ONLY_BY_THE_NIGHT

Ma gandeam de ceva vreme sa scriu iarasi pe blog. Nu des, nu mult, sa scriu cate un gand ratacit din cand in cand. Dar nu a fost sa fie asa...sunt prea multe ganduri ratacite si ravasite ca sa pot lua unul singur. Le insir doar...si asa... mult mai mult nu pot face.

Teii infloresc...de fapt, au inflorit. Miros doar seara, seara se simte puternic, stresant...se simte si apasa teribil de greu. Sunt multe amintiri in mirosul teilor. Stiu, suna a cliseu dar imi aduc aminte de multe cand le simt mirosul.

Ma uitam zilele trecute la Mega-Structures pe National Geographic. China contruieste cel mai mult si foarte bine. Era o emisiune despre podurile de peste raul YangTze. Imi aduc aminte ca ma gandeam atunci ca fiecare om isi are cu adevarat podul sau imaginar. Podul peste care trebuie sa treaca pentru e deveni. Fara sa fie tinut de mana, poate doar indrumat de la distanta. Ce va gasi dincolo si daca isi va fi ales podul corect?

Ma mai gandeam intr-o zi si la descompunere. Cum ar fi sa ne putem descompune in nano-elemente si sa ne recompunem cand putem, cand simtit ca meritam? Cum ar fi sa ne putem recompune in ce meritam? Dar cum ar fi sa ne recompunem in ce vrem sa fim? Cati dintre noi s-ar recompune in ce sunt deja? Cati dintre noi sunt asa cum vor, pentru ei si pentru cei pe care ii iubesc? Eu stiu ca nu sunt asa cum mi-as dori.

Tot la fel, zilele trecute ma gandeam la cum ar trebui sa fie dragostea. Cum ar trebui sa iubim? Cum ar trebui sa ne simtim langa cel pe care il iubim? Singurul raspuns pe care mi l-am dat si pe care mi-l dau si acum e ca ar trebui sa fie cam ca relatia dintre o gazda si simbiontul ei Tok'ra si in niciun caz ca in cazul Goa'ulzilor. Adica ar trebui sa fie armonie, egalitate, colaborare, nu dominare, supunere sau conflicte si mereu obligatii(astea sunt din intelepciunea Stargate SG 1 ). Eu, cel putin, nu-mi doresc sa fiu gazda unui Goa'uld. Dar mi-as dori ca jumatatea mea sa ma cunoasca deplin, sa stie toate gandurile mele, sa stie cat si cum o iubesc, sa stie ca o sa fiu mereu acolo...ce vreau pentru mine si pentru noi, pana cand simbiontul o sa moara si, odata cu el, si gazda. 

Ma mai gandeam si la zilele de iulie spre sfarsit si plajele cu nisip adanc si fin. La mare. Soare. Vantul care sa adie usor si mana cuiva pe spate. Atat, doar o mana pe spate. Cat de tot ar insemna asta? Cat de bine ar fi asta? Cat de nimic ar insemna restul si tot de acolo inainte? Si daca totusi ar fi si de acolo inainte? Cam cat de cosmica ar trebui sa fie o astfel de conspiratie incat sa aiba succes? Sau cat de simpla si telurica?

Ma intrebam si care e diferenta dintre multimea vida si o multime vida. Mi s-a parut amuzanta distinctia asta, nu stiu de ce. Adica...goala cu adevarat e o singura multime sau le putem reduce pe cele goale la una pentru ca sunt identice? De ce nu se vorbeste despre "o multime vida" si se vorbeste despre "multimea vida"? Oricum, matematic vorbind, diferenta intre multimea vida si o multime vida nu exista...sunt ambele goale dar cu rostul lor.

Am avut ocazia intr-o zi sa cunosc omul pe care il admir cel mai mult din punct de vedere profesional. Nu conteaza numele lui. Stiu doar ca era la un training de negocieri. Dupa o simulare in care echipa din care faceam parte isi atinsese scopurile incredintate de catre organizatori a venit la noi si spus zambind " Mai, ati fost isteti, mi-a placut cum i-ati prins la tratatul de frontiera, a fost smecherie mare acolo ". Noi am inceput sa-i multumim si sa culegem laudele. Ne face usor semn cu mana sa nu spunem nimic si continua "A fost o negociere buna pentru prezent. Dar cand o sa negociati si altceva decat puncte de pe o lista sa aveti grija sa nu compromiteti lucrurile in care credeti". 

Uneori costul e prea mare si nu merita platit. Uneori costul pentru a avea o relatie e prea mare si nu merita platit. Alteori, merita orice cost. Depinde de tipul de simbiont:).

un cantecel pe cat de ciudat pe atat de frumos

Ziua care nu a venit

Madrid, 30 de grade, vant, Nadal rezista. Un an de invincibilitate pe zgura era pe punctul de se termina. Acum un an, la Roma, Nadal abandona in fata lui Andreea Seppi din cauza unor probleme ale tendoanelor. A continuat sezonul trecut prin castigarea dublei Roland Garros - Wimbledon.

Acum Nadal se confrunta cu o problema de alta natura. Dupa ce castigase patru din cele cinci turnee majore ale inceputului de an, pustiul-zeu din Manacor parea ca nu mai are chef sa castige. Atitudinea lui era alta, privirea era una de om resemnat, mimica, asemenea. Rafa parea a nu se regasi, parea ca nu a capabil sa intre in jocul in care Nole Djokovici dadea tot ce avea mai bun. 

Primul set a trecut ca si cand nu ar fi fost. Cu un Nadal apatic si cu Nole in control total, scorul primei manse a inghetat la un fad 6-3 pentru sarb. Al doilea set parea ca decurge asemanator cu exceptia faptului ca acum Nadal servise primul si Nole nu reusea sa-i sparga serva. A venit game-ul 9 din al doilea set. Rafa serveste slab si scorul e 15-40. Pana in acel moment Nole nu suportase nici macar o minge de break pe serva sa si daca ar fi facut inca un punct, probabil, ar fi castigat meciul. Nadal reuseste sa recupereze cele doua mingi de break si, pentru prima data in meci, strange pumnul si striga un "vamos!" al tutror frustrarilor pe care si le crease pana atunci. Setul se temina in tie-break, 7-5 pentru Rafa. 

Setul trei a fost, pentru mine, cel mai frumos set vazut de cand ma uit la tenis. si nu ma uit de putin timp. Prima mea amintire cu tenis e meciul in care Sampras l-a batut, in 1990, pe McEnroe la US Open. Dar setului intre Rafa si Nole nu-i gasesc egal. Ca dramatism, ca energii implicate, ca daruire, ca presiune emotionala. Nu subscriu ideii ca acest set ar fi cu ceva inferior dramticului set 5 de la Wimbledon de anul trecut, poate si pentru ca Federer e mult mai sictirit si mai putin bataios decat Nole, poate pentru ca pe elvetian nu l-am vauzt facand sfoara si spagatul pe terenul de tenis si, cu siguranta, nu cand suferea teribil din cauza contracturilor musculare. Poate pentru ca la All England era un singur jucator care era dispus sa se distruga pe teren iar ieri, la Madrid, erau doi. Exista, cred, in meciul de ieri o minge pentru antologia tenisului, pentru cartile lui de aur. 7-6 cu serviciul pentru Djokovici in tie-break-ul setului 2. Nadal returneaza slab, Nole incepe atacurile. Ataca pe reverul lui Nadal, unghi extrem de mic, lovitura puternica. Nadal ajunge mingea la 15, poate 20 de centimetri de pamant si o trimite teribil de precis in coltul terenului lui Nole. Sarbul trimite migea inpoi dar pierde initiativa. Raliul continua cu inca 2-3 schimburi in care Nadal il plimba pe Djokovici. Si-l ucide. Il ucide cu o lovitura pe un cross al sarbului care avea atat kick incat sa sara peste o casa de chirpici. Nadal loveste in forta, cu dreapta, de pe la 2,5 metri, in lungul liniei. Punct, egalitate perfecta. De aici povestea e simpla: Nadal a mai salvat doua-trei mingi de meci, a ratat una si a castigat-o pe a doua. 

Care era ideea a tot ce am scris mai sus? Greu. Pur si simplu, am simtit nevoia sa scriu despre meciul asta. Poate ideea era ca timpul trebuia oprit si meciul inramat, impreuna cu protagonistii, in momentul in care mingea lui Nadal a izbit tusa pentru 7-7 in al doilea tie break. Poate ideea era ca cel mai mare obstacol in calea succesului propriu esti chiar tu, cu cele doua componente vazute ieri : minte(pentru Nadal) si fizic(pentru Djokovici). Poate uneori, pur si simplu, gasesti in ceva frumosul si nu vrei sa-i dai drumul, sa-l lasi uitarii. Poate.