The Guy Nobody Loves

Scriam acum ceva vreme despre Nadal, Novak si Andy. Andy Murray. Azi ma aflu intr-o stuatie oarecum paradoxala: daca Murray castiga astazi, pe arena Rod Laver, trece pe locul doi iar Rafa Nadal, preferatul meu, ajunge pe locul 4 in lume. Nu numai asta e problema. Problema mare e ca urasc jocul la alibi al lui Murray. Sincer, mi se pare inestetic si fad, mi se pare ca nu e tneis ce face el uneori. Dar trebuie sa recunosc: accidentat sau nu Rafa a fost batut pe bune de acest joc. Andy a jucat si serve and volley, a jucat ai agresiv, a jucat tot ce avea nevoie, cand avea nevoie.

Sigur, ma enerveaza si fata lui, si mersul, si ... sariturile lui de pe teren...e complet inestetic, e...trist sa-l vezi jucand dar nu poti sa nu recunosti ca e un produs premium al marketingului, al antrenamentelor perfect facute, al anilor de investitii si de cercetari. Andy e un produs... Roger e un talent nativ, fara antrenor, unul dintre putinii aroganti care mai joaca reverul cu o mana si se imbraca precum un print la Wimbledon. Dar e vechi, oricat de bun, Federer mi-a mirosit mereu a vechi, a fumat, a tutun pe o haina purtata intr-o seara de club. Nu-mi place nimic la el desi e cel mai talentat. E cumva un paradox. Ii detest loviturile lejere si naturale, ii detest stilul de deplasare care frizeaza perfectiunea...pur si simplu...nu gasesc nimic ce ar putea sa-mi placa la el...e...o adunatura de talent si aroganta:). So...ce o sa fie azi?

Nu stiu...nu am habar. Stiu doar ca mi-as dori ca Andy sa aduca primul triumf britanic intr-un Mare Slem de la Fred Perry incoace. Asta e tot ce stiu sigur. Si mai stiu ceva...daca Rafa se va retrage cu Andy o sa tin si pe mai departe:). Cam fad, nu?

Kan't you cross that bridge?

In seara asta m-a facut cineva sa ma gandesc la gandire. Da, stiu, cliseu, abureala s.a.m.d. Dar am ajuns la o concluzie interesanta si oarecum noua pentru mine. Asta e inceputul, mergem mai departe:).

E amuzant pentru mine sa vad cum a evoluat gandirea umana de-a lungul timpului: de la satisfacerea necesitatilor de baza, la simplificarea metodelor de a satisface acele nevoi, la crearea de noi nevoi, la gasirea de modalitati din ce in ce mai simple de a satisface si aceste nevoi. Maslow zicea ca nevoile pot fi asezate intr-o piramida care sa aiba la baza tocmai nevoie fizice/fiziologice si in varf impinirea. Si tipul mai zicea, din ce-mi aduc aminte, ca probabilitatea de a atinge implinirea e invers proportionala cu inteligenta si cultura persoanei. Fascinant, nu? E aproape biblic "fericiti cei saraci cu Duhul caci a lor va fi Imparatia Cerurilor". Dar e real? Asa sa fie? Cu cat mintea merge mai mult cu atat suntem mai predispusi la frustrari, inadaptabilitate si neimplinire. Bine, cumva si Pascal zicea cam aceeasi branza, ca daca stai sa clocesti si sa astepti o sa ramai cu asta si cu nefericirea. Inca ma intreb daca sa fiu de acord. Inca mai caut un "silver bullet" care sa ucida varianta gresita sau implauzibila. Implauzibila pt ca nu exista teorii gresite in stiintele socio-umane, doar implauzibile.

So, care sa fie "the silver bullet"? Sa fie un fund de sac numit slabiciune, sa fie un fel de joc de-a "Kan you?/I can't.". Eu as merge pe Kant:). Nu stiu de ce, dar imi pare totusi cartea castigatoare, compromisul ideal, pentru mine, intre empirism si dubiul rationalist cartezian. What more could one want?

This part of the writing is relegated to conclusions:). Dar ce alta concluzie sa trag in afara faptului ca sunt lucruri pe care doar timpul le aseaza, mai presus de orice judecata a priorica? Asta e tot, asta era mare mea concluzie simpla:), tot de la Kant doar ca el o zice cumva altfel. Si mai zice ceva interesant despre datoria fata de sine a fiecaruia. Dar despre asta...pe acelasi pod, doar alta data.

Raw Power or The Perfect Tool For the Job

Astazi am mai inteles ceva. Intr-un context cretin dar am inteles ceva: nu conteaza bigger, better, more powerful. Nu, pentru fiecare lucrare conteaza sa folosesti exact toolul potrivit. Am mai tras cu arme cu luneta si inainte de ziua de azi, cu unele chiar cool, gen Remington SR8 sau PGW Timberwolf C14 MRSW, Steyr-Mannlicher SSG08 dar si cu clasicul Dragunov SVD. Primele doua in .338 Lapua Magnum, ultimele doua in 7.62...NATO sau rusesc, dupa caz:). 7.62 nu e genul de calibru care sa-ti spuna multe, nu e genul de arma care sa faca senzatie prin distanta sau printr-o grupare apropiata am gloantelor(pentru cine stie ce inseamna MOA mic...explic in particular:D). E un calibru bun pentru urban shooting, trece prin cele mai multe dintre protectiile anti glont normale, again, nu te da pe spate. Nu-si face mereu treaba, chiar daca e bine folosita. Nu:).

La polul opus se afla arma cu care am tras astazi:). Pe numele ei intreg AMSD OM 50 Nemesis, jucaria e o arma fabuloasa. Tevile sunt pe sistem DNI, se schimba in doua minute in conditii de lupta. Are vreo patru feluri de tevi in functie de ce vrei sa faci cu ea, de la silenced la long range, de la peste la paste cu prosciuto. Cand tragi cu teava de long range, care e fixa, te sperie si reculul si sunteul surd si jos. Arma e completa. La 1400 de metri trece prin orice fel de armura corporala, inclusiv placi ceramice. Omoara tinte la 2200 de metri cu un 0,25 Minute of Arc(MOA)...inifim fata de un 7,62 care are un MOA de 1 la Km...in medie:). 12,7 mm diametrul proiectilului, 108mm lungimea lui...urias, la propriu. Am vazut ce face dintr-un cap balistic intarit cu fibra de carbon si protejat cu casca de kevlar...de la 1400 de metri...inspaimantator. Nu vreau sa descriu, puteti cauta diverse teste facute cu arme de calibru .50 pe youtube. E mortala, e dura, e puternica, precisa...arma perfecta daca vrei sa nu mai ramana nicio sansa tintei tale. Americanii numesc tipul asta de arma "battle-field domination sniper rifle". Bine, ei folosesc o arma ceva mai veche si mai slabuta, M82 Barrett. Nemesis e si mai crunta prin faptul ca are viteza glontului la iesirea de pe teava "putin" mai mare. Cu Nemesis daca tragi intr-un om de la 2 km si-l lovesti in picior...omul ala poate sa moara, daca il lovesti in sold are sanse mari sa moara iar daca il lovesti in torace, abdomen, piept...o sa moara sigur. E over kill pentru orice tina umana, pentru orice om care are umanitate e prea mult ce poate face arma asta.

Mai sunt niste arme, le-am numit mai sus. Mai sunt armele soft:), pentru cei care stiu, pentru cunoscatori. Armele de calibrul .338 Lapua Magnum. Silent killers, cam asta e porecla. De ce? Pentru ca sunt atat de precise la distanta mare incat o sa mori inainte sa alfi ce te-a lovit. Ok, la putere de oprire nu sunt la fel de cool ca .50 bmg-urile, nu sunt la fel de flashy. Da-i in schimb o tinta unui om care se stie cu ce se mananca sniper rifling si va alege o arma de calibrul Lapua. E mult mai curata, mult mai cuminte, mult mai ascultatoare, mult mai usoara, mult mai multe. Si, spre deosebire de un 7.62 isi face mereu treaba. O Lapua nu va distruge cu ura tinta cum o face un .50 dar o fa ucide, nu o va "vandaliza" dar isi va face treaba. Si nu e violenta cu cel care o foloseste, ii lasa simturile intregi, mai ales ca sunt mai usor de amortizat decat...0.50-urile.

Ce voiam sa spun? Pentru fiecare scop ai la dispozitie o infinitate de feluri de a-l atinge, pentru fiecare obiectiv, enorm de multe cai. Una va fi fix calea potrivita si una va fi calea Over Kill. Ce alegi te defineste: alegi calea de care esti sigur ca duce undeva desi acel undeva nu e cel mai bun lucru sau alegi calea prin care s-ar putea sa ratezi dar macar vei fi incercat fix toolul potrivit si va fi fost numai vina ta ca ai ratat?