Raw Power or The Perfect Tool For the Job

Astazi am mai inteles ceva. Intr-un context cretin dar am inteles ceva: nu conteaza bigger, better, more powerful. Nu, pentru fiecare lucrare conteaza sa folosesti exact toolul potrivit. Am mai tras cu arme cu luneta si inainte de ziua de azi, cu unele chiar cool, gen Remington SR8 sau PGW Timberwolf C14 MRSW, Steyr-Mannlicher SSG08 dar si cu clasicul Dragunov SVD. Primele doua in .338 Lapua Magnum, ultimele doua in 7.62...NATO sau rusesc, dupa caz:). 7.62 nu e genul de calibru care sa-ti spuna multe, nu e genul de arma care sa faca senzatie prin distanta sau printr-o grupare apropiata am gloantelor(pentru cine stie ce inseamna MOA mic...explic in particular:D). E un calibru bun pentru urban shooting, trece prin cele mai multe dintre protectiile anti glont normale, again, nu te da pe spate. Nu-si face mereu treaba, chiar daca e bine folosita. Nu:).

La polul opus se afla arma cu care am tras astazi:). Pe numele ei intreg AMSD OM 50 Nemesis, jucaria e o arma fabuloasa. Tevile sunt pe sistem DNI, se schimba in doua minute in conditii de lupta. Are vreo patru feluri de tevi in functie de ce vrei sa faci cu ea, de la silenced la long range, de la peste la paste cu prosciuto. Cand tragi cu teava de long range, care e fixa, te sperie si reculul si sunteul surd si jos. Arma e completa. La 1400 de metri trece prin orice fel de armura corporala, inclusiv placi ceramice. Omoara tinte la 2200 de metri cu un 0,25 Minute of Arc(MOA)...inifim fata de un 7,62 care are un MOA de 1 la Km...in medie:). 12,7 mm diametrul proiectilului, 108mm lungimea lui...urias, la propriu. Am vazut ce face dintr-un cap balistic intarit cu fibra de carbon si protejat cu casca de kevlar...de la 1400 de metri...inspaimantator. Nu vreau sa descriu, puteti cauta diverse teste facute cu arme de calibru .50 pe youtube. E mortala, e dura, e puternica, precisa...arma perfecta daca vrei sa nu mai ramana nicio sansa tintei tale. Americanii numesc tipul asta de arma "battle-field domination sniper rifle". Bine, ei folosesc o arma ceva mai veche si mai slabuta, M82 Barrett. Nemesis e si mai crunta prin faptul ca are viteza glontului la iesirea de pe teava "putin" mai mare. Cu Nemesis daca tragi intr-un om de la 2 km si-l lovesti in picior...omul ala poate sa moara, daca il lovesti in sold are sanse mari sa moara iar daca il lovesti in torace, abdomen, piept...o sa moara sigur. E over kill pentru orice tina umana, pentru orice om care are umanitate e prea mult ce poate face arma asta.

Mai sunt niste arme, le-am numit mai sus. Mai sunt armele soft:), pentru cei care stiu, pentru cunoscatori. Armele de calibrul .338 Lapua Magnum. Silent killers, cam asta e porecla. De ce? Pentru ca sunt atat de precise la distanta mare incat o sa mori inainte sa alfi ce te-a lovit. Ok, la putere de oprire nu sunt la fel de cool ca .50 bmg-urile, nu sunt la fel de flashy. Da-i in schimb o tinta unui om care se stie cu ce se mananca sniper rifling si va alege o arma de calibrul Lapua. E mult mai curata, mult mai cuminte, mult mai ascultatoare, mult mai usoara, mult mai multe. Si, spre deosebire de un 7.62 isi face mereu treaba. O Lapua nu va distruge cu ura tinta cum o face un .50 dar o fa ucide, nu o va "vandaliza" dar isi va face treaba. Si nu e violenta cu cel care o foloseste, ii lasa simturile intregi, mai ales ca sunt mai usor de amortizat decat...0.50-urile.

Ce voiam sa spun? Pentru fiecare scop ai la dispozitie o infinitate de feluri de a-l atinge, pentru fiecare obiectiv, enorm de multe cai. Una va fi fix calea potrivita si una va fi calea Over Kill. Ce alegi te defineste: alegi calea de care esti sigur ca duce undeva desi acel undeva nu e cel mai bun lucru sau alegi calea prin care s-ar putea sa ratezi dar macar vei fi incercat fix toolul potrivit si va fi fost numai vina ta ca ai ratat?

Just sentimente

Ma gandeam astazi la sentimente si la cat sunt de ciudate. Am ajuns la concluzia ca, vrem, nu vrem, avem doua variante: fie le ignoram fie le ascultam. Hai sa vedem de ce spun asta si cum se ajunge aici.

Pai ce alte variante ar mai fi? Ar mai varianta sa incercam sa le ucidem. Can we do that? Putem sa ne delegitimam sentimentele si sa incercam sa le luam la misto? Da, sigur, putem dar or sa se intoarca si or sa ne muste de gat. O sa faca "hatz" si or sa ne deschida gatul, carotida. Or sa ne sece de sange si de viata cand ne e lumea mai draga. So...concluzia ar fi ca daca incerci sa-ti ucizi sentimentele s-o faci corespunzator, cu toata mintea si sa darami tot ce sunt ele pentru ca altfel e de foarte rau.

Poti sa lupti cu ele, sa-ti argumentezi in zeci de feluri ca sunt proaste, ca nu ai de ce sa ai sentimentele alea, poti sa spui despre ele ca te injosesc, sunt nedemne de tine. Si cu ce folos? Or sa plece, or sa fie mai putin acolo si mai mult departe? O sa te ajute cu ceva lupta asta sau doar o sa te impiedice sa traiesti cat de cat uman? Nu, stiu de la mine ca nici asta nu ajuta si ca daca sufletul tau e intr-un loc si minteae in altul...ruptura nu are cum sa faca altceva decat sa se largeasca si sa sfarseasca prin a te distruge pe moment, a te face sa regreti tot si sa vrei doar sa fugi departe.

Dar de ce merg variantele date de mine si cum faci ca ele sa mearga? Nu, nu e deloc simplu. Uite, incercam asa: incepem prin a le asculta si ramificam de acolo, suna bine? Hai sa incepem de la ce inseamna sentimente. E un proces AFECTIV. Adica facultate a simtirii, apartine afectului si nu intelectului. Gandirea e o facultate superioara a creierului uman iar sentimentele sunt produs al visceralitatii. Sau ceva de genul asta.

Cum poti incerca sa controlezi o oaie cu un microscop? O sa asculte oaia de miscroscop...nu, nu o sa asculte. Dar poate oaia sa fie controlata de un caine? Da, asta se poate si cam asa va fi de fiecare data. De ce? Pentru ca el provine de unde provine si oaia. Pentru ca e din acelasi mediu, pentru ca e tot de acolo. Sa incep din nou:). Nu, uite, lasi oaia sa zburde pana oboseste, iti lasi sentimentele sa alerge si sa incerce sa obtina ce cauti tu de fapt, binele. Dar ce faci cand iti dai seama ca oaia nu o sa gaseasca nimic acolo unde cauta? Ce faci cand oaia cauta in gol si nu da de nimic? Pai...aici intervin variantele: ori trimit cainele dupa ea si o duci spre alte zari stiind ca acolo nu e nimic de gasit in afara de suferinta cu rare momente de bucurie si cu rare momente de zgomot care aduc a fericire, ori, lasi oaia sa caute pana oboseste si se intoarce ea singura la stana ta, stana de unde a plecat bezmetica.

Cate feluri de sentimente sunt? Cred ca enorm de multe. Poti sa simti pentru o idee, pentru un om, pentru un obiect. Afectiune, iubire, respect...ura...sunt toate ale noastre, ni se indreapta incotro e mai bine pentru ele si cauta sa ne faca fericiti. Da, ura te poate face fericit, daca urasti destul de tare ceva o sa ajungi sa-ti traiesti fericirea prin nefericirile obiectului urii tale. In fine, revenind. Sentimentele pot sa fie spontane, crescute, pot sa fie generate de zgomot, confuzie, sentimentele pot sa fie in multe feluri dar nu generate de minte, de dorinta. Nu pot sa fie ucise de lipsa ei pentru ca niciodata nu sunt generate de dorinta de a face sau de a nu face ceva. Nu, sentimentele sunt intregi, vin cu totul sau nu vin. Vin complet sau incomplet, da, vin mai multe sau mai putine, da, dar niciodata nu le poti invoca si niciodata un sentiment pe care il invoci, un sentiment pe care vrei sa-l cresti nu va creste. Ok, poate sa creasca in locul lui frustrari, pot sa creasca in locul lui intrebari dar nu va creste acel sentiment pe care voiai tu sa-l cultivi.

Mai e ceva tot despre asta: nu poti simulta fericirea atat de bine incat sa te pacalesti si pe tine. Nu, fericirea e unica si e doar reala. Nu poti alege sa fii fericit, nu merge asa de simplu. Poti incerca sa fii mai bine, poti incerca sa fii mai putin mizerabil, nu poti sa fii fericit la comanda. Fericirea e rezultatul unor trairi autentice, unor sentimente reale si unor intamplari care sa aduca toate acestea. Nu merge cu "vreau sa te iubesc", nu poti sa te minti nici macar o zi, cu atat mai putin sa pacalesti persoane care te cunosc in a crede ca esti fericit, linistit, bine. Nu, nu merge asa, nu te poti minti asa, nu poti deveni dependent de ceva ce nu-ti place, nu poti sa devi posesiv cu un om doar pentru ca e usor, nu poti sa simulezi anumite comportamente. Da, zgomotul poate sa te duca astray si sa-ti mascheze anumite sentimente, sa te faca sa crezi ca nu sunt acolo in timp ce potenteaza anumite temeri. Ioi, scuze, am zis ceva urat. Am zis de zgomot. Dar da, zgomotul te poate face sa crezi in lucruri care nu sunt acolo doar pt ca e puternic si bine facut...ce e cu adevarat minunat e durata zgomotului:). Noise doesn't last forever. Si cand e liniste...cand e liniste si sentimentele se aseaza...atunci doare cel mai tare pentru ca-ti dai seama ca mintea avea dreptate si ca oaia s-a dus aiurea, cainele o sa trimiti cainele dupa ea...si poate nu din prima dar cainele o sa aduca oaia inapoi, mai mult moarte decat vie. Si o sa urasti oaia pentru ca s-a dus aiurea, pentru ca te-a costat timp din viata, timp in care puteai sa cauti fericirea in locuri unde nu o mai cautasei sau in locuri unde o cautasei si parea sa fie acolo dar ti-a fost frica sa mergi mai departe sau...poate nu ti-a fost frica...dar te-a deturnat zgomotul si fricile anterioare, cele inca nevindencate. Dar din nou, zgomotul nu tine la nesfarsit si nici macar sentimentele reale cand sunt confruntate cu imposibilitatea atingerii fericirii. Si atunci le ignori. Le ignori, iti iei ramas bun de la ele si pleci spre locul unde ai vazut ultima data binele. Ce nu poate fi prevazut e timpul in care toate astea se vor intampla...ce e menit sa se intample se va intampla...cand...asta e, de fapt, misterul:).

Spre sfarsit de gand mi-am dat seama ca incerc de fapt sa inteleg sentimente cu mintea... inutil demers daca iti dai seama ca de aici am plecat in ce am gandit. Nu, nu e chiar asa, aici nu e vorba doar de minte, e vorba si de experiente anterioare care legitimeaza mintea in a face judecati. Asta e adevarul, asta e tot ce se poate intampla mai simplu: sa ai mintea cu tine cand asculti istoria si s-o folosesti cand iesi putin din zgomot:). Cam atat despre asta. Ah, scuze, am gresit, mai era ceva: cainele e tot un sentiment, cel de indiferenta, indiferenta fata de un sentiment dovedit a fi malign. Si cainele exista mereu, e acolo, trebuie doar sa-i scoti lesa si sa-l eliberezi. Si o vei face.

The Killers

Cand iti dai seama ca gresesti...

Cand iti dai seama ca gresesti iti ceri iertare si incerci sa indrepti greseala. Da, am gresit cand am facut din blogul asta un loc pentru a lasa sentimente personalizate. Da, erau adevarate. Da, erau frumoase in esenta lor dar apartineau unei persoane pe care o iubesc, nu unui blog public. Am gresit si-mi cer iertare.

Sunt greseli pe care nu le repeti, asta e una dintre ele. Sunt greseli pe care le regreti si de care, desi plecate dintr-o intentie buna, ajungi sa te temi pe motiv ca ar putea deveni capitale.

Dar da, exista ceva ce pot spune public: AM GRESIT metoda. Dar nu, NU AM GRESIT SENTIMENTELE si OMUL. Chiar te iubesc pe tine, da, pe tine...numai pe tine...cea cu nume, cea cu ochi si trup cea cu minte si suflet si cea completa...dar nu, aici esti doar tu, Ea, numele e pentru noi doi si tu sti deja ca despre tine e vorba, nu o sa-l scriu din nou aici.

A fost o greseala publica si acestea sunt niste scuze publice.

The Pogues - Love you till the end

P.S. I love YOU

Good or bad, it all comes to an end

Toate lucrurile, bune sau rele, au un sfarsit. Si blogul meu se incheie aici.

Multumesc tuturor celor care au trecut pe aici, ocazional sau fidel, multumesc celor care au comentat ineptiile si defularile mele si care pentru mici momente mi-au alungat parte din singuratate. 

So, o ultima melodie, meritata si potrivita 

http://www.youtube.com/watch?v=NCDHa7Uk5lE

ONLY_BY_THE_NIGHT

Ma gandeam de ceva vreme sa scriu iarasi pe blog. Nu des, nu mult, sa scriu cate un gand ratacit din cand in cand. Dar nu a fost sa fie asa...sunt prea multe ganduri ratacite si ravasite ca sa pot lua unul singur. Le insir doar...si asa... mult mai mult nu pot face.

Teii infloresc...de fapt, au inflorit. Miros doar seara, seara se simte puternic, stresant...se simte si apasa teribil de greu. Sunt multe amintiri in mirosul teilor. Stiu, suna a cliseu dar imi aduc aminte de multe cand le simt mirosul.

Ma uitam zilele trecute la Mega-Structures pe National Geographic. China contruieste cel mai mult si foarte bine. Era o emisiune despre podurile de peste raul YangTze. Imi aduc aminte ca ma gandeam atunci ca fiecare om isi are cu adevarat podul sau imaginar. Podul peste care trebuie sa treaca pentru e deveni. Fara sa fie tinut de mana, poate doar indrumat de la distanta. Ce va gasi dincolo si daca isi va fi ales podul corect?

Ma mai gandeam intr-o zi si la descompunere. Cum ar fi sa ne putem descompune in nano-elemente si sa ne recompunem cand putem, cand simtit ca meritam? Cum ar fi sa ne putem recompune in ce meritam? Dar cum ar fi sa ne recompunem in ce vrem sa fim? Cati dintre noi s-ar recompune in ce sunt deja? Cati dintre noi sunt asa cum vor, pentru ei si pentru cei pe care ii iubesc? Eu stiu ca nu sunt asa cum mi-as dori.

Tot la fel, zilele trecute ma gandeam la cum ar trebui sa fie dragostea. Cum ar trebui sa iubim? Cum ar trebui sa ne simtim langa cel pe care il iubim? Singurul raspuns pe care mi l-am dat si pe care mi-l dau si acum e ca ar trebui sa fie cam ca relatia dintre o gazda si simbiontul ei Tok'ra si in niciun caz ca in cazul Goa'ulzilor. Adica ar trebui sa fie armonie, egalitate, colaborare, nu dominare, supunere sau conflicte si mereu obligatii(astea sunt din intelepciunea Stargate SG 1 ). Eu, cel putin, nu-mi doresc sa fiu gazda unui Goa'uld. Dar mi-as dori ca jumatatea mea sa ma cunoasca deplin, sa stie toate gandurile mele, sa stie cat si cum o iubesc, sa stie ca o sa fiu mereu acolo...ce vreau pentru mine si pentru noi, pana cand simbiontul o sa moara si, odata cu el, si gazda. 

Ma mai gandeam si la zilele de iulie spre sfarsit si plajele cu nisip adanc si fin. La mare. Soare. Vantul care sa adie usor si mana cuiva pe spate. Atat, doar o mana pe spate. Cat de tot ar insemna asta? Cat de bine ar fi asta? Cat de nimic ar insemna restul si tot de acolo inainte? Si daca totusi ar fi si de acolo inainte? Cam cat de cosmica ar trebui sa fie o astfel de conspiratie incat sa aiba succes? Sau cat de simpla si telurica?

Ma intrebam si care e diferenta dintre multimea vida si o multime vida. Mi s-a parut amuzanta distinctia asta, nu stiu de ce. Adica...goala cu adevarat e o singura multime sau le putem reduce pe cele goale la una pentru ca sunt identice? De ce nu se vorbeste despre "o multime vida" si se vorbeste despre "multimea vida"? Oricum, matematic vorbind, diferenta intre multimea vida si o multime vida nu exista...sunt ambele goale dar cu rostul lor.

Am avut ocazia intr-o zi sa cunosc omul pe care il admir cel mai mult din punct de vedere profesional. Nu conteaza numele lui. Stiu doar ca era la un training de negocieri. Dupa o simulare in care echipa din care faceam parte isi atinsese scopurile incredintate de catre organizatori a venit la noi si spus zambind " Mai, ati fost isteti, mi-a placut cum i-ati prins la tratatul de frontiera, a fost smecherie mare acolo ". Noi am inceput sa-i multumim si sa culegem laudele. Ne face usor semn cu mana sa nu spunem nimic si continua "A fost o negociere buna pentru prezent. Dar cand o sa negociati si altceva decat puncte de pe o lista sa aveti grija sa nu compromiteti lucrurile in care credeti". 

Uneori costul e prea mare si nu merita platit. Uneori costul pentru a avea o relatie e prea mare si nu merita platit. Alteori, merita orice cost. Depinde de tipul de simbiont:).

un cantecel pe cat de ciudat pe atat de frumos

Ziua care nu a venit

Madrid, 30 de grade, vant, Nadal rezista. Un an de invincibilitate pe zgura era pe punctul de se termina. Acum un an, la Roma, Nadal abandona in fata lui Andreea Seppi din cauza unor probleme ale tendoanelor. A continuat sezonul trecut prin castigarea dublei Roland Garros - Wimbledon.

Acum Nadal se confrunta cu o problema de alta natura. Dupa ce castigase patru din cele cinci turnee majore ale inceputului de an, pustiul-zeu din Manacor parea ca nu mai are chef sa castige. Atitudinea lui era alta, privirea era una de om resemnat, mimica, asemenea. Rafa parea a nu se regasi, parea ca nu a capabil sa intre in jocul in care Nole Djokovici dadea tot ce avea mai bun. 

Primul set a trecut ca si cand nu ar fi fost. Cu un Nadal apatic si cu Nole in control total, scorul primei manse a inghetat la un fad 6-3 pentru sarb. Al doilea set parea ca decurge asemanator cu exceptia faptului ca acum Nadal servise primul si Nole nu reusea sa-i sparga serva. A venit game-ul 9 din al doilea set. Rafa serveste slab si scorul e 15-40. Pana in acel moment Nole nu suportase nici macar o minge de break pe serva sa si daca ar fi facut inca un punct, probabil, ar fi castigat meciul. Nadal reuseste sa recupereze cele doua mingi de break si, pentru prima data in meci, strange pumnul si striga un "vamos!" al tutror frustrarilor pe care si le crease pana atunci. Setul se temina in tie-break, 7-5 pentru Rafa. 

Setul trei a fost, pentru mine, cel mai frumos set vazut de cand ma uit la tenis. si nu ma uit de putin timp. Prima mea amintire cu tenis e meciul in care Sampras l-a batut, in 1990, pe McEnroe la US Open. Dar setului intre Rafa si Nole nu-i gasesc egal. Ca dramatism, ca energii implicate, ca daruire, ca presiune emotionala. Nu subscriu ideii ca acest set ar fi cu ceva inferior dramticului set 5 de la Wimbledon de anul trecut, poate si pentru ca Federer e mult mai sictirit si mai putin bataios decat Nole, poate pentru ca pe elvetian nu l-am vauzt facand sfoara si spagatul pe terenul de tenis si, cu siguranta, nu cand suferea teribil din cauza contracturilor musculare. Poate pentru ca la All England era un singur jucator care era dispus sa se distruga pe teren iar ieri, la Madrid, erau doi. Exista, cred, in meciul de ieri o minge pentru antologia tenisului, pentru cartile lui de aur. 7-6 cu serviciul pentru Djokovici in tie-break-ul setului 2. Nadal returneaza slab, Nole incepe atacurile. Ataca pe reverul lui Nadal, unghi extrem de mic, lovitura puternica. Nadal ajunge mingea la 15, poate 20 de centimetri de pamant si o trimite teribil de precis in coltul terenului lui Nole. Sarbul trimite migea inpoi dar pierde initiativa. Raliul continua cu inca 2-3 schimburi in care Nadal il plimba pe Djokovici. Si-l ucide. Il ucide cu o lovitura pe un cross al sarbului care avea atat kick incat sa sara peste o casa de chirpici. Nadal loveste in forta, cu dreapta, de pe la 2,5 metri, in lungul liniei. Punct, egalitate perfecta. De aici povestea e simpla: Nadal a mai salvat doua-trei mingi de meci, a ratat una si a castigat-o pe a doua. 

Care era ideea a tot ce am scris mai sus? Greu. Pur si simplu, am simtit nevoia sa scriu despre meciul asta. Poate ideea era ca timpul trebuia oprit si meciul inramat, impreuna cu protagonistii, in momentul in care mingea lui Nadal a izbit tusa pentru 7-7 in al doilea tie break. Poate ideea era ca cel mai mare obstacol in calea succesului propriu esti chiar tu, cu cele doua componente vazute ieri : minte(pentru Nadal) si fizic(pentru Djokovici). Poate uneori, pur si simplu, gasesti in ceva frumosul si nu vrei sa-i dai drumul, sa-l lasi uitarii. Poate.

Pe cand?

Astazi am asteptat mai mult ca ieri si o sa astept mai mult maine. Inca astept ca Base sa capitalizeze ceea ce se intampla in Chisinau. Cand va iesi? Cum va iesi? Cred ca e testul de maturitate al omului care si-a schimbat consilierii mai des decat oricine altcineva. A invatat Base cum se trateaza o problema de genul asta sau e prea prins de alegerile prezidentiale pentru a judeca la rece situatia din Moldova? 

Ca o parere personala. UE tace sau zice nimic prin nenea care cand era ceva de zis, a zis. Moscova... tace mereu si face mereu... doar are armata a 14-a la o aruncatura de bat de Chisinau si spionii peste tot in oras. Ca de la colonel la general, Putin ar putea sa faca un mare gest si sa trimita "trupe de mentinere a pacii" in buricu' targului. 

Ce as face eu daca as fi Basescu? Simplu. Ce a facut Grecia fata de Cipru cand restul lumii era pe punctul de a lua partea Turciei. E drept, Rusia e nitel mai mare si mai cu oua decat Turcia...desi  Ankara avea, pe vremea aia, un atu destul de puternic in baza de la Incirlik, de care aveau nevoie americanii si aliatii lor. Fata de gazul rusesc, pare putin, mai curand o economie, un moft, nu o necesitate. 

De ce as face asta? In primul rand pentru ca, vrem nu vrem, Moldova e pamant romanesc si nu putem sa ne facem ca ploua. Da, stiu, diplomatie. Cunosc. Dar acum avem cu ce. Si avem dreptul la o pozitie. In al doilea rand pentru ca eu chiar cred ca un bine facut la timpul lui ti se va intoarce inzecit. In alte cuvinte, Moldova o sa scape candva de comunisti, o sa scape de mizerie si, cand o va face, as vrea sa ne priveasca pe noi, pe roamanii de dincoace, cu respect si ca pe niste oameni demni, nu ca pe niste curve. Da, eu stiu ca e gresit sa iei pozitie fata de ce se intampla in Moldova dar stiu si ca as face greseala asta daca ar fi a mea de facut.

De ce Base? Pentru ca, uneori, mai ales in ce priveste Moldova, spune si ce gandeste. Poate sa regrete gestul si sa-l plateasca? Da. Poate sa castige din el? Si mai da. E destul de istet sa stie ca daca ii iese jocul are inca 5 ani de mandat? Probabil. O sa vedem cand si cum. Eu as spune ca nu mai tarziu de joi si nu exagerat de dur(mai curand cat sa anunte ca 1. nu toleram jignirile si dezinformarile privitoare la Romania si 2. avem ceva de spus fata de o situatie penibila nascuta intr-o tarisoara vecina, daca nu mai mult).

P.S. imi place melodia asta

Age of Empires

Age of Empires e un joc:). Un joc de strategie, relativ simplu. Sau care poate fi facut simplu. Exista trei resurse principale care se pot exploata si inca doua resurse care se pot obtine prin diverse metode(se pot cumpara sau obtine prin upgrades). Exista 5 epoci. Nu am de gand sa lungesc povestea. Desi te poti specializa, desi exista tone de smecherii pe care le poti face, cel mai simplu e sa produci masiv resurse si sa upgradezi la maxim doua tipuri de unitati. Indiferent de pierderi o sa castigi daca reusesti sa produci mai mult decat consumi si sa transmiti eficient banii catre ramura militara. Repet, simplu. Nu poti face nimic din toat astea decat evoluand. Decat evoluand. Decat evoluand. Nu ma repet, evolutia e tot ce conteaza in joc: rapida, corect facuta, fara a sacrifica viata normala a coloniei tale.  

A...si ca sa nu uit... evolutia e o regula generala in viata. Trebuie sa evoluam, noi, oamenii in general, avem nevoie sa evoluam. Asa am ajuns unde suntem...evoluand. Avem nevoie de asta, ne defineste si nu putem supravietui fara a evolua. Cand asta nu se intampla...avem o problema. Atunci...de ce se tem toti de evolutie?:) Musca? Oamenii evolueaza, societatea evolueaza, daca ramai in urma o sa ai frustrari, o sa ajungi sa nu mai intelegi pe nimeni si sa nu mai fi inteles decat de cei care au uitat, alaturi de tine, sa evolueze. In orice caz, ma simt ceva mai mamifer decat nevertebrat saptamana asta:). Mi-e cam lene...o sa revin la subiect cand o sa fiu iarasi nervos.

Prenume

Ma gandeam acum, citind un articol despre muzica, la cat de putine prenume de oameni care dau numele diverselor chestii stiu. Acolo, in particular, era vorba despre Bono de la U2...care nu e un exemplu bun:D(pentru ca nu da numele a nimic si...nici nu stiu daca e numele lui adevarat- tocmai l-am gugalit si am vazut ca nu e)

Dar ideea ramane. Par example Volt(a), Ohm, Amper(e)...chiar si la Watt am stat sa ma gandesc. Pana si pe Rockefeller ala care cica ar fi fost cel mai bogat om din istorie a trebuit sa-l gugalesc pentru a fi sigur ca il chema John D. Rockefeller. And so forth. 

Destul de ciudat cum functioneaza memoria noastra, nu?:)

little funky song

Obezitate si "Apocalisa"

Boc ne spune ca suntem o tara obeza:). Iliescu ne prezice sfarsitul capitalismului. Sa-i credem? 

Nu-mi place Boc. Nu-l suport pe Boc, omul politic. E umil, e lipsit de coloana vertebrala, lipsit de curaj si initiativa. Dar are dreptate: suntem o tara cu o administratie obeza si care "detine" cel mai mare numar de taxe din Europa. Ma intreb daca nu si din lume. Chiar e cazul ca ceva sa se schimbe...vorbele sunt frumoase, promisiunile sunt aproape logice...sa vedem ce o sa fie. Boc, a fost om politic pana sa ajunga Base presedinte. Acum e papitoi. Am cam avea nevoie de Boc ala de acum 5 ani.

Distractia zilei: Ion Iliescu. Daca e un om care ar trebui extirpat din istoria romanilor(dupa mine, evident), el ar fi:).  Nu Antonescu, nu Codreanu, nimeni. Iliescu. I-li-e-scu! Astazi a venit sa ne spuna ca actuala criza e plecata din centru spre periferie si ca o sa aduca sfarsitul capitalismului. Bine, a uitat sa precizeze ca si sfarsitul lumii. Ca la noi o sa fie mai rau decat la Vestul exploatator...etc. Si aproape ca l-as crede. Chiar l-as crede daca ar fi o idee noua. Daca nu ar fi nascuta de Engles, dusa mai departe de Marx si transformata in postulat cvasi-religios de Lenin, poate l-as fi crezut pe Iliescu. Daca nu ar fi slujit toata viata lui aceasta idee, daca nu ar fi dus mereu tara catre aceasta orientare...poate as fi ascultat cu atentie. Dar nu, astazi am vazut sfaritul unui om care a marcat in mod dezastruos istoria post-decembrista a Roamniei. De astazi, pentru mine, Iliescu a incetat sa mai fie un om politic detestabil, a incetat sa mai fie un rau al acestei tari. Alea raman doar pentru istorie. De astazi, pentru mine, Ilescu a devenit o relicva a unor vremuri apuse, o greseala a istoriei noastre. Un fel de Vadim Tudor, un saltimbanc, o papusica fara sens si fara ceva de spus. Asa cum trebuia sa fie de acum 20 de ani, din decembrie 89. 20 de ani prea tarziu...dar mai bine decat niciodata. 

Fara legatura cu subiectul:). Venezuela e tara din America Centrala si de Sud care dispune de cele mai importante rezerve naturale. E condusa de un anume Hugo Chavez. Acest nene, care uraste cultura occidental-capitalista s-a gandit sa interzica figurinele cu super-eroi ai acestei culturi. Se vor introduce(s-au introdus deja de proba) figurile cu Simon Bolivar:D. Daca Iliescu nu avea 200 si ceva de ani...nu credeti ca am fi avut si noi parte de figurine cu Lenin, Dej sau Gorba? Tin sa multumesc pe aceasta cale domnului Roman pentru prevederea constitutionala care interzice mai mult de doua mandate prezidentiale.

Inchei cu multa ura si parafrazand o replica dintr-un block-buster(foarte cliseu): "Hasta la vista, Ioane!". Ne vdem dupa capitalism (se mai putea pune si "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii":D).

http://www.youtube.com/watch?v=5KAIJmxob-o

Misunderstood

La 42 de ani a devenit, poate, cel mai important neinteles al vietilor noastre. Parintii vostri erau nascuti in 1946? Inainte sa se nasca gandul de noi, putea sa se termine. Realist vorbind, o confruntare deschisa dintre URSS si SUA ar fi distrus, probabil, planeta. Nu distrus cu picatura, nu distrus cu poluarea, distrus cu bomba nucleara. Acel gen de distrus. Cu bomba si iarna nucleara. 

Am scris acum ceva vreme despre "star wars" care a pus capat razboiului rece prin intreruperea sau amenintarea intreruperii MAD(mutual assured destruction). Daca, in anii '60, McNamara explica despre ce inseamna o putere nucleara(first strike capability=capaciatate unei puteri de a ataca si distruge integral o alta putere fara ca aceasta sa poata raspunde intr-un mod relevant, second strike=capacitatea unei puteri de a raspunde un atac nuclear pe scara larga intr-un mod atat de puternic incat sa faca atacul initial indezirabil) si spunea ca o cursa a inarmarilor are ca scop eliminarea "first strike capability", "star wars" a adus dupa sine ideea ca, desi o tara nu are first strike capability, second strike capability pentru a doua tara poate sa fie redus prin metode alternative de protectie. Un alt soi de intrerupere a unui echilibru Nash decat fusese prevazut ca posibil pana atunci.

Dar de ce a ramas Razboiul Rece "rece"? De ce SUA si URSS nu s-au luat la tranta distrugnd lumea? Pentru ca George Kennan a scris, literalmente, o telegrama de cateva mii de cuvinte, tradusa, ulterior, incomplet, intr-un act pe politca al SUA, in care spunea ca URSS este un sistem expansionist si instabil prin excelenta si ca cea mai eficienta cale de a trata situatia e de a limita posibilitatile de expansiune ale URSS la cat mai putine zone, cu riscul unor conflicte regionale i prin mijloace cat mai putin militariste cu putinta. Kennan sustinea ca prin aceasta limitare URSS ar sfarsi prin a imploda si parasi liga supra-puterilor, incheiand astfel un conflict latent. 

Era un adversar al escaladarii militare si sustinea ca doctrina sa de containment ar trebui sa aiba in principal o componenta economica si sociala, mai curand decat una extremista, militara. Mai mult, sustinea ca sfarsitul regimului sovietic va veni de la sine, prin frictiuni interne si nu prin presiuni exterioare, ca este  un regim rezistent la compresie si nu la extindere, temere pe care o avea chiar creatorul de facto al URSS, Iosif Vissarionovici Stalin. Cu alte cuvinte, Kennan recomanda un "strong point containment" si nu un "global containment" cum au inteles sa aplice regimurile de dupa 1950. In momentul in care SUA a renuntat la pozitia radicala si a incetat sa mearga pe langa drumul schitat de Keannan, Razboiul Rece s-a terminat. 

A trait sa vada asta, murind in 2005, la 101 ani(asta daca nu cumva ma insel:D). Imi aduc aminte, totusi, cat se poate de clar, un interviu cu el, la CNN. De doua ori castigator al premiului Pulitzer pentru Istorie, medaliat si ras-medaliat, intrebat fiind de ce crede ca SUA a acceptat atat de tarziu doctrina sa in forma corecta, Kennan a spus " Pentru ca atunci cand porti rapunderea celor multi nu poti accepta o idee atat de utopica si descoperitoare, nici macar pentru posibilitatea de a avea castig de cauza si a salva vieti, timp si resurse. Cand a sosit vremea ei,  ideea a fost acceptata in forma initiala si faptul ca a dat rezultatele scontate e tot ceea ce conteaza".

De ce am ajuns cu gandul la Kennan? Ma gandeam la neintelegeri si consecinte sau, altfel spus la cam cat timp trebuie sa treaca pentru a putea accepta o idee pentru care nu esti gata, in cazul in care nu esti rau intentionat. Poate nu e un timp fix ci e vorba doar de cinrcumstante, nu?:) Oricum, ideea importanta pentru mine e ca lipsa putintei de a intelege ceva intr-un moment nu inseamna decat posibilitate de a intelege acelasi lucru, in aceeasi forma intr-un alt moment. Se numeste sincronizare:). 

New, brand new

De astazi, in afara de postarile obisnuite, o sa pun in fiecare zi pe blog o melodie si o intrebare despre ea. O intrebare normala, cu raspuns prin "da" sau "nu".

Astazi:

Melodie: The Kelly Family - Fell in Love with an Alien

Intrebare: Melodie de referinta pentru anii '90. Da sau nu?

Inca o intrebari

Cam cati ani iti trebuie pentru a reusi sa-ti ineci sufletul in minte? Si de ce ar trebui facut asa? De ce nu se poate ineca mintea in suflet? E sufletul inferior si trebuie condus sau el ia decizii prea inspaimantatoare?

melodie

Star Wars

Va place sa ganditi liber, fara frica represalii? Va place sa calatoriti liber in lume? Va place sa visati si sa stiti ca depinde de voi sa impliniti acele vise? Va place sa votati liber, fara teama? Va place sa aveti optiuni, chiar daca nu ideale, atunci cand votati? Va place sa aveti optiuni in general? Va plac internetul, televiziuea prin cablu, libertatea presei?

Star Wars ca facut toate astea posibile. Nu, nu m-am dus de tot cu pluta. Nu ma refer la geniala realizare a lui George Lucas. Ma refer la proiectul Star Wars. Stiati ca a existat/exista un astfel de proiect? Stiti ce inseamna? E simplu: un altfel de genialitate. 

Va aduceti aminte de Razboiul Rece? E perioada aia cand SUA si URSS erau cu cutitele pe masa si pregatite sa distruga viata pa Pamant, asa cum o stim, la o atingere de buton. Perioada in care lumea era impartita in "noi" si "ei"(fac abstractie de miscarea de nealiniere, sau "lumea a treia" care era un mare bullshit) iar "noi" eram de parte gresita a zidului. Va aduceti aminte de ea, asa e? Doua lucruri au dus la sfarsitul ei. Prima era ceva mai veche dar tot atat de geniala. Se numea "doctrina incercuirii" si spunea ca o putere de genul URSS nu trebuie infruntata in razboi deschis ci in razboaie pe fronturi secundare, trebuia izolata si tinuta sub presiune economica. A doua chestie era "Strategic Defense Initiative". Sau "Star Wars".

Ce era si ce a insemnat "Star Wars"? Va suna mai cunoscut termenul de "scut anti-racheta"? Asta era/e Star Wars. Bine, o va ganditi, dar ce treaba are scutul anti-racheta cu libertatea noastra de acum? Pai are, sigur ca are. 

Imperiul Tarist si, apoi, URSS-ul s-au bazat pe numar si nu pe calitate. Cand era vorba de soldati, dotari militare, ICBM-uri, rusii preferau cantitatea. La ei totul era brutal, functional si extrem de distructiv...si mult. Nimic sofisticat peste masura, nimic iesit din comun de spectaculos. Doar dimesiuni si numar. Ei, ce a facut Star Wars? A mutat lupta acolo unde URSS nu putea sa o sustina: in spatiu. Cand preconizezi ca o sa ajungi invulnerabil la cele mai periculoase arme ale adversarului, pastrandu-ti in acelasi timp capacitatea de a-l anihila, capeti, automat, un avantaj strategic(se termina epoca MAD-Mutual Assured Destruction). Cand, pe de alta parte, risti ca tot ce ai creat cu investitii imense sa devina inutil si stii in acelasi timp ca nu poti tine pasul intr-o astfel de cursa, ce faci? Intri in panica. Asta a facut si Star Wars cu URSS. A indus panica.

Panica indusa a creat nevoia de modernizare si reformare, de adaptare la conditiile preconizate de conflict. Modernizarea subita si gresit facuta a dus la "toamna natiunilor". Care a dus, putin mai tarziu, la dezmebrarea URSS. Voila. Eu raman cu doua chestii din lectia asta. 

Prima chestie e ca... pentru a avea parte de schimbare trebuie sa ai rabdare si sa faci pasii potriviti. A doua, la fel de importanta, e ca trebuie sa stii sa gestionezi schimbarea pe care ai indus-o. Cam atat. Interesanta lectie, nu?

Provocare

Astazi o sa scriu despre "Star Wars". Va anunt doar, nu o si fac:). La ce va duce cu gandul asta? O sa va scriu mai incolo, spre seara. Pana atunci, voi va ganditi la ce inseamna pentru voi "Star Wars", daca a schimbat cumva viata si conceptia voastra, daca a meritat bugetul...etc. 

Asadar, la ganduri.

Fara titlu

Nu stiu ce titlu sau dau acestei postari. Stiu ca e despre sport, despre tenis, mai exact. Murray, marea mare speranta a tenisului britanic, viitorul nr. 1 mondial, a luat bataie de la Verdasco, un baiat cu destul de putin talent si care, teoretic nu e prieten decat cu zgura. Nole, care mie imi e simpatic, a abandonat. Astia sunt "lupii tineri". Nascuti in 87. Am si eu o problema:). Nadal e cu un an mai mare decat ei, e nacut in 86. Pana la varsta lor avea deja 3-4 turnee de Marel Slem castigate si era de ceva vreme nr 2 mondial. Asta de ce nu e speranta? Ati observat asta?

Federer, desi e pe locul doi si are cosmaruri masive cu Nadal, e "regele". Astia doi, desi au castigat impreuna, cu patru turnee de mare slem mai putin decat Nadal fiind cu un an mai mici, sunt marile sperante, viitorii nr 1. Bun. Baiatul ala care bate recordurile la varsta la care Federer se zbatea in anonimat, acelasi care a castigat French Open la 18 ani, ala ce e? Bun, e numarul unu mondial, are cel mai lung sir de victorii pe o singura suprafata, e primul jucator care a facut tripla Roland Garros-Queens-Wimbledon. La 22 de ani. Dar el cum e? Speranta nu e, "rege" nu e. Ce e? In drum spre perfectiune. Asta e:). 

Am vazut meciul lui cu Simon astazi. La Madrid, anul trecut, pe aceeasi suprafata, Simon la batut si l-a chinuit crunt. Acum, la Melbourne, Nadal a batut, transpirand de curtoazie si mentinandu-si numarul de seturi pierdute la 0. Ia bataie, castiga, e uman, se exprima, incearca sa fie cat mai bun, e incruntat de zici ca vrea sa muste din adversar dar cand se termina meciul rade ca un copil. E viu, ii place tenisul ii place sa invete tenis, sa invete suprafete. Invata, asta face, Devine mai bun pe zi ce trece. S-a nascut pentru zgura, ca toti spaniolii. A invatat restul. Anul trecut a jucat meciul carierei lui de pana acum cu Federeer, la Federer acasa, in templu, la "The All England Lawn Tennis Club". In cel mai frumos meci de tenis al anului, in cel mai frumos loc in care ai putea sa joci tenis, a invatat iarba. Spunea un nene comentator ca daca Nadal si Federer prind o zi buna pot sa se lupte de la egal la egal pe orice suprafata, mai putin pe iarba si pe zgura. Pe iarba, zicea nenea, Federer e invincibil, pe zgura, Nadal nu are rival. Federer il batuse pe Nadal la Hamburg, cu un an inainte, pe zgura. Anul trecut a venit razbunarea. Nu la un turneu de mana a doua, nu intr-un Masters, nu, la Wimbledon, in templu, in locul unde tenisul se respira si respira. A  muncit mult, a tras timp de 5 seturi, abia a reusit. Dar a invatat iarba. Ce va urma? Avem ani inainte.

Noi ne nastem cu ale noastre, crestem cu ele, cresc in noi. Ce invatam? Invatam ceva? Reusim sa trecem peste satisfactia de a avea un locsor cald si banal pentru a incerca sa avem totul, sa fim completi? Ne cheama Nadal cumva? Avem suflet de invingatori? Din cand in cand si doar pe segmente pe care, apoi, le regretam si le vrem ucise. Ce-ar fi sa incercam si altfel, The Nadal Way? Om trai si om vedea.

Ultima zi de Purificare

Dupa cum va spuneam cand am postat-o, "Purificare" dispare. Dispare astazi spre maine. Sper ca ati citit-o, mai mult, sper ca ati inteles-o. O sa scriu candva despre ea. In Bucuresti ploua si e urat, stiati?

Un Muzic

La pastele cailor

Eram aseara acasa si nu mai stiu exact pe ce post am auzit o stire despre "nationala" de handbal. Din nou. Chiar trebuia? Nu ma intereseaza ca am fost fost eliminati, chiar nu ma intereseaza. Ma intereseaza, in schimb, cum am fost fost eliminati. 

Ce e atat de deosebit in felul in care am fost eliminati? Simplu: NIMIC. Tocmai asta e frustrant. Ca la orice turneu final din ultimii ani, am fost eliminati prematur, de echipe pe care le puteam bate sau chiar le bateam in pregatiri. La fotbal, Mutu a ratat un penalty in minutul 89-90, la handbal fete, cum am luat prima data bataie, nu am mai stiut de noi si... adio si-un praz verde. La baieti...aici e deja jenant. Nu faptul ca nu am intrat in turneul pentru locurile 1-12, ci, pentru ca am reusit o performanta greu repetabila. Am jucat cinci meciuri si am repetat aceeasi greseala in patru dintre ele: 40 de minute bune sau excelente si 20 de minute in stil... Saint Kitts and Nevis(fara sa vreau sa jignesc sportivii din aceasta tara in care as vrea, intr-o zi sa ma stabilesc). Nu am existat. Pur si simplu. Intrebarea nu e de ce s-a intamplat cu Franta care e destul de campiona olimpica incat sa spun ca sunt mai buni ca noi. Problema mea e de ce s-a intamplat de inca trei ori dupa aceea. 

Noi avem antrenor si preparator fizic la echipa nationala? Baietii aia nu au avut lotul cu o luna si ceva inainte, nu stiau ca scot limba dupa 40 de minute jucate la nivel inalt? Sau...poate altceva. Poate e faptul ca atat ii duce mintea. Dupa aceea se blocheaza in fata succesului, care ar fi unul important, si incep sa joace turca, oina sau orice alt sport care nu e inrudit cu handbalul, doar ca sa nu mai fie in pericol de a castiga. Cred ca asta trebuie sa fie. E peste tot chestia asta: cand avem un adversar mai puternic avem tendinta de a ceda in fata numelui. Asta e. Poate, candva, o sa vad si eu o nationala a Romaniei campioana mondiala la un sport de echipa. Sau Olimpica...sau europeana, nu conteaza, campioana sa fie. Nu cred, totusi, ca o sa traiesc peste 60-70 de ani si aia cu greu si eforturi. Ramane pe alta viata. Asta si altele. 

Chestie pentru linistit si bine(temporar)

Dimineata, pe racoare

Sunt putin in graba asa ca nu o sa insist. Va spun doar ca am descoperit cea mai placuta metoda de a petrece noptile in care nu am somn: jocuri in retea. Uitasem ce bine poate sa fie sa-ti ucizi cu cruzime cei mai buni prieteni prin intermediul unor siruri de biti, in timp ce bei o bere si fumezi o tigara. Far Cry 2, IGI 2, Soldier of Fortune 2 si, culmea, Battlefield 2. Nu a fost cu intentie, pe bune:D. Am jucat si Age of Empires 3 - The Asian Dynasties dar l-am lasat la urma pentru ca asta e cel mai fun. Mi-am descoperit o afinitate deosebita fata de cultura japoneza si felul lor de a vedea viata. Cu alte cuvinte, am castigat fara probleme:D(spre deosebire de restul, unde am fost varza cu diverse carnuri, in functie de joc. Cel mai putin varza am fost la IGI 2). 

Pe de alta parte, m-am foarte enervat pe un prieten, cu care jucam in echipa. Ce facea dragul de el? In timp ce echipa adversa incerca sa ma extermine, el isi aranja cu atentie unitatile pe controale, schimba controale, permuta unitatile si nu se decidea sa vina sa ma ajute. Cand s-a decis sa vina era deja inutil: muschetarii mei ucisesera mase de olandezi si britanici si se pregateau sa se inmulteasca:D. Adversarii si-au dat seama ca mai bine incerca cu Mr. C prima data si s-au dus cu alai mare la el in oras. Eu, cu armata completa, am facut o "mica" gluma si, in loc sa-mi ajut coechipierul cu toate fortele, am lasat 10 muschetari sa moara la deruta cu oamenii lui si mi-am dus restul aramtei, inclusiv tunurile, in orasele adversarilor. Ei, luptand deja, nu si-au dat seama decat  cand au vazut ca nu mai au de unde sa-si reconstruiasca armata si sa vina la mine in baza. Tragic. Evident, Mr. C s-a foarte ofticat, adversarii de conjunctura au ras cu lacrimi si eu am rezovat doua cazuri simultan: l-am invatat(sper) pe Mr. C conceptul de "joc in echipa" si am si avut grija ca echipa mea sa castige. Asta s-a petrecut pe parcursul a 5 beri si 6 ore. Traiasca internetul:)

Cam atat pentru acum ca sunt deja in intarziere si cu ochii, ca de obicei, cat cepele. Nu-i nimic, ma relaxez prin munca:).

Doi si o Purificare

Doi muzici. Foarte diferiti. Nu stiu de ce, azi-noapte, cand iarasi nu-mi gaseam locul in asternut, i-am ascultat pe ei doi. E si asta o cale de a petrece noaptea cand nu ai somn: sa asculti muzici, sa citesti chestii si sa... well. Si sa-ti dai seama de chestii despre tine, despre trecut si despre viitor. Unele bune, unele rele, toate ascultand cei doi muzici. Mai era un muzic dar nu e pe youtube si nu l-am gasit nici pe alte site-uri. Si mai era ceva: Purificare. Merita citita. O gasiti in josul paginii, dupa postari si "Bridge Over Troubled Water". Nu o sa stea acolo prea mult:), daca vreti sa o aveti, puteti sa o copiati sau sa mi-o cereti.

The Proclaimers - 500 miles

The Killers - Human

Cred ca asa se numesc...

Cred ca sunt totusi filme. Ceea ce e si mai ciudat e ca au cautare:). Vorbesc despre filmele proaste. Aseara pot sa spun ca am semi-vazut doua. Adica...a fost mai mult un act de vointa si o distractie pe seama lor decat un privit la film cu ce presupune asta: atentie, activitate cerebrala etc.

 

Primul a inceput pe la 20 si ceva pe Antena 1. Se numea "Kull-Cuceritorul". E despre un baiat(jucat de un nene care acum ceva vreme juca in serialul Hercule, Keivin Sorbo) care se apuca si omoara regele unei tari fictive(Val... ceva).  Mai exista un nene care vrea sa-i ia locul pe tron si care e seful garzii regale...sau asa ceva. Mai e o diavolita deghizata in dansatoare(interpretata de Tia Carrere, lucru foarte bun :D) care vrea si ea sa-l vrajeasca pe Kullita si sa...bla. Ideea de baza e ca baiatul trimfa, previzibil, ajunge sa uneasca o tara divizata si multe alte chestii minunate. Argumentele pentru a vedea acest film sunt diferentiate: pentru tipe, muschii lui Kevin Sorbo, pentru tipi, pectoralii si fesierii Tiei Carrere:D. Totul e plictisitor, fad, previzibil si, uneori, culmea, lipsit de sens. Un film ce merita uitat repede si vazut doar daca te plictisesti de mori si nu ai internet sau alt post tv, filme pe calculator sau jocuri pe care sa le poti juca singur. Bleacs.

Al doilea a inceput pe 12 si ceva. "Demolatorul". Na, aici se schimba putin situatia spre bine. Daca esti fan cafteala filmul cred ca e unul chiar reusit. Pe oamenii din filmul asta poti sa-i si banuiesti uneori ca ar fi actori: Stallone, Sandra Bullock, Wesley Snipes si alti oameni care au jucat prin seriale reusite. In fine. Daca e sa compar actorii... numai cat e de draguta Sandra Bullock spunand incenua "Let's go blow him" in loc de "Let's go blow him off" face cam cat 3 Kulli, oricat de cuceritori ar fi ei. Asa. Sa nu uit sa spun despre ce e filmul:). Filmul e despre un viitor(indepartat in momentul in care s-a facut filmul, acum 15-16 ani si nu atat de indepartat acum-2032) in care criminalitatea e aproape extincta, societatea nu tolereaza actele barbare ca schimbul de fluide(sex sau sarut :D) si oamenii au masini si calculatoare care vorbesc inteligibil si inteligent cu ei. In subteranul acestei societati, aparent perfecte, apare un grup de oameni care, la prima vedere, sunt niste huligani si care vor sa perturbe linistea societatii perfecte de la suprafata. "Huliganii" traiesc in subteran, mananca burgeri(care erau interzisi deasupra) din sobolan(pentru ca nu au vaci in subteran, beau bere si conduc masini cu combustie interna(spre deosebire de cele electrice de la suprafata). Nene care crease "societatea perfecta" de deasupra s-a gandit sa-i distruga pe astia din subteran si l-a dezghetat pe unul Simon Phoenix, mare criminal al secolului trecut si il implementeaza in creieras ideea ca trebui sa-l omoare pe liderul "haiducilor". Simon asta, jucat de Snipes, se apuca si face dezastru prin oras, omoara tot ce prinde si face urat de tot in societatea lipsita de cusur in care aterizase. Vazand asta, politia(care era mai mult un fel de... forta a prieteniei si cooperarii) il dezgheata pe John Spartan(Stallone), un politist de moda veche care fusese criogenizat nus'  pt ce ca nu am vazut inceputul filmului. Cert e ca Spartan asta era un nenea rau si suparat pe viata. De aici incepe distractia. De ce merita vazut filmul? Uneori funny, scene de lupta semi-reusite, subiect cat de cat Sci-Fi, sfarsit oarecum imprevizibil pana pe la 2/3 din film. Ce e prost la el? Violenta gratuita, scene cretine, replici cretine etc. Bonus: scena de sex virtual intre Stallone si Sandra Bullock:D(nu se vede nimiiic).

Astea au fost filmele serii si noptii trecute. Nu va grabiti sa le luati de pe DC sau sa le cumparati. Sunt in fiecare seara filme de genul asta la tv. In fine, in serile in care nu avem "o-la-la", "dansez pentru tine" sau " surprize, surprize". Intelegeti voi ideea.

Alpha

Astazi am gasit ceva. Am primit la munca un cadou. De fapt nu l-am primit chiar eu dar m-am bucurat si eu de el. E un fel de camera de procesare:). De fapt, pe numele lui, HP AlphaServer GS1280 X 64. Stiti ce e jucarica asta? Raw Power. Probabil cel mai puternic server individual creat pana in zilele noastre.

Sa va zic de el? Are 64 de procesoare Alpha EV 7z(pentru pasionati, ultima evolutie pe arhitectura Alpha 7, cu o frecventa nominala de 1300MHz), aici devine amuzant, 512 GB RAM si, din nou amuzant, spatiu de stocare de  18, 6 TB, pe doua hdd SCSI, evident, puse in RAID. Poseda si niste placi video, 16 din cate am inteles eu si e cam cel mai cool jucaroi pe care l-am vazut. Cand a fost lansat in 2003 costa cam cat o casa in Malibu( un estate mai mic): 420000$. Ce stie sa faca? Sa arda curent pe zi cam cat 20 de case normale pe saptamana, sa stea 24 de ore pornit daca ii tai curentul, sa ocupe un spatiu climatizat cam cat apartamentul meu (impreuna cu UPS-uri si external storage) si sa proceseze (liniste): cam cat 80-100 de calculatoare dotate cu cele mai noi procesoare Intel pentru piata civila( Core i7 955 Extreme Edition). Cum vi se pare pentru o arhitectura veche de mai bine de 10 ani si care a fost declarata nerentabila si tinuta in subdezvoltare de catre toti proprietarii ei? 

De ce am inceput sa scriu despre GS1280? Pentru ca mi-a adus aminte de doua chestii: nu intotdeauna calitatea e cea care conteaza si, uneori, calitatea te obliga sa o perpetuezi. Sa explic pe rand. Alpha a fost o generatie de procesoare produse de o firma(DEC) de care nu a auzit prea multa lume(scuzati cacofonia). In 1991 (cred) aveau un procesor la 150 si ceva de MHz pe cand Intel se bucura ca a atins 66 MHz. Dar nu asta conteaza. Important e ca pana in 2000 bateau la fund orice procesor de pe piata. Cu pana la 30% avans fata de cele de varf. Apoi au fost scrapped(mai mult sau mai putin). Nu pentru ca nu era cel mai bun procesor de pe piata, nu pentru ca era prea scump sau nu avea cautare. Nu. A fost srapped intreaga arhitectura, o sa radeti, pentru ca erau prea buni. Alpha avea potentialul de a deveni singurul procesor, cel putin de pe piata serverelor. Era atat de bun incat risca sa ucida tot ce inseamna procesor pe ce mai scumpa piata din IT. Pe piata in care iti arati cu adevarat muschii Alpha era rege si prea multi ar fi ramas fara munca. HP colabora cu Intel pt o noua arhitectura de procesor in momentul in care a cumparat Compaq, proprietarul licentei Alpha. Ce s-a intamplat mai apoi e deja istorie: HP nu a riscat o platforma atat de sigura si performanta fara un back-up, ba, mai mult, a trecut-o pe linie moarta, renuntand sa o mai dezvolte semnificativ. Repet, in momentul in care s-a luat decizia Alpha avea un avans de cel putin 30% in putere de procesare in fata urmatorului procesor ca performanta existent pe piata. Inca o mai are. In sens propriu Alpha nu si-a pierdut razboiul dar nici nu a fost lasat sa si-l castige. 

A doua explicatie, cea legata de calitatea care te obliga sa o perpetuezi e si mai simpla. HP a anuntat retragerea platformei in 2003, pentru 2006 si oprirea suportului pentru serverele pe platforma Alpha in 2011. Suntem, bine merci, in anul 2009. Serverele Alpha based sunt inca cele mai puternice masini de calcul pe segmentul lor, cele mai cautate si inca se vad sub bradul HP. 

Singurul pas care mai ramane de facut e recunoasterea greselii initiale si reinceperea dezvoltarii platformei. Dar pentru asta, anumiti oameni ar trebui sa accepte macar posibilitatea ca au gresit si ca gresesc, nu? Si cata putere iti trebuie sa faci asa ceva?!

The Verve - Love Is Noise

De cand, de ce si cum?

Azi am avut o zi de rahat(ca sa nu zic de cacat de-a dreptul). Am fost indispus de cateva zile dar azi a fost cireasa de pe tort. De fapt ieri si azi. A fost un tort cu cireasa dubla. Sau doua cirese. O minune de weekned sau un weekend de minune. Am avut cateva milioane de ganduri proaste, am avut mereu o stare de "de-ar trece ziua mai repede sa obosesc si sa dorm", am facut cu foarte mare spor nimic pentru ca ma simteam extrem de gol si de lipsit de orice chef de orice. Am blestemat de foarte multe ori foarte multe momente din viata mea recenta si foarte multe chestii care s-au intamplat. Pur si simplu, dupa ziua de vineri, cand a nins superb, nu am avut o clipa in care sa fiu linistit, sa-mi fie bine sau sa ma simt la locul meu. Mi-a fost rau si fizic si psihic.

Intre gandurile mele am gasit unul care a ros, mai mult decat oricare altul, in mine, in sufletul meu si in ce am trait, care m-a golit pana la ruperea invelisului, care a tansparut si in momentele cand, teoretic trebuia sa fiu cu gandul in cu totul alta parte. Pur si simplu am fost stuck. It's fucking painful. Ma gandeam la de ce, cand si cum am ajuns sa simt cum simt si sa traiesc anuminte momente asa cum le traiesc. Evident, ca de fiecare data in ultima perioada, nu am facut decat sa-mi produc si mai multa durere si sa imi renasc regrete pe care le credeam moarte. Am ajuns la o un singur raspuns: in timp, pentru ca am pus suflet si am crezut facand greseli si nestiind sa plec si sa las, am ajuns aici. As da orice sa pot alege ce si cum simt, as da orice sa pot si eu schimba mind set-ul ca pe un decor si sa plec atunci cand doare. Nu pot si nu am putut. 

Am ajuns la concluzia ciudata ca poate e mai bine sa nu-ti cunosti niciodata fericirea si sa o cauti mereu decat sa o cunosti, sa-ti vezi binele in ochi si sa ...in fine. Sa-ti fie aratat(a) ca o himera, ca un micro-demo si sa-ti fie luat fara sa ai sansa sa protestezi, fara sa ai sansa sa alergi dupa el si fara sa poti sa dai tot pentru a ti-l atinge. Atunci se pune altfel intrebarea: ce e mai bine, sa-ti cunosti binele si sa nu-l poti avea(si sa-ti fie luata in mare parte si speranta) sau sa cauti acel bine forever, fara sa-l atingi, dar sa ai mereu, mereu speranta ca o sa-l ai? Astea sunt momentele in care mi-as dori sa fiu mult mai prost decat sunt, sa pot sa gandesc mai putin decat o fac, sa pot sa nu inteleg nimic despre mine, despre altii si sa nici nu-mi pun intrebari, pur si simplu, sa nu-mi pese. Nu-i asa ca totul ar fi mai simplu? Nu-i asa ca multumirie ar fi mai mari si durerile, chinurile si dorintele, sperantele sau asteptarile ar fi minime? Nu-i asa ca ignoranta e binecuvantare? Ce nu pot cuprinde acum   e cum functioneaza lipsa de speranta. Poate cand voi putea o sa-mi fie mult mai bine. Acum asa sper si cred.

Spor(este) sau film?

E tot legat de distrageri sau distractii:). Zisesem ca o sa scriu despre chestiile pe care le poti face in noptile in care nu poti sa dormi. Am facut, cat de cat asta. Am scris despre filme si ma gandeam sa scriu tot despre filme. De data asta, despre filme proaste la care nu razi pentru ca filmul e o comedie ci pentru ca e o "caterinca"(adica un film prost:D).  A intervenit insa ceva: Spore. 

Spore e un fel de joc in care faci ce vrei dar ce faci iti determina dezvoltarea:). Incepi ca o bacterie, in apa. Selectezi la inceput daca esti ierbivor sau carnivor. Ajungi in supa primordiala si trebuie sa papi alte bacterii, sa cresti sa evoluezi. Evoluezi apoi la creatura si iesi pe uscat. Big upgrade. Ce mai faci? Cumperi membre, ochi, gura, tot. Le schimbi intre ele in functie de nevoi si de bani. Gasesti creier si tot evolueazi, ajungi in stagiul tribal, in stagiul de civilizatie si apoi la nivelul de Space Exploration. Mai e ceva: evoluezi intr-o anumita directie si intr-un anumite fel. Conteaza enorm pe ce te specializezi si ce aptitudini iti dezvolti, cum interactionezi cu alte triburi si, apoi, cu alte civilizatii de pe aceeasi planeta. Poti sa ajungi o creatura cuceritoare, economica sau religioasa, fiecare cu avantajele si dezavantajele sale. Ce sa mai spun? 

Cand pleci de pe planeta posibilitatile sunt infinite: explorezi, cuceresti, faci comert sau indeplinesti misiuni. E foarte dragut. Jocul pare, acum, dupa 3 zile de cand am inceput sa joc, infinit. Ai un Univers la dispozitie in care poti sa faci ce vrei, fara prea multe reguli dar cu multe riscuri. 

Argumetele pro pentru joculet sunt multe. E foarte complex, te tine in priza si stimuleaza la extrem imaginatia, iti da posibilitatea sa exersezi relatii si sa inveti lucruri noi, sa descoperi si sa cresti o creatura pana la a conduce Universul sau a-l descoperi. Ce va place aia faceti:).

Contra? E addictive like hell, e lung daca nu infinit(asta poate va mai potoleste pofta de a sta calare pe el non-stop)  si devine prea complex daca incerci sa faci tot ce poti sa faci. Mai cititi despre el si pe site-ul oficial si poate ne vedem in Galaxie:)

Distractii sau distrageri

Constat ca la mine lucrurile au inceput sa vina in perechi. Ganduri, vesti, pachetele si altele, toate vin in perechi. Ain't that funny? 

Acum ma gandeam la ce sunt de fapt lucrurile pe care le fac pentru a-mi umple timpul liber, distractii sau distrageri? Ma fac ele sa ma simt bine intrinsec sau ma fac sa ma simt mai bine prin faptul ca-mi duc gandul departe de chestiile care dor? Si daca e e a doua varianta, e ok? Adica... are sens sa-ti distragi atentia de la lucrurile care conteaza doar pentru ca dor? E mai bine sa te gandesti la ele si sa analizezi toate fatetele sau e bine sa le lasi in pace si sa speri sa or sa se rezolve de la sine? In fine, o sa ma mai gandesc la asta:).

Al doilea gand pentru azi era indreptat catre o ciudatenie: ajungi intr-un punct in care ceea ce ar trebui sa te entertain se transforma in job. Cum se intampla asta? Cand faci ceva ce-ti place cu adevarat pentru bani. Si deodata acel ceva ti se pare mai putin atragator si simti nevoia de un alt entertainment. Ati patit asa ceva? E funny intr-un fel: pe de-o parte constati ca faci ce-ti place, pe de alta parte, vezi cum ce-ti placea sa faci in timpul liber, acum te incarca si te oboseste:). Se intelege ceva din ce am scris aici? Daca nu se intelege o... incercati sa faceti ceva ce va place ca job si o sa aiba sens perfect:).

Ca o concluzie a ceea ce am scris mai sus, cred ca din cele doua seturi de ganduri ale mele invat cum e sa simti ca pierzi si cand castigi sau, altfel spus, sa-ti simti gandurile polarizate la extrem intre dorinte si realitati personale, independente de mine(acceptand ca exista asa ceva). 

Doua chestii

Azi m-au super-enervat doua chestii.

Prima, in ordine cronologica, e faptul ca, in Bucuresti, mai nou, si cand e cald e un motiv pentru toti sa-si scoata masina la plimbare. Adica? Pai pana acum, cand ploua, era full ca nu doreau oamenii sa se ude. Acum, cand e cald, placut, oamenii ies cu masinile pentru ca e frumos afara si fac si ei o plimbare de o ora cu masina pana la munca. Patru membrii ai familiei, maxim doua directii si ore de plecare, patru masini ca asa da bine la privitori. Asta e prima.

A doua e ca baietii astia la care platesc eu intretinerea se cred un fel de Dumenezei mai mici(sau mai mari). Exista: fond de reparatii, fond de rulment si, atentie, nu e o gluma, rate pentru reparatiile facute. Platesc de ceva vreme fondul de reparatii si pe ala de rulment. De ce dracu' nu iau banii de reparatii(care oricum sunt invizibile, insesizabile si, cred, inexistente) din cele doua fonduri? De ce trebuie sa platesc eu, fara incalzire, fara curent, pur si simplu... apa calda si... ce-o mai fi pe acolo, 350 de lei lunar? De ce trebuie sa platesc atat din moment ce intretinerea normala, cheltuiala cu persoana mea, face sub jumatate din suma asta? Restul sunt fondurile, fonduletele si ratele din care nu se stie niciodata ce, daca si cum se face?  Sunt eu defect sau doar ma cred altii tampit si ma trateaza ca atare?

Am draci, rau de tot, nu asaaa... 

Ma intrebam azi...

Radio, tv, laptop, carti … cate lucruri trebuie sa deschizi pentru a inlocui o persoana?

Cainesti

Cam asa as traduce eu Dogville. Ce e Dogville? E primul film dintr-o trilogie. Nu e o trilogie gen "Lord of The Rings". Eu o trilogie care se numeste "USA - Land of Opportunities" si, deocamdata, are doar doua episoade: "Dogville"(2003) si "Manderlay"(2005). Teoretic, al treilea film ar trebui sa apara anul asta si se numeste Wasington. Filme de autor, cu bugete mici si cu destul de putina expunere catre publicul larg.

Haideti sa va povestesc despre Dogville, filmul cu care mi-am petrecut eu noaptea.  L-ati vazut? E... interesant. Cel putin la fel de violent psihic si dureros ca si "Full Metal Jacket". De ce ai vrea sa vezi un astfel de film cand nu ai somn? Poate  ca sa te asiguri ca nici nu o sa-ti vina. 

Acum serios, sa incep sa va spun cate ceva despre film, sper ca nu destul incat sa-l ratati, daca nu l-ati vazut deja. In primul rand, ca un teaser, e un film facut intr-un studio fara decoruri, fara pereti, fara culori si cu multe desene pe podeaua studioului. Studioul e facut sa semene cu o sala de spectacol, cu o scena de teatru, asta fiind si ideea filmului: lumea e o scena pe care incercam cat mai bine sa ne ascundem slabiciunile si sa jucam cat mai bine roluri care nu sunt ale noastre. 

Povestea pare, la inceput, banala. Un oras de munte, uitat de lume, in care nu ajung stirile de fel, pe vremea cand gangsterii erau conducatorii de fapt ai USA, in care ajunge o tanara frumoasa care era urmarita(nu se stie sigur de cine si de ce). Oameni reticenti, o comunitate inchisa dar pura prin felul in care oamenii interactioneaza. Exista doar hinturi despre felul in care vor decurge lucrurile. 

Filmul e compus din noua capitole si un prolog. Capitolele sunt delimitarile unor indicii si tabloul e completat abia in ultimul capitol, cel care inchide povestea. 

Actorii sunt perfect alesi pentru rolurile lor iar Nicole Kidman, al carui fan nu prea sunt, e potrivita perfect rolului si e si frumoasa(de data asta). Despre ce e filmul? Va spun cuvintele cheie care imi vin mie in minte: normalitate, inselatorie, superficialitate, egoism, cinism, mediocritate, frustrari, incercari, esecuri si ilustrari. Atat. 

De ce sa vezi filmul asta noaptea, cand nu ai somn? Ma repet: actorii fac toti banii, scenariul e unul e unul imprevizibil, realizarea filmului si ideea pe care o transmite e corect si, mai presus de orice, e un film unic prin felul in care transmite senzatiile(lucreaza foarte mult cu mintea si mai putin cu ochiul, lucru extrem de rar in filmele zilelor noastre). 

De ce sa nu vezi "Dogville"? Pentru ca s-ar putea sa intelegi despre tine lucruri pe care nu le vrei intelese, pentru ca doare pe mai mult de durata sa, pentru ca s-ar putea ca de acum sa vrei sa vezi toate filmele lui Von Trier si pentru ca s-ar putea sa-ti creasca si mai mult frustrarile fata de mediul si felul in care traiesti. Indiferent care sunt astea.

Cum sa-ti petreci noaptea

Am inceput sa nu mai pot sa dorm deloc. E foarte deranjant dar incerc sa vad daca e si o parte buna. Nu pot sa dorm ... poate pot sa folosesc si altfel timpul ala. Am folosit cateva metode care m-au facut sa ma simt mai mult sau mai putin bine. Ma gandeam sa fac o mini-serie de reeditari, in masura posibilitartilor, sa evaluez metodele si sa vad care e cea mai simpatica. 

Oricat de banal ar putea sa para, azi incepem cu vizionarea unui film. Sa explic de ce: filmele sunt de mai multe genuri. Pentru fiecare gen, cate o stare. Sau invers. In fine, ideea e ca... o sa evaluez cate un film din fiecare gen si incep cu "Full Metal Jacket" al lui Kubrick. Actiune, razboi, drama. Cam aici se incadreaza. Despre ce e vorba? Despre recruti in armata americana, de la intrarea in pregatiri pana... in mijlocul razboiului. Ce razboi? Evident, razboiul din Vietnam, singurul razboi care torureaza constiinta militara americana pana la delir.

 

Fara o distributie de zile mari, fara vedete de prima mana sau copii minune, "Full Metal Jacket" e o poveste rece, fara suflet, fara implicare si, aparent, fara sens. Daca moare un personaj in filmul asta, nu-ti pare rau. Nu resimti decat violenta mortii, inevitabilitatea ei. Nu moare nimeni surprinzator. Fiecare moarte e clar anuntata si foarte bine incadrata intr-o idee. Sau intr-un set de idei. Nu spun mai multe pentru ca e posibil sa vreti sa vedeti filmul. 

Argumente pentru a vedea un film ca "Full Metal Jacket" noaptea, cand nu aveti somn, sunt destule. Incepand de la starea meditativa pe care o induce si are pentru unii are efect tranchilizant:D si continuand cu lectia de istorie bruta pe care filmul o ofera: viata soldatului de rand in Vietnam, fara tactici militare, fara o cauza mareata, cu curve si bautura. Ca un mic spoiler, pretul clasic pentru "love you long time" era de 5 $. Cam 10-12$ in banii de acum. Destul de ieftin, tinand cont de faptul ca cererea era mult peste oferta. Tot un bun argument pentru a vedea filmul e simtul cinic al umorului, definitoriu pentru Kubrick. 

Argumente contra... depinde de stomacul fiecaruia: scene de violenta bruta, directa, fara sugestii. Fizica si psihica. Sangele nu e in exces dar apare de cate ori e nevoie pentru a exemplifica o idee, a pune punctul pe "i" intr-o anumita situatie...si asa mai departe. 

Una peste alta, un film care merita vazut. Evident, din punctul meu de vedere. Fiind prima evaluare... i-as acorda o nota de 8 din 10 ca modalitate de a petrece doua ore dintr-o noapte in care nu poti sa dormi. Ca film de razboi... presupun ca merita 10 si titlul de cel mai bun film de razboi pe care l-am vazut (si am vazut destule).