiu, trebuia sa fie in baie. Nu era in baie si cu asta basta. Ma duc in bucatarie. Parca nu mai simteam atat de puternic mirosul ala. In fine. Mananc 2 felii de paine cu feta si ton picant. Bai, ce naiba? Simt gustul mirosului aluia(???). Vorbesc serios. Devine freaky. Ok, am chef sa beau ceva si sa-mi pun hainele pt intalnirea de maine dimineata. Ma duc in dormitor si deschid dulapul. And it strikes me.

M-am prins. Era mirosul si gustul de batranete. Mi-am dat seama cand am simtit mirosul solutiei anti-molii. Mi-am adus aminte de naftalina din sifonierul stra-bunicii, de gustul ciocolatelor chinezesti tinute pentru noi, pentru a avea "ceva bun" de Craciun. Mirosul de purpura veche, pastrata pentru a face un costum bun, de nunta, mirosul aerului imbatranit de iarna, din fata sobei din camera mare, ascultand povesti ale stra-bunicului, de cand se batea el cu rusii, gustul pestelui din conservele Pelican savurate de mine ca delicatese cand eram mic. Good old days. No worries, no stress, basic love and affection si, mai mult decat orice, the feeling of belonging. Suficient. Destule vise. Nimic din astea nu mai e si nici nu o sa mai fie. Absolut nimic. So...

Ce o sa fie azi? Gurile rele spun ca o sa avem Guvern.O sa fie mai frig, o sa joace Roamania cu Ucraina la CEuH, o sa joace Steaua cu Fiorentina in UCL, o sa merg cu super-mult drag si chef de viata la munca(chiar imi iubesc munca, pe bune, ma si culc la ea-la propriu:D), or sa treaca inca 24 de ore mici, scurte. Singura problema e daca vor trece inca 24 de ore de cand sau pana cand...

Si totusi, cele 24 de ore or sa treaca grupat, cuminte, formand zile, pana cand, dintr-o cauza sau alta, nu or sa mai treaca 24 ci 24-n, n E (0, 24)N. Simpatic gand, nu? A, da, marea e frumoasa si iarna.

The Verve - Love Is Noise (asa sa fie?)

Bucatele micute de lapte

2008-12-08T22:34:00.006+02:00

In seara asta aveam nevoie de o cafea. Mi-am dat seama ca nu mai am lapte in frigider si am coborat pana la chiosculetul de la parter. Evident ca tanti vanzatoarea m-a intrebat daca nu ma mai duc si eu pe acasa si mi-a zis ca au pizza adusa proaspat, de dimineata. Am dat din mana a refuz si am intrebat daca au lapte condensat, pentru cafea. Mi-a zis, chestie pe care o stiam deja, ca ei vand cafea la dozator dar ca are lapte la pliculet.

Am cumparat cinci pliculete si am urcat in graba cele doua etaje pana la biroul meu. Cafeaua era inca "oarecum calda". Am citit ce scria pe pliculet. Nu pot reproduce din lene. Nu, nu pentru ca era prea mult ci pentru ca era scris in bulgara si mi-e lene sa schimb acum limba tastaturii:D. Nu, nici nu stiu bulgara dar macar am avut bunavointa. Macar era data de expirare scrisa inteligibil. 11.09.09. Deschid pliculetul si, surpriza. Laptele dinauntru nu era lapte praf... era lapte bucatele.

Din asta se pot desprinde doua concluzii: fie vaca nu a fost aruncata de la inaltimea corespunzatoare fie pliculetul ala a are buba. Il arunc si deschid altul. Guess what? Oricat de ciudat ar putea sa para, al doilea pliculet avea in el tot lapte bucatele.

Am zis ca merita sa incerc oricum. Pun cana pe plita de la filtru si o las pana se incalzeste. Pun continutul plicului inauntru. Nimic. Nici un fel de reactie. Bucatile de lapte incep sa pluteasca netulburate in cafea. Incerc sa amestec, sa le topesc, sa ...fac ceva. Nimic. Nimiiiic. Nu fac decat sa-mi incleiosez cana. Ok. This is not working. Ce sa inteleg de aici? Ca in Bulgaria se arunca vaci batrane din elicoptere din cauza crizei economice? Well...I don't give a damn. Am coborat la Coffee Right si mi-am baut cafeaua acolo inainte sa se inchida. Era promotie: am primit si o briosa. Criza, deh. Fara lapte bucati.

Roxette - Milk Toast and Honey

Deci da (criza e noul roz)

2008-12-08T01:54:00.006+02:00

La tv, la radio, pe net, in fata blocului aud/vad de criza. Criza economica mondiala, regionala, nationala si locala, evident. “Criza” ar putea fi numit cuvantul anului, sau al deceniului, ar putea fi imprimat pe tricouri si pe pixuri pentru ca este la moda. Nu stiu exact cat de grava e situatia, dar nu e rau sa facem haz de necaz :D.

Te duci la piata sa cumperi fructe, ceapa, usturoi. Babuta din fata resimte criza (nu stiu exact in ce fel, poate prin ieftinirea produselor). Se cearta cu vanzatoarea si-i spune ca din cauza crizei ea nu poate sa de 1,8 lei pe kg de kg de ceapa. Vrea sa dea 1,5 lei. Femeia are ceapa si la 1,5 lei, ceva mai mica. Babuta nu si nu, ea vrea ceapa de 1,8 lei la 1,5 lei pt ca e criza. Imi explica si mie cineva?

Cand o sa ma fac eu mare si, din nou, cret, o sa ma fac si eu criza. Am vaga senzatia ca e cool. Adica...na, vorbesc despre tine oameni care nu te-au cunoscut si nici nu ar avea cum sa te cunoasca, toti se lauda ca te cunosc numai ca sa scape de anumite cheltuieli sau ca sa obtina fel de fel de beneficii. Plus ca daca esti criza am impresia ca ai un aer de bad-boy. Te vaneaza toti: Banca Mondiala, FMI, G8+Rusia, UE. Esti mai ceva ca Al Capone sau Butch Cassidy si Sundance Kid la un loc. Vor sa te ucida fara mila si sa-ti stinga stirpea. Partea poasta e ca ar vorbi despre mine si libidinosi care au facut bani pe banii mei si, probabil ai tai. S-ar lauda si ei cu mine si m-ar folosi ca pretext pentru a-si dubla averea.

Ma mai gandesc. Pana la noi argumente inca mai vreau sa fiu criza cand ma fac mare. Doar ca nu am de gand sa polarizez si mai mult si...as vrea sa unesc. Ma apuca spiritul sarbatorilor ceea ce inseamna ca devin depresiv si incep sa ma gandesc la chestii foarte proaste. Happy New Crisis!

Breaking News (Update)

2008-12-06T21:25:00.001+02:00

Sa fie o intamplare ca in sectiunea emisiunii 3x3 in care a aparut si Dan Pavel au aparut ipoteze noi si pertinente asezonate cu informati in exclusiviate despre negocierile PD-L + PNL?

Break(ing) My News

2008-12-06T14:58:00.005+02:00

Dintotdeauna am avut o fascinatie pentru stiri. Pentru a afla, pentru a cunoaste. Apoi, in timp, ca un hobby secundar, mi-a placut sa incerc sa descifrez mecanismul stirilor, mecanismul demersului jurnalistic in general.

Acum, in mod destul de ciudat, am ajuns sa am descifrarea stirilor ca job si chiar pasiune. Mi-e drag de nu mai pot sa stau ore intregi sa citesc stiri, rezumate de stiri, sa vad emisiuni tv inregistrate sau live, sa fac tot pentru a descifra limbajul stirilor si oamenilor care apar acolo. E oarecum cool. Ceea ce nu e cool, ba chiar e frustrant, e sa vezi cum se fac stirile in Romania prin comparatie cu alte tari. Par example SUA.

Ca un experiment, pentru un proiect viitor, am facut o bucatica de monitorizare si pe media din State in perioada de doua saptamani care a precedat alegerile lor. Marea diferenta apare la televiziuni. Ziarele sunt declarat partinitoare sau independente. La noi ziarele sunt partinitoare in functie de publicitatea de stat sau lipsa ei. Cu exceptia a doua-trei ziare situatia e aceeasi peste tot(la noi). Nu e extrem e grav, nu am o problema majora cu asta. Problema mare o am cu televiziunile.

Televiziunile din Roamania au ceva special: daca te uiti la un jurnal la o televiziune ai toate sansele sau nu recunosti stirile cand te vei uita la un alt jurnal, al unei televiziuni dintr-un alt trust media. Daca te uiti la un "toc sou" la o televiziune ai sansa sa descoperi ca o situatie e de fapt invers decat parea ascultand un "toc sou" al unei televiziuni concurente. In state, daca te uiti le MSNBC, CNN, AbcNews, ESPN News, Fox News sau CBS ai sanse maxime sa te plicitsesti. Motivul e simplu: difera doar fata prezenatoarului, decorul, grafica si, eventual, ordinea stirilor. Foarte putine nuante, foarte putine stiri de nisa. Stirile pe social apar sub forma unor reportaje sau campanii alte postului in cauza. Stirile economice sunt si ele destul de izolate si firave. Se prefera emisiunile de analiza in-extenso pentru temele de interes.

Care sunt motivele? In SUA televiziunea inseamna specializare. Stirile si analizele se fac fara byas-uri ideologice sau de alt fel. Pentru asta sunt campaniile de presa, pentru asta sunt anchetele sociale si tot felul de alte instrumente care la noi par strangulate. ProTv, care nu e televiziune de stiri, mai incearca asa ceva. Realitatea mai are cate o initiativa civica. In rest nu-mi amintesc nimic. Nu vreau sa par arogant...dar, in general, daca nu-mi amintesc inseamna ca nu au prea existat.

Ar mai fi o problema. Pot sa spun, fara frica de a gresi, ca in ultimele saptamani am vazut toate emisiunile de analiza si toate "toc sourile" de pe televiziunile de stiri(nu ca ar fi pre multe). Am observat o lipsa de competenta si calificare a invitatilor. Pe politic, principalii invitati, in calitate de analisiti sunt, in cazul fericit jurnalisti. In cele mai multe cazuri sunt pseudo-jurnalisti, care au ajuns in bransa prin intamplari si conjuncturi, prin serii de interesese si relatii. Nu l-am vazut la televiziuni pe Dan Pavel, fost profesor al meu, un tip pe care l-am detestat dar care este un analist politic de mana intai. Omul e specializat pe partide politice, pe sisteme de partide si doctrine. Asta face el. Nu l-am vazut de Daniel Barbu, probabil cel mai important reprezentant, alaturi de Cristian Preda, al scolii de stiinte politice romanesti(in masura in care putem sa vorbim despre asa ceva). Cristian Preda, un tip care stie cam tot ce e de stiut despre stiinta politica, a aparut prima data la o televiziune, surpriza, joi, pe 4 decembrie. Cristian Parvulescu, asemenea. Evident, exemplele pot continua.

Concluzia e jenanta pentru televiziunile din Romania. Primul care a vorbit de doua luni incoace de sistemul de partide din Romania a fost, miercuri, Cristian Preda. In doua luni de zile nu s-a gasit nimeni care sa spuna cum se impart in mod real fortele in Romania si cum se pot face aliantele, pe ce baze. Primul care a atras atentia asupra faptului ca sistemul asta de partide era anticipat de cand s-a votat noua lege electorala a fost Cristian Parvulescu. Pentru mine e clar ca lipsa de informatii reale, palpabile si argumentate e una acuta. Si mai e ceva: informatiile care sunt prezentate se pierd intr-un melanj de pareri incomplete si prea putin avizate cu speculatii nejustificate.

Love this song. Nu ma pot abtine sa nu vi-l pasez.

John Vasco - The need in me

Midnight Prayer(Time Out)

2008-12-05T14:22:00.005+02:00

Unele zile sunt pur si simplu proaste. Pline de oboseala, cu vreme urata si vesti din cele mai proaste. Cu dezamagiri, cu amintiri care sfasie si cu muzica ce, teoretic, ar trebui sa duca gandurile spre un rasarit mai frumos. Muzica.

Astazi o bucata de muzica s-a terminat. De astazi nu o sa mai existe speranta de a o vedea, auzi si trai live pe Anca Parghel. A murit in dimineata asta la Timisoara. E ciudat sa vezi cum un om se incapataneaza sa traiasca, sa dea viata, sa fie plina de viata si sa umple de viata. E pur si simplu frumos.

Destul de ciudat cum functioneaza memoria. Imi aduc aminte ca de Anca Parghel am auzit de la Cristi Juncu. Era prin anii '90 la Tg-Jiu. Cristi Juncu era un regizor semi-debutant, teatrul din Tg-Jiu functiona in Casa de Cultura a Sindicatelor si nici nu stiu daca era Teatru Dramatic. In fine. Detalii. Cert e ca am vazut o piesa pusa de Cristi la Tg-Jiu, mi-a foarte placut muzica(sau parte din muzica), l-am intrebat de anumite secvente de muzica si mi-a zis de Anca Parghel. Nu pot sa spun ca am fost un mare fan. Am vazut-o de doua ori live. O data in Green Hours cu niste americani si a doua oara in Art Jazz cu Johnny Raducanu. Show, jazz, muzica. Cu asta am ramas. Nu e genul de muzica pe care o asculti zi de zi, nu e genul de muzica pe care o simti in fieare zi, nu e nici genul de muzica ce se vinde bine. Anca Parghel facea un gen de muzica ce trebuia simtita, care isi avea viata si momentul ei, pe care nu o puteai chem sa te ajute si care te imbratisa cand aveai nevoie. Presupun ca nu degeaba era comparata chiar de americani cu Ella. Am un sigur album al ei. Cumparat la reducere, cu 9,9 lei, de la Carturesti, iarna trecuta. Midnight Prayer. Scos in '96, re-masterizat in 2004. Cam atat.

E neplacut sa stii ca un om care iti placea pentru un motiv sau altul nu mai e. Chiar daca nu l-ai cunoscut, chiar daca ii stiai doar imaginea si creatia(si astea destul de aproximativ). Imi placea sa ascult, din cand in cand, nici rar, nici des, melodii ale Ancai Parghel.

Ma intreb cum e sa invingi cancerul o data, sa invingi cancerul de san, si sa te invinga un alt cancer. Mi se pare, omeneste vorbind, prea mult. Poate gresesc, poate asa trebuie sa fie oamenii testati sau poate ca numai cei buni dintre noi sunt testati in felul asta sau alte feluri, chiar mai crunte. Nu stiu. Cert e ca, de astazi, cei care au ratat-o pe Anca Parghel live vor trebui sa astepte, probabil, cateva vieti pentru a vedea un spectacol atat de complex, rafinat si chic.

Anca Parghel & Stefan Banica - My Baby Just Cares For Me

Doua probleme cadou de Mos Nicolae

2008-12-04T15:38:00.004+02:00

Ca de fiecare data in ultimii ani(2 ani) cand se apropie un set de sarbatori, fie ca e vorbe de Paste si ziua mea, fie ca e vorba de sarbatorile de iarna, pe mine ma apuca problemele. Acum sunt, ca sa zic asa, de sezon.

Problema 1

L-am auzit azi-noapte, spre dimineata, pe dl Patriciu vorbind. Era pe la o emisiune la Realitatea. Nenea asta, cu toate smenurile pe care le-a facut el, cu toate combinatiile legale si mai putin legale, m-a facut sa-mi aduc aminte de ce am votat de fiecare data pana acum PNL. Mi-a adus aminte de ce inseamna liberalismul ca doctrina, mi-a adus aminte de ce ar trebui sa insemne dreapta in ansamblul ei ca si orientare, ca si sistem de valori. Gandind ca un liberal, simtind ca un liberal, gaseam sens in tot ce spunea Patriciu, uneori intuiam ce vrea sa raspunda la o intrebare si imi speram a nu am gresit ramanand fidel PNL. Nu, ziua nu a continuat cum incepuse. Am ajuns de dimineata la munca si, ca de obicei, mi-am facut cafeaua, am dat o generare in SKnow si am iesit la o tigara. La intoarcere al deschis contul de pe Mediafax. Era deja ora 12. Dl vicepresedinte(ca sa nu scriu sub-presedinte) PNL, unul din multi care au beneficiat de legea uninominalului pe care tot PNL a trecut-o prin parlament(si pe are acum o ataca vehement), seniorul Crin Antonescu, afirma ca PD-L nu e o varianta fezabila pentru guvernare, ca nu sunt de incredere si sa singura varianta de guvernare pentru PNL e... ati ghicit, PSD. Imi pun mainile in cap(la propriu) ma ridic de la birou, il iau de mana pe Ionut si il chem la o tigara. Ionut nu fumeaza. Fumez eu si pentru el. Il intreb daca am vazut bine, daca e o greseala in site la Mediafax, daca e cumva o tenta care imi scapa. Da din cap a negare si ridica din umeri. Terminam discutia concluzionand ca ne doare capul. Eu plec spre redactia de stiri de la Realitatea. Le cer un permis de arhiva si merg la arhiva video. Ascult declaratia pe viu...poate, poate e ceva ce-mi scapa. Nu, nu e nimic. Exact asta spusese Antonescu, fara putinta de tagada, fara echivoc, fara dubiu, fara nuante. Clar, raspicat: PSD= da, PD-L=nu. Presupun ca istoria nu mai inseamna nimic, doctrina nu mai inseamna nimic, nici macar istoria recenta nu mai inseamna nimic. Faptul ca PSD...chiar e urmasul PSD-ului de la 1946, faptul ca unul dintre greii PSD e Ion Iliescu, faptul ca PSD e probabil cea mai corupta structura politica de conceput, faptul ca PSD mai e aliat si cu PC, faptul ca PSD e un partid eminamente de stanga pe cand PNL se revendica de la dreapta, toate astea sunt bune de dat uitarii in fata orgoliului nemasurat si disperarii unei gasti de baietasi tineri care mai au chef sa se joace de-a stabii inca 4 ani. Calculele sunt simple. Ei vor puterea in conditiile lor. Cum o pot obtine? Doar alaturi de PSD, sacrificand doctrina lor si pastrandu-si posturile. Simplu ca "buna ziua", nu. Nu mai scriu despre felurile in care e gresita alegerea PNL. Mi-e suficient sa ascult ce se spune, sa vad ce se gandeste incat sa-mi vina o greata suverana. Imi aduc aminte obsesiv de un singur lucru: 1946, PNL, PNL Tatarascu...al cui urmas e PNL Tariceanu? Cati dintre marii PNListi se rasucesc in mormant?. O sa aflam in cateva zile.

A doua problema

Nu mai suntem in campanie electorala. Se vorbeste in continuare ca si cand camapania continua. Deciziile sunt tot ca si cand suntem in camapanie. Ce o sa faca ...Tariceanu daca taxa-minune introdusa azi o sa treaca de parlamaent si el o sa fie inca la guvernare? O sa faca inca o taxa. O alta taxa. Inevitabil. Inconsistenta si inconstienta ne omoara.

Acum ma pregatesc de declaratiile lui Basescu. Ce inseamna asta? Imi iau un distonocalm si ma mut la televizorul de pe hol unde sa pot fuma. Bafta Romania, altfel nu o sa avem parte de succes.

P.S. Din ce vad se pare ca partidele din Romania au mari dificultati in a se adapta la sistemul "2 si 1/2" care se prefigura de cand a fost votata legea uninominalului. Sa inteleg ca pentru partidele noastre strategic forecastingul se face tot la restaurant cu whiskey-ul in mana?

Sictir

2008-12-03T14:48:00.004+02:00

Eu am castigat alegerile pentru ca am cele mai multe voturi. Ba nu, eu le-am castigat pentru ca am mai multe mandate. Nu, nu, nu, eu le-am castigat pentru ca voi amandoi preferati sa faceti guvernul cu mine. Ei bine nu, nu asa se face. Votul popular s-a incheiat cu victoria PSD. Redistribuirile le-a castigat PD(-L). PNL nu a castigat nimic deocamdata. La fel cum nici PSD si nici PD-L nu au castigat alegerile. Alegerile le castiga cine face guvernul. De asta participi la alegeri, ca sa faci guvernul, asta inseamna sa castigi alegerile.

Daca eu inteleg bine sistemul de partide rezultat dupa aceste alegeri(si as crede ca-l inteleg) suntem intr-un clasic 2 1/2. Adica doua partide mari si un "swing party" care mediaza guvernarea. Ceea ce PNL nu intelege e faptul ca un swing party nu da premierul, nu da in totalitate programul de guvernare si nu pune bocancul pe grumazul partidelor care impreuna ajung pe la 70% in parlament. Te duci, negociezi si cedezi. Asta daca nu vrei sa mergi direct in opozitie.

E simplu. Intr-un 2 1/2 se fac destul de des guverne minoritare. Ce inseamna asta? Ca PNL nu ar trebui sa faca atata caz de afinitatea aratata de PD-L si PSD ci ar trebui sa puna capul in pamant si sa vada ce pot sa obtina din situatia data. Daca nu le convine, sa mearga in opozitie, fara tragedii si telenovele. Nu mi se pare dificil. Nu cred ca ai cum sa ceri garantie un premier cand ai abia 60% din mandatele pe care le partidul caruia ii ceri acest premier. Mai mult, nu poti sa ceri garantie un premier cand presedintele care numeste premierul nu iti apartine.

As prefera sa nu se ajunga la un guvern minoritar dupa cum as prefera sa nu vad o alianta PNL-PSD. Asta ar fi o tragedie pentru logica mea politica si ar insemna ca, oricat de greu mi-ar veni sa gandesc asta, singurul partid fidel doctrinei(pe care nu o discut) pe esichierul politic actual e PSD. Toxic. Sa merg mai departe? Nu am de ce. Concluzionez simplu: 1/2<>1. Numai bine si Guvern cat mai repede.

Visand...

2008-11-26T04:22:00.005+02:00

E dubios faptul ca imi vine sa scriu pe blog la ore din astea cand am destul de mult de munca. Partea proasta e ca am avut o micro-revelatie. Nu stiu cat de corecta e si sansele sa aflu sunt minime. Ma gandesc printre dinti, cu ardoare si pasiune ca mi-ar placea ca Romania sa fie guvernata de niste oameni care sa nu aiba ca princpial scop iesitul in fata si puterea.

Citeam intr-un ziar national ca PDL si PNL contempleaza o alianta pentru guvernare. Cine a indraznit sa propuna asta?...oameni care nu ies prea mult in fata. De ce? Pentru ca cei care nu ies in fata realizeaza pericolul in care ne-am afla daca unghiul (unghi pt ca sunt doar doua partide si atunci nu e nici triunghi nici patrulater...e doar un amarat de unghi) rosu(PSD+PC) ar ajunge la guvernare. Poate ca atunci cand nu esti teribil de preocupat de felul in care iti sta cravata sau suvitz si esti mai preocupat de felul in care o sa rezolvi problemele celor care sunt plimbati din somaj in somaj, de problemele celor care mor prin mine falimentare doar pentru ca altii sa-i indeplineasca tot felul de capricii si fite, de problemele mele, pana la urma si de problemele celor care nu vor sa faca un copil pentru ca nu stiu ce sa faca cu el dupa, nu stiu cum sa-i asigure un viitor sau cum sa i-l pregateasca intr-o tara care pare lipsita, momentan de un sistem solid de valori...ca sa nu mai vorbim de un sistem unitar de valori, poate atunci poti sa schimbi ceva, sa faci ceva bine, sa faci lucrurile pentru care ai fost ales.

Nu m-am considerat niciodata un nationalist dar nu pot sa nu observ ca ne lipseste cu desavarsire orice urma de constiinta nationala. Nu avem obisnuinta de a actiona unitar, nu avem obisnuinta de a ne considera un tot care poate lucra impreuna. Nu intelegem mecanismele economiei de piata si fiecare ceata isi are propria lege, propriul interes nesacrifiabil si imediat...si asa mai departe. Ce legatura are cu ce spuneam mai sus?... simplu. Daca nu ne uitam la eticheta hainei pe care o purtam, daca incetam sa cautam dvd-playerul in scaunul masinii pe care o conducem(de parca am avea 4 ochi dintre care doi ca melcul, pe cornite), daca ne multumim cu a fi ce suntem si ce putem sa fim, fara sa incercam sa fim zmei cand suntem de fapt mielusei, daca ne invatam fiecare rolul si ni-l facem bine, atunci, poate atunci o sa mergem inainte si o sa facem ceva...sau poate macar o sa simtim nevoia sa facem ceva unii pt altii. De asta imi place dezordinea nestudiata a lui Antonescu, de asta imi place alura de om deranjat de la munca a lui Blaga la conferintele de presa, de asta imi place sa nu-l vad pe nenea oricare minisru la televizor ci sa-l stiu la Guvern, storcandu-si creierii pentru mine, eu care-i platesc salariul cu 4 cifre in euro...si prima cifra nu e 1...si din cate stiu nici 2. In fine. Asta visam eu in dimineata asta, citind un raport pe politic.

Mai e ceva. Am observat o deosebire esentiala intre noi ai americani. Acolo amaratilor le pasa de mai amarati. La noi...chipurile, bogatilor de pasa de si mai amarati. Realitatea e... realitatea de la noi e ca nimanui nu-i pasa decat de el si de imaginea lui. Restul sunt accesorii in atingerea unei imagini cat mai .... curate.

Foarte fiert si frustrat fiind nu vad altceva mai bun de facut decat sa ma intorc la munca mea. Sa incerc sa-mi fac bucata de munca, utila sau mai putin utila, dar a mea. Like right now:). Buna dimineata Romania, oriunde te-ai afla.

P.S. Nu-mi pot refuza placerea de a imparti ce am ascultat toata dimineata, adica o singura melodie Muse- Starlight (HAARP DVD: live @ Wembley). Enjoy

Care Mos Craciun?

2008-11-20T12:09:00.007+02:00

Ma gandeam ieri la niste chestii. Poate ca e adevarat ca prostia e un dar sau poate ca e un dar numai cand te si falesti cu ea. Imi vine iarasi sa critic lipsa de aptitudini sau foamea guvernantilor dar sunt mult prea sictirit si pentru asta.

Dupa ce nenea Base a decis ca e cazul ca un presedinte de tara sa se dea cu Loganul, a sosit clipa ca si Nenea Moliceanu sa-si loveasca din nou copiii lui Frankenstein. Face el frumos taxa de prima inmatriculare, face, cu chiu cu vai, din taxa de prima inmatriculare taxa de mediu. Se gandeste(sau mai bine spus, il gandeste Comisia Europeana) sa schimbe formula taxei de mediu intr-una cel putin bizara. Bun. Ce face ieri onor Guvernul? Well... ce stie cel mai bine: isi taie, cu gratie, ce-i drept, scandura de sub picioruse. Cum? Simplu: anuleaza taxa de mediu pe timp de un an(evident, pe motiv de criza economica). Dar nu oricum. Daca taxa era si pana acum discriminatorie...a zis un nene sa o faca si mai si.

Nu o anuleaza pentru toate masinile, o anuleaza doar pt cele noi, cu capacitate cilindrica sub 2000 cmc. Nici nu ma pot gandi exact in cate feluri asta e o ineptie. In primul rand...contravine pricipiului enuntat de ACELASI Guvern pt taxa de mediu. Iepurasii de ei ziceau ca taxa descreste cu varsta masinii pt ca masinile mai vechi or sa fie mai putin timp in circulatie, deci, pe o logica tipic Vosganiana, or sa polueze mai putin decat cele noi.

Principiul era in sine imbecil. De ce? Pentru ca o masina noua, euro 5 sau euro 4 polueaza in, sa zicem, 15 ani cam cat una euro 2, la mana a doua, in 5 ani. Ce inseamna asta? Simplu: pe durata vietii ei normale sau chinuite o masina noua polueaza cam de doua ori mai putin ca un jaf adus de afara. Ehm...bun. Principiul era gresit. Ce au zis? Daca tot e gresit...nu ne permitem sa anulam taxa de tot, nu ne permitem sa pierdem taxa ca sursa de venit, nu ne permitem sa dam banii inapoi lumpeneilor care au platit taxa. Ce facem? Simplu: contrazicem principiul de baza al taxei, contrazicem si mai flagrant decat pana acum regulile de nediscriminare si suspendam taxa cam cum ne casuna noua.

Facem un calcul:). BMW are fix doua motorizari sub 2000 cmc. Mercedes are 3. Jaguar nu are decat una. Si aia euro 5, deci scutita oricum de taxare. Volvo are 4. Saab are doua. Daca ma gandesc la Crysler, e drept, masini americane, dar fabricate in UE, e nasol. Crysler are 1 mare si lata. PSA are cate? 6-7-8-9? Nissan-Renault are cate?...tot am asa? Da, cam asa. Na, as fi rau daca nu as spune ca toti constructorii mainstream sunt in aceasi situatie. Ideea e ca practic piata e impartita in doua prin noua masura. Semnalul e clar: va luat masini slabute si ieftine sau dati bani in plus Guvernului pt insolenta.

So...dragi vecini de spatiu Carpato-Danubiano-Pontic, noi suntem speciali. Faptul ca in mod normal baietii de la Comisie nu ar trebui sa accepte ineptia lui Calinel nu schimba masura in care ohordonanta asta e cretina. Nu schimba faptul ca suntem intr-o perioada in care criza e mai mult decat orice un lite-motiv, un nou roz. Criza e peste tot, in toate si in toti, criza e mare, e urata si ne papa daca nu facem ceva.

Bun, facem ceva, e totul in ordine, dar ce? Nemtii ce fac? Pai na, ei e mai prostii ashea. Vine Opel la ei si le cere 6-7 miliarde de euro. Se duce ditai delegatia de la Opel, de la mama lor, GM...in fine, alai mare alai, la Dna Cancelar. Si se roaga, o implora, cad toti in genunchi si cersesc neste miliarde de euro. Doamna se uita cu drag la ei, mai ca scapa o lacrima, da sa semneze garantia pe care o cereau baietii dar se uita intr-o parte, nu stiu exact care. Se uita la neste baieti care se numeste consilieri. Si baietii aia ii fac semn discret...sau mai putin discret: "nt nt nt cucoana. ce te apuca, ti-e prea bine? Sezi usurel ca mai ai neste baieti care face si ei masini...si deh, daca le dai astora, trebuie sa le dai si alora. Ai idee cam cat ar fi nota de plata per total? 40-50 de miliarde de euro. Asa ca mai bine pupa-i pe frunte si trimite-i unde-or vedea ei cu farurile lor". Si ce a facut tanti Cancelar? I-a pupat pe frunte. De ce? Pentru ca societatile private din Germania, desi fac parte dintr-un domeniu strategic, sunt societati private. Ce face "liberalul" Tariceanu? NIMIC liberal. Baga putin mana in buget ca sa dea unor baieti(printre care si el). Si asta pentru a e criza si trebuie si noi sa o ajutam cumva sa se adanceasca.

Concluzia mea? Daca asta e liberalism si guvernare... vreau la comunistii de nemti sau altii de felul lor. Si daca Mos Craciun de noiembrie aduce astfel de cadouri...prefer sa muncesc pana in decembrie ca sa miros bradul, sa ma joc cu cainele sa mananc "porcariile" facute de ai mei si sa ma gandesc departe.

Hei hupe-te romane

2008-11-18T14:43:00.005+02:00

Citind la mai ieri despre romanii pusi in fata realitatii crude a pietei libere si a diferentei de calitate dintre produsele si serviciile noastre si cele de peste hotare, mi-am amintit de un mass primit azi-noapte pe mess. Poate l-ati primit si voi:

“Cumparati Made in Romania tot ce se poate, de la orez pana la chestii de uz casnic. Nu ma refer ca trebuie sa cumparam Logan, daca vrem si avem bani de Mercedes, dar, producatorii nostri au dificultati sa exporte acum. Cu cat mai multi vor cumpara produse romanesti, macar pana trece criza, cu atat mai mult vor avea de lucru romanii din putinele fabrici care mai produc ceva in Romania si vom trece mai usor peste criza. Cumparand un produs romanesc se platesc impozite, salarii, chirii, dobanzi. Nu poti sa le cumperi pe toate din afara, dar atunci cand poti alege … Ajutand Romania, ne ajutam pe noi insine !!!”

Intai m-am intrebat de unde a pornit hei rup-ul asta patriotic. Apoi m-am intrebat de ce ma enerveaza. Tin la valorile romanesti si imi doresc ca lucrurile sa mearga bine in Romania. Am incredere in unele produse romanesti, cum ar fi cele cosmetice sau cele alimentare, mult mai mult decat in cele importate de import. Dar asta dupa ce le-am testat si pe unele si pe altele si am tras singur concluzia. Cred ca e cazul sa incurajam calitatea intr-o lume din ce in ce mai plina de produse proaste si foarte proaste.

Dar hai sa cumparam chestii din SUA, ca daca economia americana merge bine, ne merge tuturor mai bine. De ce sa fim egoisti? Sa ne gandim la binele mondial, al copilului flamand din Kenia, de ce nu? Doar pana trece criza, dup-aia puteti reveni la obiceiurile consumiste normale…

Si daca tot am inceput, va rog sa inchideti lumina, doar pana trece incalzirea globala!

Voi raspundeti apelului la solidaritate romaneasca (pornit probabil de la un tip foarte plictisit la calculator :D)?

P.S. Traian Basescu: “Eu circul cu o maşină Volkswagen. De mâine, vă asigur că voi merge cu o maşină Dacia. Tot de mâine o să mă uit de zece ori când mă duc să fac cumpărăturile să cumpăr roşii româneşti, lapte românesc, unt românesc. Aşa, fiecare din noi putem ajuta chiar economia nostră” (realitatea.net)

Sa inteleg ca tipul plictisit de la calculator lucreaza la administratia prezidentiala?

Lumile lui Tariceanu

2008-11-17T15:51:00.003+02:00

M-am abonat la blogul lui Tariceanu. Ca doar e premier, as vrea sa stiu ce are de zis. Pai, mai nimic nou. Texte de campanie si blamari repetate ale “Stangii”.

Intr-o recenta postare, vorbeste despre doua lumi.

“Una este lumea reală, în care suntem conştienţi există o criză financiară şi acţionăm cu responsabilitate şi precauţie. (…)
Cealaltă este o lume imaginară, în care nu există nici o criză şi în care se pot acorda creşteri salariale de 50%, peste noapte.”

Tariceanu traieste el insusi in doua lumi. Una imaginara, in care se poate da liberal dupa ce Guvernul pe care il conduce a luat o caruta de masuri de stanga pentru sustinere in Parlament, in care unii din ministrii sai au votat legea cresterii salarile pentru profesori.

Si lumea reala, in care Tariceanu isi face campanie din inertie, pentru simplul fapt ca este campanie. Nu pentru ca ar mai trage speranta la prea multe voturi. In lumea reala, Tariceanu vede in criza economica si situatia cu salariile o gura de aer de care profita. Pentru ca nu iti trebuie decat ceva bun simt sa-ti dai seama, ca, intr-adevar, economia nu poate sustine asemenea cresteri salarile si de frica celor care ar putea lua masura asta vei vota PNL-ul. A, stai, am intrat iar in lumea imaginara.

De fapt, exista lumea cuvintelor, in care politicienii sunt specializati, dar e o lume volatila si plictisitor de repetitiva. Si mai e lumea faptelor, care arata ca un desert in care cauti zile intregi autostrada care e atat de prost facuta ca e posibil sa o ratezi. Uneori dai peste un steag UE, care-ti mai tine de umbra, dar atat. Si alteori te lasi pacalit de mirajul oazelor de campanie electorala.

Intrebare

2008-09-07T22:35:00.003+03:00

Avand in vedere ca uneori unele lucruri care nu s-au intamplat genereaza emotii, e posibil ca acele emotii sa nu fie doar o anticipare si o speranta pentru ce o sa fie ci ele sa fie chiar, printr-o curbare a timpului fizic(pentru ca cel emotional sigur nu e liniar), amintiri superbe(dintr-un aparent viitor) care sa ne faca sa ne dorim mai mult?

Dimineata

2008-07-18T06:58:00.004+03:00

Azi am avut o experienta cel putin interesanta. Uitasem cum e sa te trezesti de dimineata. Nu, nu sa fi treaz dimineata, ci sa te trezesti dimineata. Foarte devreme. M-am culcat pe la doua azi-noapte si la Bucuresti planuisem sa plec abia pe la 12 deci nu aveam motive sa ma trezesc atat de devreme. Totusi, la ora 5.56 ma holbam in ecranul mare si gol al laptopului lasat peste noapte sa o astepte.

M-am ridicat din pat cu gandul de a vizita toaleta. Camera mea se afla la capatul celalalt al holului fata de toaleta, care la randul ei se afla la vis-a-vis de terasa unde mi-am petrecut noptile si parte din zilele de aici. Usa terasei era deschisa si am fost "lovit" de ceva ciudat. Un aer rece si tare, neasteptat de rece si neasteptat de tare. M-am intors in camera, am luat laptopul si doua pliculete de ness din rucsac (presupun ca e definitoriu pentru mine sa port mereu ness in rucsac). Am dus laptopul pe terasa si am coborat pana la bucatarie pentru a lua o cana si o linugurita, apoi am urcat la frigiderul de sus si mi-am luat sticla de colo. Nu am avut rabdare sa-mi fac nesul altundeva decat pe balcon pentru ca ma chema Dimineata.

Soarele cred ca abia rasarise si se ascundea dupa niste bloculete iar aerul era absolut fabulos. Nici urma de sunet in afara de cateva pasarele care harjoneau prin ciresul de langa casa. Suficient de ciudat, nu eram adormit deloc in ciuda celor patru ore de somn si simteam nevoia apasatoare sa ascult o melodie. Roberta Flack - Killing Me Softly. Nu stiu de ce. Pur si simplu. Nu mai ascultasem melodia asta de mai mult de un an. Ciudat. De obicei cand mi se naste fixatia de a asculta o meodie, o ascult de "n" ori pana cand ma satur de ea. De data asta am asculat melodia o singura data. In timp ce imi verificam casuta de email m-am plictisit de Roberta. Rarissim. Alt+Tab, ajung pe Winamp, apas "J". Tastez "Robbie Williams - Feel". Si aud muzica. Destul de interesant. Asta era. E prima data cand imi zboara gandul. Se duce direct la Ea.

E ora 6 fix. Ma ridic din fotoliu si ma aplec putin peste balustrada terasei. Se vedea fain de tot dealul Targului. Acolo mergeam la sanie cand eram mic. Acolo imi gaseam, mai apoi, in liceu, linistea cand aveam probleme in dragoste si la poalele lui am inceput acum putin mai mult de un an una dintre cele mai groznice nopti din viata mea.

Ma intorc langa fotoliu si Robbie inca mai canta. Imi aprind o tigara, deschid cele doua pliculete de ness si le vars in cana. Adaug un strop de cola. Ador acel sunet de....fierbere intensa. Amestec si continui sa adaug cola. E ok, nessul e gata. Sorb si trag un fum din tigara. Observ in dreapta peste casa vecinilor ca luna inca se mai intuia. Luna plina. Fusese superba azi-noapte. Ma uitam la ea in timp ce-mi citeam cosmarul tastat de Ea. Azi-noapte Luna imi parea singurul punct fix de care sa ma pot agata. Acum palea la aparitia soarelui. Cred ca asta ar fi fost momentul in care El ar fi redevenit om iar ea Soim. Imi aduc aminte de ochii ei dintr-o poza vazuta acum ceva vreme. Imi sting tigara si ma tolanesc in fotoliul mare si vechi. Las capul pe spate si ma gandesc la ziua de azi. Am destule chestii de facut.

Se termina melodia si incepe Angels. Un gand rebel imi trece prin minte: "cine are nevoie de ingeri? de ce ar avea cineva nevoie de ingeri cand suntem inconjurati de oameni?". Raspunsul taios vine in acelasi gand:"pentru ca fara ei, fara ingeri, viata ar fi cu totul anosta si lipsita de sens, pentru ca avem nevoie sa credem in ceva mai bun pentru a merge inainte si pentru ca sunt simbolul imbinarii intre celest si teluric"...

Pe strada trece o masina si vraja se termina. Incepe ziua. Ne vedem din nou sub aceeasi luna, iubita mea.

Deci DA, deci

2008-07-03T20:07:00.002+03:00

Deci da, m-am hotarat sa ma gandesc de azi la cum ar fi daca ar fi...nu. Gresit, la asta ma gandeam pana azi, pana ieri...no, you get the point. De acum ma gandesc la cum o sa fie.

Pai da, ca de azi stiu ca o sa fie, pentru ca am ajuns sa inteleg ca Ea exista. Cacat. Poate nu am gasit-O inca, poate am gasit-O si am ratat-O...poate am tecut pe langa Ea pe strada si nu i-am dat atentie. Naiba sa mai stie. Problema e ca am ajuns in puctul in care nu-mi permit sa cred in mai putun decat Ea si ca banalitatea oricarui alt desen pe un oricare alt tapet nu ma atrage in niciun fel.

Adica da, e ok, e ok sa cred ca Ea exista, dar nu vreau sa creez o schisma intre realitate si imaginar. Doar in imaginatie poti sa gasesti o Ea perfecta, si sa O si modifici in functide de nevoile de moment. In realitate ne multumim cu ce primim si asta se traduce prin "Ea cea perfecta pentru mine". Ca sa citez dintr-un mare clasic in viata: "Eu nu vreau sa fiu perfecta, vreau doar sa fiu cel mai bun om, care pot sa fiu". Superb spus. Exista totusi si un mare flaw. Daca vrei sa fi perfect comiti fapte imperfect pe drum, nu cantaresti fiecare pas si nu planifici, pentru ca Perfectiunea, ca si Gratia sunt stari de spirit. Perfectiunea e o stare care vine din interior, care purifica si care este paralela oricaror ganduri murdare.

Ce avem pana acum? Un exercitiu de imaginatie, o stare si...sentimente, multe sentimente care invadeaza teribil de trivial un suflet. Al meu, al tau... al celui care e dispus sa fie perfect pentru un altul si care e dispus sa gaseasca, la randu-i, acea bucata perfecta. Eu deocamdata nu sunt perfect pentru nimeni. Nici macar pentru mine. Dar stiu doua chesti mari si late. Pot sa iubesc mult si constant...si fara .... prejudecati...si mai apoi... cred ca sunt momente de extirpare a tuturor neuronilor...cand pot sa fiu si iubit. Sa le spunem... BLISS.

Dar asta e un text vesel si care ar trebui sa ma faca sa zambesc la final... asa ca: "Cum gaseste un cioban o oaie neagra pe munte?/ Acceptabila."

"Mă doare'n cur"

2008-07-02T02:41:00.003+03:00

De ceva vreme mă gândeam cu e să te doară în cur de toate şi de toţi. Eu nu mi-aş putea imagina o astfel de situaţie în ceea ce mă priveşte. Deşi...

Stau să mă întreb... de ce să nu mă doară în cur? Adică ... ce mă ţine de la a dezvolta o durere suverana în cur? Ce mă ţine de la a deveni un inapt sentimental şi un cinic?

Mi-am luat destule frâne, am privit cum alţi oameni care nu meritau asta işi iau frâne. Am constatat în multe situaţii ca viaţa e de căcat şi ca oamenii sunt de căcat. Cu toate astea refuz cu obstinaţie să suport durerea în cur. Prefer să suport dureri de cap, prefer să suport dureri de suflet, prefer chiar să suport dureri fizice... înainte de a suporta durerea în cur.

Mi se pare că atunci când te doare cu adevărat în cur...persoana sau lucrul sau... în fine, acţiunea de care te doare în cur... sunt cumva perimate. Sunt cumva moarte de la sine iar durerea în cur e doar o consecinţa a ... acelui deces, a acelui van care s-a creat între mine şi ... obiectul durerii în cur.

Adică... nu ştiu, mie mi se pare greu sa te doară în cur de o persoană "vie", de o persoana care salăşuieşte cumva în tine, de o persoană care poate să te ţina treaz, poate să te facă să te simţi, la rândul tău, viu. Bine, recunosc, poate e ură, poate e dragoste, poate e compasiune, dar sigur e ceva. La fel si cu fotbalul, sau cu alte sporturi care te interesează, nu poţi să ramâi indiferent. Da, poti să rămâi indiferent la alt nivel. Poţi sa refuzi să cunoşti o persoană, sau să te temi de ce ar putea ea să-ţi facă şi să o indepărtezi .... pentru că aşa se face, asa e cel mai usor, aşa e...cel mai comod. Dar nu e cel mai frumos lucru să iei o peroana posibil incomodă şi să încerci să o cunoşti, să-i iei măsura, să vezi dacă ti se potriveşte? Şi mai mult... nu e cel mai frumos lucru să... să faci acea persoană incomodă parte din tine şi parte din sufletul tău? Şi chiar dacă nu explorezi, totuşi iei o decizie, asta însemnă că premeditezi durerea în cur, că nu e naturală, că nu vine de la sine. Că o creezi ca pe un adăpost în faţa unor temeri… ca un paravan ridicat deopotrivă în calea fericirii şi nefericirii.

Naiba mai ştie, cert e că durerea în cur nu e o soluţie aceptabilă... după cum spuneam... e mai curând o formă de ucidere a unor posibilităţi, şi, da, aş vrea sa pot să le ucid pe cele greu accesibile şi dureroase... dar sufletul meu nu poate să lase asta să se întâmple.

za pazal

2008-06-28T02:57:00.008+03:00

imi cer scuze anticipat pentru lacunele din aceste text:), pentru nefolosirea din comoditate a majusculeleor si alte chestii care ar putea provoca dezgustul.

Am promis unei amice acum ceva vreme ca o sa incerc sa scriu ceva pe blog despre descompunere moleculara sau recompunerea moleculara...ceva de genul asta. Nu-mi aduc aminte exact si nici nu am dispozitia sa caut prin arhiva...o sa scriu despre amandoua.

avem doua molecuuuule...si niciun chef sa vorbim despre ele. Se descompun si se recompun in conditii date, necunoscute mie. asta e tot. ce si de ce fac...nu as spune ca este peste puterea mea de intelegere...dar este peste cheful meu de intelegere. bun, am scris despre asta. acum hai sa scriem despre pazal.

pai nu sunt mare fan pazal:). chiar nu sunt. poate daca as avea rabdare as fi fan pazal. dar cum rabdarea e lucrul care imi lipseste cu desavarsire...presupun ca niciodata nu o sa fiu fan pazal. bun. si totusi am o dilema. ma simt ca prins intr-un pazal si nimic si nimeni nu ma poate scoate de acolo...bine, ma poate scoate cineva...reresia ca o sa fiu scos de acolo. well...se pare ca nu am norocul asta si se pare ca o sa raman acolo.lativ simplu comparat cu mintea umana per ansamblu, al dracului de complicat raportat la situatie si la disponibilitatile de a face asta. foarte funny as spune. nu de alta, dar pentru o clipa am avut imp

nu as putea spune ca e neplacut. e...mai curand toxic...cred ca asta e cuvantul. nu te omoara pe loc, poate nici nu simti...dar in the end o sa vezi efectul:). e ca un fel de morfina care te adoarme ca sa nu simti durerea, ca sa nu simti... nimic, ca sa amortesti si ....cum zice bunica mea, sa te trezesti mort. si partea faina e ca mort nu te trezesti cu totul. trupul merge sadic la inmormantare sufleului si ii aprinde o lumanre puturoasa. in loc de floare pe mormant ii arunca cinic un bilet pe care scrie: "ti-am zis eu ca nu exista ceea ce tu cauti, acum...iti meriti moartea". singurul raspuns e tacerea... previzibil avand in vedere ca sufletul era mort, nu? dar... de undeva de departe...din adancul vaii cu suflete moarte...se aude vantul dulce amar al celorlalte suflete moarte sau pierdute. ca o razbunare de dupa mormant, ca un tumult a milioane de cascade care se strang pentru a asurzi milioane de trupuri fara suflet. si e totusi dulce...ucigator si dulce. trupul fara suflet nu intelege... ce se aude?

pare ca neantul se dilata si se razbuna pe el pentru aroganta de a nu fi crezut in sufletul sau. de a fi ascultat singurul instinct care era sigur, acela de a batjocori...sau de a fugi, in functie de situatie. si se aude din ce in ce mai clar, se aude ca o porunca, se aude cum numai un glas al celor care au pierit sau vor sa piara se poate auzi. se aude atat de tare incat poti distinge doar cuvinte disipate... trupul fara suflet deduce: "acum e gata, poti sa mori si tu, trup inutil, ai reusit sa ucizi ce aveai mai de pret. un bat de chibrit ars care iti va aprinde candela e tot ce meriti".

apoi ma trezesc cuprins de transpiratie. era doar un vis. nu cred ca vreau sa-mi tradez sufletul. m-ar durea mult prea tare sa o fac. sunt prea... las ca sa fac asta din nou...si oricat de greu o sa fie, nu o sa cad decat cand sufletul o sa-mi spuna. si atunci...presupun ca o sa raman in pazal, nu?

cam atat despre descompunere=recompunere moleculara.

Iepurasul

2008-06-24T06:37:00.004+03:00

Ce idee. Pestisorul de aur era un iepuras. Deghizat dar un iepuras. Si cand te uiti in ochii unui iepuas simti cum...iti umple sufletul cu tot ce e mai cald si mai bun.
Sunt iepurasi peste tot. Fragili si dulci. Dar pentru fiecare din noi exista cate un iepuras care ne va umple sufletul ca niciunul inaintea lui... si ... cu siguranta, ca niciunul dupa.
Prima dorinta catre pestisor a fost ca iepurasul sa existe. L-ai gasit. A doua a fost ca el sa te asculte. Inca iti auzi vorbele prin urechile lui, prin sulfetul lui mic, al tau cu totul.
Acum te intreb: care e ultima dorinta pe care o vrei indeplinita?

OK(over-kill)

2008-06-19T03:58:00.012+03:00

OK(over-kill) cu alte cuvinte, cu cuvintele mele. E un link, nu musca... desi...maybe it should

Ma ridic de pe canapeaua unde ma afundasem si merg la bucatarie sa-mi fac un frappe. Imi iubesc frigiderul. A face gheata in el e ocazia perfecta de a tranti lucruri violent, avand si alta scuza decat nervii. Reusesc sa masacrez o jumatate de pahar de gheata si sa ma afund din nou in canapea alaturi de rezultatul muncii mele: un pseudo-frappe.

O imagine imi revine obsedant in minte. Un cacat. Nu e o imagine... e un moment cred...sau...poate imaginea unui moment. Habar nu am. Iau securea gandurilor si lovesc atat cat pot de tare. Se indoaie, se taie, se contorzioneaza...fuck... vreau sa dispara. Imi ia o respiratie sa ma adun pentru urmatorul atac. Intre timp isi revine. Pare ca o moara de vant si eu un Don Quijote. Rosinanta e prea batrana, eu prea obosit, moara prea de piatra...Sancho ... departe cu treaba

Ma simt putin atins de Marburg. Putin. E ciudat sa simti cum sangerezi in interior. E o senzatie de placere si durere, o contopire intre real si imaginar, un fior care nu vrea sa treaca. Simt cum sangele tasneste din ficatul meu, din pancreas, cum invadeaza stomacul si cum ma umple. Inima e la locul ei, are treaba, inca mai am sange in capilare, trebuie sa ajunga si el in stomac, sa-l simt, sa-l diger. Senzatia suprema. Doare ca dracu, fiecare clipa e un calvar. Fiecare minut de somn, fiecare clipa... totul e o prabusire, un abis, caderea din bratele unui colos care proteja fara sa iubeasca.

E momentul in care inteleg putin ce inseamna purgatoriul, ce inseamna sa vrei ca focul ce te arde sa o faca pana la capat, momentul in care nu vrei sa mori, dar doare teribil sa traiesti. Doare ca toate cele dar e durerea mea, ma umple, umple vidul ala imens si imi da inapoi sangele de care am nevoie ca sa pasesc si maine, ca sa ard si maine.

Problema e ca pana sa scriu ultima fraza din paragraful anterior nu realizasem de ce durerea a inceput de fiecare data cand loveam imaginea acelui moment. E al dracului de nasol sa realizezi ca incercand sa ucid imaginea ta loveam in mine, in sufletul meu, in sentimentele mele incolacite si confuze. Confuze pana la durere, amestecate cu idei si dureroase anticipari. A fi ca multi altii, a ajunge unul dintre cei multi e ok, pot sa ma descurc. Asta astept, asta imi e soarta dinainte stiuta. Partea proasta in povestea asta e ca astept, cred, constientizez, dar nu simt asta.

E ok, poate e un orgoliu exacerbat, dar poate sunt chiar cele 18 grame de eternitate din mine care refuza sa abadoneze alte 18 grame de care au dat din intamplare, intr-un zbor pana in Luna si-n stele.

Sa incerc sa te ucid, sa incerc sa-mi ucid simtirile, presimtirile si, pana la urma, ramasita de suflet? Nu, multumesc, te-am ucis destul azi si mai mult ai crescut in mine. Prefer sa ard de dorul tau, sa numar clipele, intrebarile si secantele percepute de mine intre 36 de grame impartite in doua cercuri migalos alterate de puncte de antimaterie. E dulce, nevinovat si amar: esenta Gratiei.

O floare, o motan, o tigla, un ghimpe, o sarma...si o poveste

2008-06-19T00:20:00.005+03:00

Da inapoi si sterge. Floricica de "nu ma uita" crescuta improbabil pe tigla casei vechi sfideaza ploaia care vrea sa o duca la vale. Ma gandesc, cu un suveran dispret, la incercarile diperate ale unui suvoi de a smulge puritatea unei mici flori.

Sunt sigur ca ploaia va reusi pana la urma sa fure floarea din locul ei, sunt sigur, insa, ca floarea va ajunge pe un pamant si mai fertil unde va creste din nou, mai repede, mai frumoasa si la fel de pura. Nu va exista ghimpe in jurul ei, nu vor exista alte flori mai pure, mai fumoase si in care ochiul si sufletul sa aiba mai mare incredere.

Sarma care formeaza gardul din jurul ei nu va fi decat un alt obstacol in calea devenirii ei. Frumusetea ei neostenita, mirosul ei pur nu vor cunoaste limitari iar soarele va face din ea transpunerea a tot ce e mai bun si frumos.

Nu e o proiectie, nu e un vis, e o potentiala poveste cu final inca nescris, in care un motan frustrat de existenta unei paturi prea aspre a simtit nevoia sa se cuibareasca in ea, sa se bucure de o senzatie unica si sa incerce prin toate puterile lui sa faca patura numai a lui.

Nu e o patura de vreme rea, nu e un acoperamant al unui suflet pierdut, e doar sentimentul ca acolo iti e locul si ca numai acolo... gardul nu va mai exista, ghimpii vor disparea, tigla va deveni din argila pamant fertil iar motanul va avea ce sufletelul lui nici nu mai visa...un loc al lui.

Cam cat...

2008-06-18T02:16:00.012+03:00

Cam cat poti sa crezi in cineva fara sa-l/sa o vezi ochi in ochi? Cam cat poti sa crezi dupa?... Presupun ca de fapt nu conteaza...ceea ce conteaza de fapt e cat de om e cel din "fata" ta. Adica poti sa ai incredere intr-un om "viu", in carne si oase, dar nu poti si nu e bine sa ai incredere intr-o fereastra. Cool. Problema mea e: ce se intampla daca aceea fereastra exprima tot ce simte si ce poate da un om?..In alte cuvinte...poate nu tot ce poate da un om, dar ... mult din el.

Adica e posibil sa-ti iei frane si in viata de zi cu zi, dar pe net, in spatele unei ferestre esti sigur ca-ti vei lua teapa, nu?...well...unii oameni ar spune ca nu...dar probablilitatea e impotriva lor. Bun. hai ca vorbim despre asta, despre probabilitati si ce inseamna ele in practica.

Pai nu e mare lucru de spus, o probabilitate nu e o certitudine. Si daca simti ceva, acel procent in plus sau in minus adaugat la confortul psihic tinde vertiginos sa aiba cam aceeasi importanta cu a unui tantar intr-o turma de vite: sigur, e acolo, dar pana la urma, tantarul, ca si procentul o sa moara.

In alta ordine de idei, e putin probabil sa ajungi sa simti ceva din spatele unei ferestre, dar faptul ca in loc sa te gandesti la ceva care in mod normal ti-ar fi acaparat atentia(spre exemplu meciul Olanda-Romania) te gandesti la EA ar putea sa iti ridice unele semne de intrebare. Dar nu, asta nu e tot, mai avem.

Da, in timpul meciului, intre doua comentarii sarcastice, ma gandesc la doi ochi, la doua buze, la o voce...la ce simte "o fereastra". God, e dubios, e de-a dreptul infricosator pentru mine ce simt. Ma gandesc, nu o data ci de "n" ori la motive. Nu credeam ca un joc poate sa devina intr-asemenea masura viu, sa prinda contur in sufletul meu si sa-mi faca atata pofta de a o strange in brate. E chiar bizar ca ochii mei vad numai pielea ei, ca narile mele asteapta doar mirosul ei... ca bratele mele vor sa o cuprinda si sa-i aduca binele.

E ciudat cum cineva care nu te vrea, al carei nume nu-l stii si care vrea sa ramana un buchet de biti, reuseste sa ... se cuibareasca atat de adanc in mine, sa-si gaseasca exact locul unde ...nu stiu, unde nimeni nu a mai ajuns in acest mod...dubios, dulce, sublim. Si, prima data, nu ma tem, pentru ca stiu ca indiferent de ce se va intampla... am castigat ceva.

Da, am castigat deja. Am castigat sentimentul, fiorul, dorinta...si astea nu mor niciodata, pentru acelasi motiv pentru care nu poti sa le cuantifici...probabil are legatura cu infinitatea lor. Si da, imi asum si ma bucur in fiecare clipa de minunatia acestui sentiment.

Sa spun, sa nu spun... poate alta data;)

P.S. Cam cat lipseste ploaia desertului...si cat de linistit o asteapta...pentru ca, pana la urma, va veni, nu?

Imposibil,Ireal, Improbabil, Posibil, Probabil, REAL

2008-06-17T11:51:00.010+03:00

Cand esti o persoana ca mine si totusi ramai siderat consideri asta un eveniment epocal. Cand crezi ca ai habar despre ceva, ca ai inteles o anumita exprimare, un anumit pattern cognitiv, ca nu multe te pot surprinde si dintr-o data simti cum ti se taie picioarele...atunci e posibil sa pierzi contactul cu propriile simturi si sa intri intr-o stare greu de imaginat si imposibil de descris.

Daca reusesti sa treci de acel moment in care iti vine sa plangi desi nu intelegi de ce, ajungi in momentul in care simti ca daca te dezbraci de lucrurile inutile, gen corp, vei reusi sa zbori pana la stele, vei reusi sa dansezi pe Queen cu Steaua Nordului si apoi te vei intoarce in trup, lipsit de vlaga. Partea interesanta e ca nu cred ca exista echivalent al acestei senzatii, al pulsului de peste 200 si al camasii care rezoneaza cu bataile inimii la un simplu gand.

Mai e o ciudatenie. Sentimentul ca sufletul atinge ceva... ceva in afara ta, ceva care nu e al tau...dar care atingandu-se de sufletul tau devine parte din tine. Simti cum fiecare clipa care trece schimba acea pozitie... as indrazni sa banuiesc, a celor doua suflete. Din ... necoplanare, devin multimi disjuncte ale aceluiasi plan. Apoi cumva... damn if know how, devin tangente. Si de aici... nici nu stiu... de aici variantele mele devin infinite si fiecare dintre ele e atat de diferita de celelalte incat e greu de crezut ca as putea sa le cuprind intr-o viata de sentimente.

Ma multumesc pentru acum cu momentul din inceputul acestei amiezi, il simt ca al meu, il tin aproape si ma bucur de ... Gratie. Multumesc.

Adaggio pentru corzi

2008-06-16T18:44:00.010+03:00

Am prostul obicei de a ma trezi cu impresia ca mereu dupa somnul...de noapte e dimineata. Ca mereu acel somn e urmat de o dimineata, de o noua zi. Fals.

Si daca as avea un program de somn regulat, normal, ziua nu ar fi proaspata, noua. Ea incepe sa inbatraneasca dupa ora 0, secunda cu secunda, iar cand ma voi fi trezit, ea nu va mai fi noua, nu va mai fi bebe, ci mai curand un copil pre-adolescent.

Viteza ,ca si timpul, percep relativ. E vorba de un sistem de referinta. Cand zbori intr-un 747 nu e ca si cand si zbura cu un elicopter. Cand conduci nu e acelasi lucru ca si cand ai zbura. Toata smecheria e ca trebuie sa ai niste repere:). Reperul meu nu mai e demult vitezometrul. Adica...ce rost ar avea sa iau in calcul ceva obiectiv cand e vorba de ceva atat de pur ca o senzatie? Aici masor in tremurat, in frica, in sfasiere, in orice altceva decat in secunde si km/h. E cam complicat sa faci asta daca ai exercitiul renuntarii...dar acum, de data asta, pentru mine, pentru sufletul meu, nu o sa ma uit nici macar o clipa la aparatul de bord...si doar o sa simt plimbarea.

Inteleg multe, imi place sa inteleg, dar nu ma interezeaza asta acum. Cand simteam nevoia sa inteleg, pana la urma intelegeam. Dar cand o faceam se nasteau alte intrebari mai stralucitoare si mai atragatoare. Acum nu simt nevoia de a intelege ci doar de a pasi, de a merge unde ma duc senzatiile si sentimentele, fara sa judec, fara sa acuz...pur si simplu sa ma extrag din eprubeta si sa mor daca asta trebuie, dar sa ma extrag din eprubeta.

Revin putin la geometria secreta a sansei. Nu stiu de ce mi-a venit asta in gand. Poate ca asta explica ce simt eu... si anume ca unele drumuri merita urmate cu orice pret, indiferent de consecinte si te pot duce spre podul care face legatura dintre banalul cotidianului si geniul fericirii. Poate asta e capatul sansei mele intr-un segment de dreapta marginit in celalalt capat de ... inca nu stiu...dar sigur e ceva legat de Fetita.

Creatie

2008-06-15T20:18:00.005+03:00

Cand te trezesti dimineata si nu ai chef de munca e ceva in nergula cu tine. Poate la fel de grav e cand te trezesti dimineata si incepi sa urli ca din gura de sarpe ca nimeni nu-ti da atentie si ca nimeni nu te vrea. Cu siguranta, cel mai grav este cand te trezesti dimineata si nu vezi pe nimeni langa tine, la modul figurat. Senzatia e infioratoare si cred una dintre cele mai dureroase pe care le poti experimenta.

Iti dai doua palme pentru ca ai cutezat sa gandesti la asta si iti inventezi cheful de munca. Vine, nu vine... il inventezi fortat si iti alungi naluca tristetii din suflet. Ridici capul cu mana si incepi sa numeri minute si secunde. Cat de greu poate sa fie?

Cand voi reusi asta, ma voi considera mai putin om decat acum. Imi va fi alterata esenta a ceea ce sunt si ceea ce imi doresc sa fiu. Puterea de a simti tristetea si bucuria, puterea de a te lupta pentru bucurie si a alunga tristetea...sau, si mai bine, puterea de a lupta cu tristetea, de a o transforma incet in bucurie, e tot ce e mai pretios in umanitatea mea, in mine.

Transformarea incepe azi, fara intarziere, fara regrete si pentru ceea ce ar putea sa fie mama tuturor bucuriilor, fericirea.

Geometria printre picaturi

2008-06-12T14:02:00.010+03:00

Incerc sa-mi aduc aminte. Unde-i semnul pentru pi? In fine, aria elipsei, intinderea ei, suprafata...se calculeaza dupa formula pi*a*b, unde ai si b sunt semiaxele elipsei. In fine, semiaxe, ne semiaxe...elipsa tot mama cercului ramane. Adica cercul e o particularizare a elipsei...cum patratul e o particularizare a dreptunghiului. Bun. Deci cele doua figuri geometrice perfecte...sunt niste pui de figuri geometrice urate...elipsa sucks, dreptungiul...e, de fapt, la randul lui...un paralelogram ratat, deci, si mai rau.

Fac un pas in spate. Mai bine spus incerc sa fac un pas in spate. Am facut o eroare. Patratul nu e perfect. Doar pare perfect, pentru ca are laturile egale. Pentru ca ii sta bine, orice latura ti-ar arata, pentru ca, pentru ca, pentru ca. Ce sa mai incolo si incoace, patratul de foarte cool dar nu o perfect. Adica...ce sa fie perfect la el...tot ce e perfect la un patrat e superficial, e meschin, e...putin, pur simplu, putin. Cercul...

Cerc vicios, cerc de suspecti...suna peiorativ. Cand te uiti la el...pare alunecos, poate nu la fel de slinos ca o elipsa, dar alunecos oricum. Nu ai un maner de unde sa-l apuci, nu ai unde sa-ti faci loc. Pare artagos cercul, dar artagos intr-un mod bizar. Nu e deloc imprevizibil...e mai curand artagos prin constanta. Adica...nu stiu, pe mine ma enerveaza faptul ca cercul e mereu acolo. Ca nu are colturi si...mai presus de toate, ca tot ce e al lui, tot ce e el e egal departat de centru, de un punct, de o conventie, e teribil de enervant. As vrea sa-i sterg un punct. Sa-l ciuntesc. Dar la ce mi-ar folosi, oricum, e doar in mintea mea.

Ce rost are sa sterg un punct si sa-l vad imperfect daca ... el e perfect. Pe naiba, nimic nu e perfect. Pun mana pe telefon: "Alo, salut, Vlad sunt, am o intrebare tampita, dom' profesor: de ce nu e cercul perfect?/ Salut Bamse, iar te arde pielea?/ Da dragule, rau de tot, ma frustreaza cercul. Spune-mi, de ce nu e perfect?/ Pai avem o problema...nu prea am ce sa-ti spun, dar ma mai gandesc. Iar ma pui pe gandeli cu problemele tale existentiale. Te sun eu daca gasesc ceva".

Inchid telefonul, ies pe balcon, ascult un pickhammer, miros teii si aprind o tigara. Mirosul teilor incepe sa fie mai greu, nu mai e la fel ca in primele zile. Nu mai urca, se lasa, coboara. Adie putin vantul dar e teribil de cald.

Suna telefonul: "Alo/Bai nu stiu ce sa zic, pot doar sa filozofez./ Hi hi hi, asta e tare, matematician filozof.(rad)/Pai cu tine ce ai vrea sa fiu, cand ti se pune tie pata intrebi niste ineptii de mi se face rau. Vrei sau nu sa filozofez?/Daca nu ai ceva mai bun, spune./Pai fii atent: cercul e o elipsa, da?/Da.../Elipsa e o curba inchisa, da?/Da.../Curba e o deviatie circulara a unei drepte, da?/ Da da da...acum imi spui si ceva ce nu stiu?/Pula mea, esti groaznic, pui intrbari tampite si vrei raspunsuri inteligente./Mhm/ Esti un special tu./Mhm, doar stii(rad)/Sa revenim, deviatie circulara, da?/ Da/Deci e o deviatie. O particularizare devianta./Asa...si?/ Pai cam atat./Stai asa, argumentul tau e ca daca e o deviatie e automat imperfect?/Pai da, in matematica, daca ai uitat, perfectiunea inseamna axioma, care presupune generalitate./Mda/Ce nu-ti suna bine?/ Dragule cercul e perfect sau nu?/Nu exista perfectiune in asa ceva. E o chestiune de perceptie. Da, daca vrei tu, cercul e aberatia perfecta. De fapt nu, sfera e aberatia perfecta(rade), ce drac sunt./Pisi, sa revenim putin, lasa aroganta ca te ard. Te intreb altfel. Intr-un plan dat, cercul e sau nu perfect?/Vlad, ce ai, serios acum, nu ti-e bine?/Hi hi, nu stiu, bine imi e, dar e binele ala al meu...sad-maso. /Asa, si simt nevoia sa chinui si pe altii?(rade zgomotos)/Da, se pare ca da. Te bagi?/Stii bine ca da./Ok, deci...imi si raspunzi?/ Pai tot ce am spus eu...ups, ai dreptate. Fuck me, sunt cam adormit. Ai dreptate Specialule.(rade)/... /Da, ai dreptate, cercul e aberatia perfecta. Sfera e in spatiu, cercul e in plan. Vai de creierii mei. /Bun, de ce e aberatia perfecta in plan?/Ooooof...ce berbecut esti(rade), ti-am spus, este./Prespun ca daca iti cer sa-mi explici ma injuri, nu?/Da, rau, am examen azi si nu am multiplicat subiectele, mai am si alta treaba. Dar imi spui ce ai si...te injur dar mai stau la povesti./Ete pula, ce pot eu sa am. Stii ca la munca ma stresez dar nu iau acasa decat...ce imi ramane peste buchetul inmiresmat(rad)./Iar iti storci creieri pentru "un tramvai"?/Oltene, sa te fut, ai uitat cand veneam dupa fundul tau jde kilometri sa ai cu cine sa bei ca erai depresat, acum iti da mana sa razi, ai gasit-o pe asta mica...te doare la basca./Mda.../Mda...si ce vrei acum? Te duci la examen?/Mda...ma duc in cur./Uhm...te lasa aia mica?/In cur la tine, oricand./Merci, merci./Imi spui sau nu-mi spui?/ Dragule, sezi?/ Da, sed, sedea-t'ar inima. Spune mai repede/ Hi hi hi/Mda, iar ai chef de caterinci pe banii statului/Gata ma', spun, ce vrei sa-ti spun?/ Auzi, tu te-ai vopsit blond si ti-ai pus silicoane?/Da ma da, m-am vopsit blond si m-am tuns 0(rad)/(rade)/M-am indragostit pisi/(rade) In sfarsit?/ Ha ha ha, erai mai amuzant mic, acum pari cam fumat/ Din nou, cum am ajuns de la imperfectiunea cercului, la perfectiunea cercului...si la blazarea mea(rade in hohote)./Hi hi hi, numai eu stiu(rad)/Asa, si de cine te-ai indragostit tu...asa...la un an dupa moartea carpioarei?/Doi dragule, caprioara a murit...acum doi ani, anul trecut doar am ingropat-o./Mda...fofilation?/Nu tizu, doar ca nu am de gand sa-ti spun, adica...mi-e greu sa-mi mai spun si mie./Ups, de cand ai tu probleme din astea?/Al naiba care stie/Da' bag seama ca e cam topit ghetarul/O ia la vale pisi, s-a rupt din calota/ Coane, rost de nunta..sau fata nu stie(rade in hohote)?/Nepoliticos, sa razi de mine, nepoliticos. Iti agat eu undita intr-un copac sa lasi pastravii in pace(rad)/(rade) Sa inteleg ca nu stie?/ Huba huba huba, repede intelegi tu. Nu stiu daca stie ce stie si daca ce stie e ce simt eu. Ai perceput?/Mda, am perceput. Auzi, sa inteleg ca alergi dupa ferrari cu mopedul?/ Daca tu vrei.../Coane, tie nu ti-e bine linistit, asa-i?/Pisi, stii bine ca linistea mea vine din interior...sau nelinistea. Io am nevoie de...bucatica aia de... extra de...nu stiu, chiar nu stiu/ Un sut in cur, te ajuta(rade)?/Mda...eventual.../Imi spui mai mult decat ca esti indragostit si dai pe dinafara? /Pisi, as vrea sa pot. E...daca ar fi sa pun imposibiltatea situatiei in geometrie... perfeciunea cercului in plan. /Aha, filozofam, bun, deci e grav./E bine, nu e grav, e bine. Mai pis ochii, imi mai aduc aminte de vocea ei. E bine./Tiricsisic la bolaric/ Aham/ Cum te-a prins, cine e tipa?/Hi hi hi. As vrea sa-mi fi spus(rad in hohote)./POOOOOFTIIIIIIM?! Vlad, te stiam eu un pic cazut in cap...dar iubitule, asta e mai mult decat un pic. Cum adica nu stii cine e?Adica nu stii cu ce se ocupa...sau cum...nu inteleg...si sincer...deja ma ia cu... spune./Da, pe scurt, habar nu am cum o cheama, habar nu am cu ce se ocupa, am o baga banuiala despre tara in care sta./..................pula mea............../Da, pula mea, ce vrei sa-ti spun?/Asa...bun...si ce ai de gand sa faci?/Habar nu am pisi, habar nu am. Stii cum e, ea e aberatia mea perfecta, si atat. De aici... nu mai stiu. E cercul meu intr-un plan./Nici nu-mi vine sa te mai ascult, imi vine sa vin sa te iau la palme./Aham/Pe bune, Vlad, ce e in capul tau...?/Pisi, stii cum e sa te indragostesti de sufletul unui om fara sa-ti pese de nimic altceva?/.../Mda/Auzi, si vocile iti spune ca trebuie sa canti Traviata in Piata Unirii in pula goala?/ Ba io pe tine. Ce nu intelegi?/Daca te-ai tacanit de tot sau mai faci si misto.../Nu stiu in ce masura m-am tacanit, stiu ce simt pentru ea, bun asa?/Genial, si ce simti?/....in fine, am spus eu gresit...era mai corect..stiu ce simt. Simt ca e in mine atat de adanc incat arde, doare si e bine, toate in acelasi timp. Stii cum e?...asta simt... e sansa pe care nu am avut-o...ai pierduta inainte de a incepe. Ti-am zis, aberatia mea plana./Vlad, te iubesc, esti fratele meu, dar nu te inteleg./Nici eu. Doar ca azi de dimineata...fara sa dorm...m-am trezit cu o senzatie de...timp. Adica de mult timp, de enorm de mult timp si de nicio presiune. De liniste. Intelegi ce zic?/Ca...vrei sa sun la Balamuc?/Nu, ca am timp, ca nu ma grabeste nimic sa plec de langa ea. Ca imi place acolo./Mda, spune-mi te rog ca ai baut/Nop/Aha, bun, cred ca te inteleg. Chiar s-a lipit de tine, nu?/Da, rau...fix la tinta, perfect shot./Mda...nici de M.... nu vorbeai asa, nici de G..... in zilele voastre bune. Cred ca e speciala...ce ca zic...bafta...dar incearca sa vezi si ce vrei, de la tine, de la ea, poate de la voi./Mda...tot incerc...si revin cu mana goala de concluzii./Bun asa, pana acum erai bun la concluzii...acum cred ca esti bun la intrebari/Aham/Promiti sa ai grija, da?/...nu, o sa devin obsedat, in prima faza ii fac altar, apoi o haituiesc, apoi o ucid./Bun, asa sa faci(rade)./Pisi, razi de mine daca iti spun ca nu am intalnit un suflet care sa ma umple atat de mult?/De asta nu rad, chiar nu rad, stiu cum e, remember?/Dap...cum as putea uita?/Ok gata, fug, macar sa ajung si eu la ultimele grupe la examen/Chiar, pentru ce curs e examenul?/(rade in hohote) Teoria probabilitatilor, seminar avanasat de cercetare(rade din nou in hohote)./Mda(rad in hohote). Hai pa pa pisi./Pa Bamse."

Asa, cu cercul...pai...ce mai e de spus, aberatia mea perfecta. Si, da, discutia a avut loc, exact asa cum e aici.

Pământule larg, fii trunchiul meu,/fii pieptul acestei năprasnice inimi

2008-06-10T00:28:00.007+03:00

La sugestia unei persoane dragi mie, postez acest raspuns al ei la "Fura-mi timpul". Textul nu este editat si atunci cand l-am citit nu am putut sa-mi controlez membrele normal pana a doua zi. E aceeasi persoana din "http:// si IM" si e persoana pe care eu o numesc simplu Fetita

"m-am hotarat sa nu mai fiu perfecta :-) si sa iti spun. ce n-as da sa fiu o delicata, un suflet poet :P, ce fain ti-as scrie..dar, cum nu sunt, urmeaza cateva chestii simple.

Intai sa recunosc maiestria ta din textul de pe blog. Scrierea e o lovitura de geniu, nu stiu daca prin stilistica, dar sigur prin efect. La prima lectura m-am impotmolit la randul unu. Am ramas impietrita fara sa am curaj sa trec mai departe, presimtind ca ma asteapta nenorocirea :-). La a doua lectura m-am impotmolit peste tot, la a treia..

A doua chestie e sa iti spun situatia zilei de azi care sta asa: aveam project meeting si l-am ratat (asta stii deja si pt motivul asta ti-am parut simpatica :-). Am mult mai multe incurcaturi pe cap, deci probabil iti voi parea super simpatica:P); am un deadline pt un review la articolul unui coleg si nici la ora asta n-am fost in stare sa il trimit, in fine, de munca mai sunt inca 3 restante, n-are rost sa dau detalii, dar sunt toate destul de messed up. Pe deasupra, am si musafiri din tara pana duminica si le-am ars mancarea :P. Asta da catastrofa, intrucat sa ma fac de rusine ca nu imi fac treaba la job e una, dar sa fiu gazda atat de neprimitoare e de neconceput.

Si as putea spune ca astea sunt nesemnificative pentru masura in care am pierdut controlul zilei de azi. Cel mai nesupus a fost corpul meu, nu ma asteptam la o atat de dureroasa tradare. In timp ce citeam ce ai scris, n-a mai raspuns la comenzi ca un obiect strain sau un robot stricat. A plans fara mine intreg si mult. S-a oprit si a luat-o de la capat si asa a stat un timp ascuns in baia mica de sub scari. Umilitor sa fii tradat de propriul trup. Mintea imi reprosa cat de rusinoasa era capitularea in fata unui impudic, chinuitor text public. Dar ochii si mainile si pieptul aveau legea lor si daca ar fi putut scoate sunete ar fi fost probabil o dezolanta, azurzitoare orchestra haotica.

(ce n-as da sa stiu vreun citat beton in punctul asta:P).

In fine, recitesc ce am scris si imi dau seama ca nici cuvintele nu ma ajuta prea mult, dar cred ca te prinzi tu de ideea de ansamblu :-) acum sa scriu si review-ul asta nenorocit. aa..mi-a venit citatul:

“Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!)
Poezia e frumoasa toata "

Semnat,
Domnita Sublima

http:// si IM

2008-06-09T01:18:00.003+03:00

Inca respir aerul unui tei incapatanat care se chinuie sa invinga praful de pe aleile, stradutele si strazile din Bucuresti. E ora 2 noaptea si nu am de fel chef de somn. Primesc un telefon. Ies la o bere care se transforma in pizza si limoada foarte amara(in continut ramasesera bucati de samburi). Crepusculul ma prinde pe terasa la Maxx, cu un pai prin care nu reusesc sa beau limonada si cu o mie de ganduri. Ajung acasa, deschid laptopul si febril intru pe YM. Futu-i. Nimic. Intru pe fantezii, nu esti. Deschid Pidgin. Un pup de la tine. Ca milioane de alti pupi.

Futu-i. De ce naiba ma pupi dupa ce te atac? Cand scriu ceva rau, ceva pe un ton grav, fugi. Mereu sau aproape. Suntem doua nick-uri si niste biti, avem niste clipe, nimic mai mult. Intruchiparea perfecta a unui joc pe net. Dar ce fac eu cand miza jocului depaseste jocul ? Fut muste in somn, visez dragoni Komodo(sa fie un simbol?). Si mai rau, ce fac atunci cand te visez pe tine? Simplu, te las pe tine la o parte, cu relele si bunele tale si te construiesc de la ce vreau eu. De la ochi, de la maini, de la buze, de la sani, de la ochi, de la ochi, de la ochi...

Si ce se intampla daca constructia mea se prabuseste? Ei bine, te construiesc din nou, de la ochi, de la par, de la fese, de la pulpe de la nas...nu iese nici acum. De la ce pula mea sa te mai construiesc? Stai putin...error in statement. De la pula mea te voi construi. De ce atatea puli in fata ta? Asta sa fie cheia? Uita-te si nu atinge. De unde eroarea daca nu de aici? De fapt tu nu esti ca in sutele de pagini de loguri. Ntz. Nu, nu, nu. Tu esti un copil linistit care nu stie ce vrea. Asta vezi in mine atat de usor pentru ca asta esti tu. Fuck it. Cum de imi tot scapa? Acum incepe sa creasca un castel adevarat. Da, si ochii tai.

Ma uit in ei cu ochii mintii mele... sunt adanci, dar nu pe cat de adanci vor sa para. Ii ajuta si parul tau negru, firele care iti ajung pe umeri. Esti un copil care cauta sa iubeasca. Stuck in a fucking moment you can't get out of the. Once upon a time, in the Land of Far Far Away, acel copil a pierdut ceva ce cauta de atunci. Pula mea stie ce, ca pentru nimic in lume nu ai spune. Si mai ales nu mie. In mine nu vezi nimic pur, nimic curat, nimic bun sau adevarat. Sigur, am calitati si defecte, am trairi umane. Dar the Land of Far Far Away ramane doar al tau. Uhm...o parere formata e greu de schimbat, un cuvant rostit e greu de retras. Ma judeci mereu, pentru ca altfel nu poti.

Adorm cu tine in gand dar nu te-as putea iubi pentru ca...ferestele astea din biti, bucatile de 1 si 0 ne mint. Dar sunt lucruri, putine, grele, care nu ne mint. Paradoxal, contradictiile nu ne mint. Contradictiile si minciunile ne spun adevarul. Uite: esti in desert si nu mai ai apa, ai ajuns la o rascruce si nu stii drumul. In fata ta ai doi oameni care stiu drumul. Despre unul stii ca spune mereu adevarul. Despre celalalt stii ca mereu minte. Nu stii care spune mereu adevarul si care minte mereu. Ai dreptul la o singura intrebare. Ce intrebi ca sa nu mori in desert? Nu, nu poti sa pui doua intrebari?Nu, nu poti sa folosesti un GPS. NU, nu poti sa iesi de pe messenger si sa dispara desertul. Ce intrebi? In ce fel te iubesc?

E simplu, nu te iubesc. Te-as iubi. In toate felurile posibile, in toate credintele si pana la toti Zeii care au fost si vor mai fii si deasupra lor. De ce? Pentru ca te simt. Te port, te respir. Cartea ta inchisa se scrie foaie cu foaie in mine. Pula mea, probabil dupa ce vei citi ma vei ucide. Dar mai conteaza? Si asa rezultatul jocului pentru tine e prestabilit. Ce conteaza ca mai dureaza sau nu?
Ma intreb doar la ce rand te vei opri din citit. Ai face bine sa ajungi la final, de dragul argumentului. Dar, din nou, ce mai conteaza parerea mea?

Nu vrei sa te ajute niciun necunoscut, niciun sir de biti...vrei sa te ajuti singura. Iti iese? Nu prea pare ca merge. Uhm...poate pentru ca nimeni nu poate sa faca asta singur. Poate ca, desi un om nu se poate ridica singur, de sireturi, tu asta incerci sa faci. Well fuck you, cu sete, din suflet. De ce pula mea sa mi se rupa de tine? Ah, poate pentru ca ma vad pe mine in ochii si contradictiile tale, sau poate pentru ca simt ca daca lucrurile erau altfel te-as fi iubit for ever an ever...si da. Simt si ca tu m-ai fi iubit. Dar pula mea, ce stiu eu, care sunt atat de impudic incat sa-mi revars frustrarile pe un blog public? Si, nu numai atat, sa o fac cu naduf si fara perdea, fara metafore, spunand doar ce simt.

Fuck me si apoi ucide-ma pentru ca intr-o lume de "IM" si "http://" eu indraznesc sa simt mai mult decat un joc. Da, am tupeul asta. Sa nu te iubesc dar sa simt ca as putea. Daca stau sa ma gandesc, nu am ce iubi la tine cum nici tu nu ai avea ce iubi la mine. Dar, vezi, asta e ideea, sa simti, nu sa gandesti. Sa mergi si sa dai cu capul intr-o poarta, pentru ca simti ca e subreda, sau mai subreda decat fruntea ta, asta desi arata maret si impunator. Sa ucizi orice mit sta in calea fericrii tale daca nu simti acel mit. Ataca si transcede. Distruge si cladeste de la 0. Simte ce construiesti si apoi nu o sa mai ai ganduri despre sentimente si nu o sa mai teoretizezi iubirea. Mda...eu ma chinui de ceva vreme sa fac asta. Si, evident, cand vad ceva ce simt, imi place. Now shoot me. Vezi unde tintesti totusi, sunt tare de cap

P.S. Arati o directie si intrebi:"Daca l-as intreba pe cel de langa tine daca asta e directia buna, ce mi-ar spune?". Aceea e directia daca ti se raspunde NU. Pasa fuge. Elanul e pe trei pasi...si da, aici chiar trebuie sa simti ridicatorul. Ca pe o cadere a imaginii din oglinda.

Vade mecum

2008-06-08T02:49:00.010+03:00

Primul cuvant, al Pacii
Al doilea, al Adevarului,
Al treilea, al Domnului,
Al patrulea, al Regelui,
Al cincelea, al Omului,
Dar daca...

Regele e Om
Regele spune Adevarul
Regele vrea Pace
Atunci...

Omul devine mai presus de Dumnezeu
Cele 7 zile devin inutile

Reluam povestea:
Primul cuvant, al Omului,
Al doilea, al Omului,
Al treilea, al Omului,
A patrulea, al Omului,
Al cincelea, al Omului.

Concluzie:
cand un om are ceva de spus,
nu conteaza cand si cum,
o va spune,
mai apasat decat clantanitul scoicilor dispretuitoare,
mai clar decat tunetele din ceruri,
mai presus de orice lege,
mai presus de orice morala,
mai presus de orice adevar intrinsec.

Prosit

P.S. Va continua

Drumul pierzaniei

2008-06-07T17:47:00.004+03:00

Atac, transcend, distrug si renasc. Zi de zi. Un hobby, un pas si un semn de intrebare. Fara fete, fara spatiu si fara timp.

Acum raspund, apoi ma gandesc de unde cand si cum am perceput impulsul. Intreb oglinda. Nu primesc decat o foaie alba de hartie, pe care astern tot un impuls. Daca ma trezesc, foaia e goala din nou. Nimic din ce sunt nu e de fapt acolo. E o teorema a lui Fermat rescrisa la infinit si poate o rezolvare va veni tot din intamplare.

Trivialitatea vine tocmai din apelul la aleator ca si salvare. Focul nu arde la intamplare. E o stiinta. Apa nu curge, asa cum pare, cum vrea ea, ci cum poate. Viata s-a nascut pe Pamant in cele 7 zile ale creatiei sau in supa primordiala, agitata de mareele violente generate de o Luna prea apropiata? Valurile ne iarta necunoasterea.

Si daca ninge in toiul verii unde mai fugi? Cum imi acopar goliciunea si de ce mai insist?

Ridic capul si nu mai adorm. Foaia scrisa nu se va sterge desi o sa ninga peste ea iar scoicile vor rade de sub pietre de neputinta mea.

Oglinzi in graba

2008-06-06T01:32:00.003+03:00

Ma uit si eu in oglinda. Rar. Ce vad? Pe mine invers decat cum sunt. Tu ce vezi cand ma uit eu in oglinda? Ma vezi pe mine asa cum sunt? Vezi o imagine intoarsa si indepartata? Dar eu ce vad cand te uiti tu in oglinda? Vad o pasare? Nu stiu ce fel de pasare, nu stiu din ce timp.

Ma intreb cand si in ce fel voi descifra penajul, ma intreb daca si cum voi reusi sa-l pictez in mine. Oglinda sunt eu. Obsesia e de fapt cand se va sparge oglinda, nu ce se vede acum in ea. E un film mut caruia nimeni nu s-a sinchisit sa-i puna un patratel rosu. Un film mut intr-o oglinda.

Un soare care rasare la apus, sau o busola care a stat langa un magnet. Nimic mai simplu. Ortografia corecta e raspunsul. E un scrib. Descrie pasari.

Mut in oglinda, cu o busola care arata un alt apus, nimic mai simplu, nimic mai frumos. Gratie.

Caderile din Gratie

2008-06-05T17:12:00.005+03:00

Imi place ideea de moment de gratie. Poate, mai mult, imi place ideea de stare de gratie. Ma duce cu gandul la lucruri minunate, la Nirvana si la Zbor. Nu imi place cand imi aduc aminte ca sus stai mai greu decat ajungi si ca gratia nu e eterna. Sau....
Merg pe strada. In fata mea o batranica cerseste. Ma caut in buzunar, nu gasesc cine stie ce. Nu vreau sa par zgarcit, femeia are o fata de om bun. Ma dau un pas in spate, ii spun ca o sa ma intorc si fac stanga imprejur. Merg la cel mai apropiat magazinas si ii cumpar un iaurt, o paine si ceva dulce. In total...o nimica toata. Merg cu plasa la batranica si i-o intind. Imi multumeste, spune bogdaproste, si da sa planga. Plec. Nu stiu de ce, dar dupa fiecare asemenea gest...imi aduc complet aiurea aminte ca eu de la Durkheim, habar nu am cum si de ce, am inteles ca in fiecare gest al nostru e o doza variabila de egoism. Deci am fost egoist cumparand acele nimicuri pentru batranica. Dar cum? Care a fost avantajul meu? M-am crezut un om bun cateva factiuni de secunda, asta trebuie sa fi fost...ce egoist infect sunt, imi cumpar propria parere despre mine. Trece momentul si ajung acasa.

Inapoi la viata mea. Mananc, deschid televizorul si laptopul. Citesc si ascult stirile serii, ma loghez pe Yahoo Messenger si, probabil, pe Fantezii. In acelasi timp imi citesc mailurile de la munca si incep sa ma relaxez. Discontinuu am strafulgerari cu lucrurile pe care le-am facut in acea zi si cu ce mai am de facut, poate chiar cu ce am de facut a doua zi. Mi-e bine desi nu mi-e grozav. Am ce sa mananc, am ce sa beau, am unde sa stau, am cu ce sa-mi platesc darile...imi lipseste ceva. Gratie.

Citesc unul-doua bloguri. Nimic. Nicio Gratie. De ce ma obsedeaza Gratia si de ce nu pot s-o obtin? Futu-i. Sa cautam raspunsuri in exterior. Muzica, filme, carti...vine si trece. Un acord, un vers, o scena, te ating, te mangaie, te invaluie pentru o clipa. Senzatia e cea a unui ascensor care desi ar trebui sa te duca pana la etajul 20, reuseste cu greu sa urce pana la etajul 5. Bun. Solutia asta nu functioneaza. Mai stau de vorba cu amicii, mai arunc un ochi la televizor, nimicuri, nici o Gratie. Plec la volei.

Iubesc sportul asta. Intruchiparea perfecta a spiritului de echipa. Nu poti sa joci ca sa iesi in evidenta, totul e sa joci pentru ceilalti. E ca o simbioza. Ascensorul urca acum pana pe la etajul 9. Nici macar nu ajunge la jumatate. E ceva in neregula. Caut prea mult si gasesc prea putin. O senzatie de frustrare, un ghimpe incolteste in mine. Daca sunt prea ciudat, daca Gratia nu e pentru mine. Imi aduc aminte de momentele cand Gratia era plina. Multe, in diverse situatii, fara ganduri si remuscari. Doar Gratie. Acum ma screm pentru o clipa de Gratie. Fuck it. Ce e destul e destul. Nu mai vreau Gratie. Pot si fara.

Ajung din nou acasa, putin obosit, fara prea mare chef. Deschid laptopul, pun muzica si intru la dus. Simt apa fierbinte cum imi atinge pielea, cum imi relaxeaza muschii contractati. Ma intind in cada, imi aprind o tigara si deschid geamul. Intra un aer placut, proaspat, imbibat cu mirosul teilor ce se incapataneaza sa reziste intre betoane. Fumez relaxat. Oboseala si plictisul zilei se curata in primele 5 minute de stat in apa. Fumul de tigara si mirosul de tei, aburii de la apa si muzica. Ametesc putin. Devin molcom. Ma afund. Gratia numarul patru. Eu cu mine si niste maruntisuri. Minunat. Numai Frank Zappa in urechi si apa clipocind in jurul meu. Acum doar aud. Restul simturilor sunt plecate. Nici macar nu mai simt. Doar aud. Inca Roads, Sofa, Sharleena. Simt cum inima mi-o ia razna. Gratie. Murat bine, ies din cada.

Cuantific gratiile zilei. De la zero in sus totul e ok. Sunt cinci si le-as da pe toate pentru UNA. Pentru o GRATIE. Aceea din care sa nu cad.

"Fura-mi timpul"

2008-05-30T13:49:00.007+03:00

O provocare. Atinge-ma in interior. Vreau sa devi ceva, te provoc, intra cumva in mine. Nu, nu te las, forteaza-ma. Nu e loc pentru tine acolo, dar intra. Si ramai, daca poti. E provocarea ultima. Viol dorit.

Te vreau, te iubesc neconditionat, iti inteleg nevoile, ia-ma, fa-ma a ta, strange-ma si nu-mi da drumul. Fa primul pas, te vreau, dar fa primul pas, arunca-te in mine si fa-ma sa ma simt iubita, dorita. Vreau sa vad cum imi simt pulsul, trairile, mirosul si lacrimile prin tastele si vocea pe care le putem avea. Vreau sa devenim unul desi nu esti decat un strain. Sau poate ca vreau sa devenim unul, tocmai pentru ca esti doar un strain.

Dispari, eu nu pot sa o fac, dispari tu pentru mine, ajuta-ma sa dispar eu din tine, fa-ma sa plec si apoi prinde-ma, sau fa-ma sa plec si apoi sa vreau sa revin. Du-ma acolo, sau ma bine, du-ma aproape acolo si lasa-ma sa fug.

Iti vreau privirea peste mine si mainile departe. Iti vreau ochii impaienjeniti de dorinta sufletul in foc si pe tine departe, cat mai departe.

Te iubesc. Te iubesc pentru ca esti un strain de departe. Te gasesc pentru ca esti acolo, te iert pentru ca tu nu o vei face. Acum pleaca, nu te mai intoarce.

Dar stai, de ce sa pleci? De ce sa te arunc, inca te ma pot folosi, inca ma mai poti folosi. Totusi, pana cand? Cand vei seca in mine dorinta de tine sau cand voi disparea dintre nevoile tale? Pas cu pas, acord cu acord, descriu un vals, cantat deja, dar numai al tau pentru un moment.

Loveste-ma, acum, loveste-ma, loveste-ma, epuizeaza-ma din tine si pleaca. Te vei intoarce, ba nu, nu vei pleca, eu voi fugi... degeaba, tot acolo vom ajunge.

Neantul tau va fi al meu si eu voi fi neantul tau. Acum am obosit, pe alta zi.