Raw Power or The Perfect Tool For the Job

Astazi am mai inteles ceva. Intr-un context cretin dar am inteles ceva: nu conteaza bigger, better, more powerful. Nu, pentru fiecare lucrare conteaza sa folosesti exact toolul potrivit. Am mai tras cu arme cu luneta si inainte de ziua de azi, cu unele chiar cool, gen Remington SR8 sau PGW Timberwolf C14 MRSW, Steyr-Mannlicher SSG08 dar si cu clasicul Dragunov SVD. Primele doua in .338 Lapua Magnum, ultimele doua in 7.62...NATO sau rusesc, dupa caz:). 7.62 nu e genul de calibru care sa-ti spuna multe, nu e genul de arma care sa faca senzatie prin distanta sau printr-o grupare apropiata am gloantelor(pentru cine stie ce inseamna MOA mic...explic in particular:D). E un calibru bun pentru urban shooting, trece prin cele mai multe dintre protectiile anti glont normale, again, nu te da pe spate. Nu-si face mereu treaba, chiar daca e bine folosita. Nu:).

La polul opus se afla arma cu care am tras astazi:). Pe numele ei intreg AMSD OM 50 Nemesis, jucaria e o arma fabuloasa. Tevile sunt pe sistem DNI, se schimba in doua minute in conditii de lupta. Are vreo patru feluri de tevi in functie de ce vrei sa faci cu ea, de la silenced la long range, de la peste la paste cu prosciuto. Cand tragi cu teava de long range, care e fixa, te sperie si reculul si sunteul surd si jos. Arma e completa. La 1400 de metri trece prin orice fel de armura corporala, inclusiv placi ceramice. Omoara tinte la 2200 de metri cu un 0,25 Minute of Arc(MOA)...inifim fata de un 7,62 care are un MOA de 1 la Km...in medie:). 12,7 mm diametrul proiectilului, 108mm lungimea lui...urias, la propriu. Am vazut ce face dintr-un cap balistic intarit cu fibra de carbon si protejat cu casca de kevlar...de la 1400 de metri...inspaimantator. Nu vreau sa descriu, puteti cauta diverse teste facute cu arme de calibru .50 pe youtube. E mortala, e dura, e puternica, precisa...arma perfecta daca vrei sa nu mai ramana nicio sansa tintei tale. Americanii numesc tipul asta de arma "battle-field domination sniper rifle". Bine, ei folosesc o arma ceva mai veche si mai slabuta, M82 Barrett. Nemesis e si mai crunta prin faptul ca are viteza glontului la iesirea de pe teava "putin" mai mare. Cu Nemesis daca tragi intr-un om de la 2 km si-l lovesti in picior...omul ala poate sa moara, daca il lovesti in sold are sanse mari sa moara iar daca il lovesti in torace, abdomen, piept...o sa moara sigur. E over kill pentru orice tina umana, pentru orice om care are umanitate e prea mult ce poate face arma asta.

Mai sunt niste arme, le-am numit mai sus. Mai sunt armele soft:), pentru cei care stiu, pentru cunoscatori. Armele de calibrul .338 Lapua Magnum. Silent killers, cam asta e porecla. De ce? Pentru ca sunt atat de precise la distanta mare incat o sa mori inainte sa alfi ce te-a lovit. Ok, la putere de oprire nu sunt la fel de cool ca .50 bmg-urile, nu sunt la fel de flashy. Da-i in schimb o tinta unui om care se stie cu ce se mananca sniper rifling si va alege o arma de calibrul Lapua. E mult mai curata, mult mai cuminte, mult mai ascultatoare, mult mai usoara, mult mai multe. Si, spre deosebire de un 7.62 isi face mereu treaba. O Lapua nu va distruge cu ura tinta cum o face un .50 dar o fa ucide, nu o va "vandaliza" dar isi va face treaba. Si nu e violenta cu cel care o foloseste, ii lasa simturile intregi, mai ales ca sunt mai usor de amortizat decat...0.50-urile.

Ce voiam sa spun? Pentru fiecare scop ai la dispozitie o infinitate de feluri de a-l atinge, pentru fiecare obiectiv, enorm de multe cai. Una va fi fix calea potrivita si una va fi calea Over Kill. Ce alegi te defineste: alegi calea de care esti sigur ca duce undeva desi acel undeva nu e cel mai bun lucru sau alegi calea prin care s-ar putea sa ratezi dar macar vei fi incercat fix toolul potrivit si va fi fost numai vina ta ca ai ratat?

Just sentimente

Ma gandeam astazi la sentimente si la cat sunt de ciudate. Am ajuns la concluzia ca, vrem, nu vrem, avem doua variante: fie le ignoram fie le ascultam. Hai sa vedem de ce spun asta si cum se ajunge aici.

Pai ce alte variante ar mai fi? Ar mai varianta sa incercam sa le ucidem. Can we do that? Putem sa ne delegitimam sentimentele si sa incercam sa le luam la misto? Da, sigur, putem dar or sa se intoarca si or sa ne muste de gat. O sa faca "hatz" si or sa ne deschida gatul, carotida. Or sa ne sece de sange si de viata cand ne e lumea mai draga. So...concluzia ar fi ca daca incerci sa-ti ucizi sentimentele s-o faci corespunzator, cu toata mintea si sa darami tot ce sunt ele pentru ca altfel e de foarte rau.

Poti sa lupti cu ele, sa-ti argumentezi in zeci de feluri ca sunt proaste, ca nu ai de ce sa ai sentimentele alea, poti sa spui despre ele ca te injosesc, sunt nedemne de tine. Si cu ce folos? Or sa plece, or sa fie mai putin acolo si mai mult departe? O sa te ajute cu ceva lupta asta sau doar o sa te impiedice sa traiesti cat de cat uman? Nu, stiu de la mine ca nici asta nu ajuta si ca daca sufletul tau e intr-un loc si minteae in altul...ruptura nu are cum sa faca altceva decat sa se largeasca si sa sfarseasca prin a te distruge pe moment, a te face sa regreti tot si sa vrei doar sa fugi departe.

Dar de ce merg variantele date de mine si cum faci ca ele sa mearga? Nu, nu e deloc simplu. Uite, incercam asa: incepem prin a le asculta si ramificam de acolo, suna bine? Hai sa incepem de la ce inseamna sentimente. E un proces AFECTIV. Adica facultate a simtirii, apartine afectului si nu intelectului. Gandirea e o facultate superioara a creierului uman iar sentimentele sunt produs al visceralitatii. Sau ceva de genul asta.

Cum poti incerca sa controlezi o oaie cu un microscop? O sa asculte oaia de miscroscop...nu, nu o sa asculte. Dar poate oaia sa fie controlata de un caine? Da, asta se poate si cam asa va fi de fiecare data. De ce? Pentru ca el provine de unde provine si oaia. Pentru ca e din acelasi mediu, pentru ca e tot de acolo. Sa incep din nou:). Nu, uite, lasi oaia sa zburde pana oboseste, iti lasi sentimentele sa alerge si sa incerce sa obtina ce cauti tu de fapt, binele. Dar ce faci cand iti dai seama ca oaia nu o sa gaseasca nimic acolo unde cauta? Ce faci cand oaia cauta in gol si nu da de nimic? Pai...aici intervin variantele: ori trimit cainele dupa ea si o duci spre alte zari stiind ca acolo nu e nimic de gasit in afara de suferinta cu rare momente de bucurie si cu rare momente de zgomot care aduc a fericire, ori, lasi oaia sa caute pana oboseste si se intoarce ea singura la stana ta, stana de unde a plecat bezmetica.

Cate feluri de sentimente sunt? Cred ca enorm de multe. Poti sa simti pentru o idee, pentru un om, pentru un obiect. Afectiune, iubire, respect...ura...sunt toate ale noastre, ni se indreapta incotro e mai bine pentru ele si cauta sa ne faca fericiti. Da, ura te poate face fericit, daca urasti destul de tare ceva o sa ajungi sa-ti traiesti fericirea prin nefericirile obiectului urii tale. In fine, revenind. Sentimentele pot sa fie spontane, crescute, pot sa fie generate de zgomot, confuzie, sentimentele pot sa fie in multe feluri dar nu generate de minte, de dorinta. Nu pot sa fie ucise de lipsa ei pentru ca niciodata nu sunt generate de dorinta de a face sau de a nu face ceva. Nu, sentimentele sunt intregi, vin cu totul sau nu vin. Vin complet sau incomplet, da, vin mai multe sau mai putine, da, dar niciodata nu le poti invoca si niciodata un sentiment pe care il invoci, un sentiment pe care vrei sa-l cresti nu va creste. Ok, poate sa creasca in locul lui frustrari, pot sa creasca in locul lui intrebari dar nu va creste acel sentiment pe care voiai tu sa-l cultivi.

Mai e ceva tot despre asta: nu poti simulta fericirea atat de bine incat sa te pacalesti si pe tine. Nu, fericirea e unica si e doar reala. Nu poti alege sa fii fericit, nu merge asa de simplu. Poti incerca sa fii mai bine, poti incerca sa fii mai putin mizerabil, nu poti sa fii fericit la comanda. Fericirea e rezultatul unor trairi autentice, unor sentimente reale si unor intamplari care sa aduca toate acestea. Nu merge cu "vreau sa te iubesc", nu poti sa te minti nici macar o zi, cu atat mai putin sa pacalesti persoane care te cunosc in a crede ca esti fericit, linistit, bine. Nu, nu merge asa, nu te poti minti asa, nu poti deveni dependent de ceva ce nu-ti place, nu poti sa devi posesiv cu un om doar pentru ca e usor, nu poti sa simulezi anumite comportamente. Da, zgomotul poate sa te duca astray si sa-ti mascheze anumite sentimente, sa te faca sa crezi ca nu sunt acolo in timp ce potenteaza anumite temeri. Ioi, scuze, am zis ceva urat. Am zis de zgomot. Dar da, zgomotul te poate face sa crezi in lucruri care nu sunt acolo doar pt ca e puternic si bine facut...ce e cu adevarat minunat e durata zgomotului:). Noise doesn't last forever. Si cand e liniste...cand e liniste si sentimentele se aseaza...atunci doare cel mai tare pentru ca-ti dai seama ca mintea avea dreptate si ca oaia s-a dus aiurea, cainele o sa trimiti cainele dupa ea...si poate nu din prima dar cainele o sa aduca oaia inapoi, mai mult moarte decat vie. Si o sa urasti oaia pentru ca s-a dus aiurea, pentru ca te-a costat timp din viata, timp in care puteai sa cauti fericirea in locuri unde nu o mai cautasei sau in locuri unde o cautasei si parea sa fie acolo dar ti-a fost frica sa mergi mai departe sau...poate nu ti-a fost frica...dar te-a deturnat zgomotul si fricile anterioare, cele inca nevindencate. Dar din nou, zgomotul nu tine la nesfarsit si nici macar sentimentele reale cand sunt confruntate cu imposibilitatea atingerii fericirii. Si atunci le ignori. Le ignori, iti iei ramas bun de la ele si pleci spre locul unde ai vazut ultima data binele. Ce nu poate fi prevazut e timpul in care toate astea se vor intampla...ce e menit sa se intample se va intampla...cand...asta e, de fapt, misterul:).

Spre sfarsit de gand mi-am dat seama ca incerc de fapt sa inteleg sentimente cu mintea... inutil demers daca iti dai seama ca de aici am plecat in ce am gandit. Nu, nu e chiar asa, aici nu e vorba doar de minte, e vorba si de experiente anterioare care legitimeaza mintea in a face judecati. Asta e adevarul, asta e tot ce se poate intampla mai simplu: sa ai mintea cu tine cand asculti istoria si s-o folosesti cand iesi putin din zgomot:). Cam atat despre asta. Ah, scuze, am gresit, mai era ceva: cainele e tot un sentiment, cel de indiferenta, indiferenta fata de un sentiment dovedit a fi malign. Si cainele exista mereu, e acolo, trebuie doar sa-i scoti lesa si sa-l eliberezi. Si o vei face.

The Killers

Cand iti dai seama ca gresesti...

Cand iti dai seama ca gresesti iti ceri iertare si incerci sa indrepti greseala. Da, am gresit cand am facut din blogul asta un loc pentru a lasa sentimente personalizate. Da, erau adevarate. Da, erau frumoase in esenta lor dar apartineau unei persoane pe care o iubesc, nu unui blog public. Am gresit si-mi cer iertare.

Sunt greseli pe care nu le repeti, asta e una dintre ele. Sunt greseli pe care le regreti si de care, desi plecate dintr-o intentie buna, ajungi sa te temi pe motiv ca ar putea deveni capitale.

Dar da, exista ceva ce pot spune public: AM GRESIT metoda. Dar nu, NU AM GRESIT SENTIMENTELE si OMUL. Chiar te iubesc pe tine, da, pe tine...numai pe tine...cea cu nume, cea cu ochi si trup cea cu minte si suflet si cea completa...dar nu, aici esti doar tu, Ea, numele e pentru noi doi si tu sti deja ca despre tine e vorba, nu o sa-l scriu din nou aici.

A fost o greseala publica si acestea sunt niste scuze publice.

The Pogues - Love you till the end

P.S. I love YOU