Ma gandeam astazi la sentimente si la cat sunt de ciudate. Am ajuns la concluzia ca, vrem, nu vrem, avem doua variante: fie le ignoram fie le ascultam. Hai sa vedem de ce spun asta si cum se ajunge aici.
Pai ce alte variante ar mai fi? Ar mai varianta sa incercam sa le ucidem. Can we do that? Putem sa ne delegitimam sentimentele si sa incercam sa le luam la misto? Da, sigur, putem dar or sa se intoarca si or sa ne muste de gat. O sa faca "hatz" si or sa ne deschida gatul, carotida. Or sa ne sece de sange si de viata cand ne e lumea mai draga. So...concluzia ar fi ca daca incerci sa-ti ucizi sentimentele s-o faci corespunzator, cu toata mintea si sa darami tot ce sunt ele pentru ca altfel e de foarte rau.
Poti sa lupti cu ele, sa-ti argumentezi in zeci de feluri ca sunt proaste, ca nu ai de ce sa ai sentimentele alea, poti sa spui despre ele ca te injosesc, sunt nedemne de tine. Si cu ce folos? Or sa plece, or sa fie mai putin acolo si mai mult departe? O sa te ajute cu ceva lupta asta sau doar o sa te impiedice sa traiesti cat de cat uman? Nu, stiu de la mine ca nici asta nu ajuta si ca daca sufletul tau e intr-un loc si minteae in altul...ruptura nu are cum sa faca altceva decat sa se largeasca si sa sfarseasca prin a te distruge pe moment, a te face sa regreti tot si sa vrei doar sa fugi departe.
Dar de ce merg variantele date de mine si cum faci ca ele sa mearga? Nu, nu e deloc simplu. Uite, incercam asa: incepem prin a le asculta si ramificam de acolo, suna bine? Hai sa incepem de la ce inseamna sentimente. E un proces AFECTIV. Adica facultate a simtirii, apartine afectului si nu intelectului. Gandirea e o facultate superioara a creierului uman iar sentimentele sunt produs al visceralitatii. Sau ceva de genul asta.
Cum poti incerca sa controlezi o oaie cu un microscop? O sa asculte oaia de miscroscop...nu, nu o sa asculte. Dar poate oaia sa fie controlata de un caine? Da, asta se poate si cam asa va fi de fiecare data. De ce? Pentru ca el provine de unde provine si oaia. Pentru ca e din acelasi mediu, pentru ca e tot de acolo. Sa incep din nou:). Nu, uite, lasi oaia sa zburde pana oboseste, iti lasi sentimentele sa alerge si sa incerce sa obtina ce cauti tu de fapt, binele. Dar ce faci cand iti dai seama ca oaia nu o sa gaseasca nimic acolo unde cauta? Ce faci cand oaia cauta in gol si nu da de nimic? Pai...aici intervin variantele: ori trimit cainele dupa ea si o duci spre alte zari stiind ca acolo nu e nimic de gasit in afara de suferinta cu rare momente de bucurie si cu rare momente de zgomot care aduc a fericire, ori, lasi oaia sa caute pana oboseste si se intoarce ea singura la stana ta, stana de unde a plecat bezmetica.
Cate feluri de sentimente sunt? Cred ca enorm de multe. Poti sa simti pentru o idee, pentru un om, pentru un obiect. Afectiune, iubire, respect...ura...sunt toate ale noastre, ni se indreapta incotro e mai bine pentru ele si cauta sa ne faca fericiti. Da, ura te poate face fericit, daca urasti destul de tare ceva o sa ajungi sa-ti traiesti fericirea prin nefericirile obiectului urii tale. In fine, revenind. Sentimentele pot sa fie spontane, crescute, pot sa fie generate de zgomot, confuzie, sentimentele pot sa fie in multe feluri dar nu generate de minte, de dorinta. Nu pot sa fie ucise de lipsa ei pentru ca niciodata nu sunt generate de dorinta de a face sau de a nu face ceva. Nu, sentimentele sunt intregi, vin cu totul sau nu vin. Vin complet sau incomplet, da, vin mai multe sau mai putine, da, dar niciodata nu le poti invoca si niciodata un sentiment pe care il invoci, un sentiment pe care vrei sa-l cresti nu va creste. Ok, poate sa creasca in locul lui frustrari, pot sa creasca in locul lui intrebari dar nu va creste acel sentiment pe care voiai tu sa-l cultivi.
Mai e ceva tot despre asta: nu poti simulta fericirea atat de bine incat sa te pacalesti si pe tine. Nu, fericirea e unica si e doar reala. Nu poti alege sa fii fericit, nu merge asa de simplu. Poti incerca sa fii mai bine, poti incerca sa fii mai putin mizerabil, nu poti sa fii fericit la comanda. Fericirea e rezultatul unor trairi autentice, unor sentimente reale si unor intamplari care sa aduca toate acestea. Nu merge cu "vreau sa te iubesc", nu poti sa te minti nici macar o zi, cu atat mai putin sa pacalesti persoane care te cunosc in a crede ca esti fericit, linistit, bine. Nu, nu merge asa, nu te poti minti asa, nu poti deveni dependent de ceva ce nu-ti place, nu poti sa devi posesiv cu un om doar pentru ca e usor, nu poti sa simulezi anumite comportamente. Da, zgomotul poate sa te duca astray si sa-ti mascheze anumite sentimente, sa te faca sa crezi ca nu sunt acolo in timp ce potenteaza anumite temeri. Ioi, scuze, am zis ceva urat. Am zis de zgomot. Dar da, zgomotul te poate face sa crezi in lucruri care nu sunt acolo doar pt ca e puternic si bine facut...ce e cu adevarat minunat e durata zgomotului:). Noise doesn't last forever. Si cand e liniste...cand e liniste si sentimentele se aseaza...atunci doare cel mai tare pentru ca-ti dai seama ca mintea avea dreptate si ca oaia s-a dus aiurea, cainele o sa trimiti cainele dupa ea...si poate nu din prima dar cainele o sa aduca oaia inapoi, mai mult moarte decat vie. Si o sa urasti oaia pentru ca s-a dus aiurea, pentru ca te-a costat timp din viata, timp in care puteai sa cauti fericirea in locuri unde nu o mai cautasei sau in locuri unde o cautasei si parea sa fie acolo dar ti-a fost frica sa mergi mai departe sau...poate nu ti-a fost frica...dar te-a deturnat zgomotul si fricile anterioare, cele inca nevindencate. Dar din nou, zgomotul nu tine la nesfarsit si nici macar sentimentele reale cand sunt confruntate cu imposibilitatea atingerii fericirii. Si atunci le ignori. Le ignori, iti iei ramas bun de la ele si pleci spre locul unde ai vazut ultima data binele. Ce nu poate fi prevazut e timpul in care toate astea se vor intampla...ce e menit sa se intample se va intampla...cand...asta e, de fapt, misterul:).
Spre sfarsit de gand mi-am dat seama ca incerc de fapt sa inteleg sentimente cu mintea... inutil demers daca iti dai seama ca de aici am plecat in ce am gandit. Nu, nu e chiar asa, aici nu e vorba doar de minte, e vorba si de experiente anterioare care legitimeaza mintea in a face judecati. Asta e adevarul, asta e tot ce se poate intampla mai simplu: sa ai mintea cu tine cand asculti istoria si s-o folosesti cand iesi putin din zgomot:). Cam atat despre asta. Ah, scuze, am gresit, mai era ceva: cainele e tot un sentiment, cel de indiferenta, indiferenta fata de un sentiment dovedit a fi malign. Si cainele exista mereu, e acolo, trebuie doar sa-i scoti lesa si sa-l eliberezi. Si o vei face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu