Scriam acum ceva vreme despre Nadal, Novak si Andy. Andy Murray. Azi ma aflu intr-o stuatie oarecum paradoxala: daca Murray castiga astazi, pe arena Rod Laver, trece pe locul doi iar Rafa Nadal, preferatul meu, ajunge pe locul 4 in lume. Nu numai asta e problema. Problema mare e ca urasc jocul la alibi al lui Murray. Sincer, mi se pare inestetic si fad, mi se pare ca nu e tneis ce face el uneori. Dar trebuie sa recunosc: accidentat sau nu Rafa a fost batut pe bune de acest joc. Andy a jucat si serve and volley, a jucat ai agresiv, a jucat tot ce avea nevoie, cand avea nevoie.
Sigur, ma enerveaza si fata lui, si mersul, si ... sariturile lui de pe teren...e complet inestetic, e...trist sa-l vezi jucand dar nu poti sa nu recunosti ca e un produs premium al marketingului, al antrenamentelor perfect facute, al anilor de investitii si de cercetari. Andy e un produs... Roger e un talent nativ, fara antrenor, unul dintre putinii aroganti care mai joaca reverul cu o mana si se imbraca precum un print la Wimbledon. Dar e vechi, oricat de bun, Federer mi-a mirosit mereu a vechi, a fumat, a tutun pe o haina purtata intr-o seara de club. Nu-mi place nimic la el desi e cel mai talentat. E cumva un paradox. Ii detest loviturile lejere si naturale, ii detest stilul de deplasare care frizeaza perfectiunea...pur si simplu...nu gasesc nimic ce ar putea sa-mi placa la el...e...o adunatura de talent si aroganta:). So...ce o sa fie azi?
Nu stiu...nu am habar. Stiu doar ca mi-as dori ca Andy sa aduca primul triumf britanic intr-un Mare Slem de la Fred Perry incoace. Asta e tot ce stiu sigur. Si mai stiu ceva...daca Rafa se va retrage cu Andy o sa tin si pe mai departe:). Cam fad, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu