Visand...

E dubios faptul ca imi vine sa scriu pe blog la ore din astea cand am destul de mult de munca. Partea proasta e ca am avut o micro-revelatie. Nu stiu cat de corecta e si sansele sa aflu sunt minime. Ma gandesc printre dinti, cu ardoare si pasiune ca mi-ar placea ca Romania sa fie guvernata de niste oameni care sa nu aiba ca princpial scop iesitul in fata si puterea. 

Citeam intr-un ziar national ca PDL si PNL contempleaza o alianta pentru guvernare. Cine a indraznit sa propuna asta?...oameni care nu ies prea mult in fata. De ce? Pentru ca cei care nu ies in fata realizeaza pericolul in care ne-am afla daca unghiul (unghi pt ca sunt doar doua partide si atunci nu e nici triunghi nici patrulater...e doar un amarat de unghi)  rosu(PSD+PC) ar ajunge la guvernare. Poate ca atunci cand nu esti teribil de preocupat de felul in care iti sta cravata  sau suvitz si esti mai preocupat de felul in care o sa rezolvi problemele celor care sunt plimbati din somaj in somaj, de problemele celor care mor prin mine falimentare doar pentru ca altii sa-i indeplineasca tot felul de capricii si fite, de problemele mele, pana la urma si de problemele celor care nu vor sa faca un copil pentru ca nu stiu ce sa faca cu el dupa, nu stiu cum sa-i asigure un viitor sau cum sa i-l pregateasca intr-o tara care pare lipsita, momentan de un sistem solid de valori...ca sa nu mai vorbim de un sistem unitar de valori, poate atunci poti sa schimbi ceva, sa faci ceva bine, sa faci lucrurile pentru care ai fost ales. 

Nu m-am considerat niciodata un nationalist dar nu pot sa nu observ ca ne lipseste cu desavarsire orice urma de constiinta nationala. Nu avem obisnuinta de a actiona unitar, nu avem obisnuinta de a ne considera un tot care poate lucra impreuna. Nu intelegem mecanismele economiei de piata si fiecare ceata isi are propria lege, propriul interes nesacrifiabil si imediat...si asa mai departe.  Ce legatura are cu ce spuneam mai sus?... simplu. Daca nu ne uitam la eticheta hainei pe care o purtam, daca incetam sa cautam dvd-playerul in scaunul masinii pe care o conducem(de parca am avea 4 ochi dintre care doi ca melcul, pe cornite),  daca ne multumim cu a fi ce suntem si ce putem sa fim, fara sa incercam sa fim zmei cand suntem de fapt mielusei, daca ne invatam fiecare rolul si ni-l facem bine, atunci, poate atunci o sa mergem inainte si o sa facem ceva...sau poate macar o sa simtim nevoia sa facem ceva unii pt altii. De asta imi place dezordinea nestudiata a lui Antonescu, de asta imi place alura de om deranjat de la munca a lui Blaga la conferintele de presa, de asta imi place sa nu-l vad pe nenea oricare minisru la televizor ci sa-l stiu la Guvern, storcandu-si creierii pentru mine, eu care-i platesc salariul cu 4 cifre in euro...si prima cifra nu e 1...si din cate stiu nici 2. In fine. Asta visam eu in dimineata asta, citind un raport pe politic. 

Mai e ceva. Am observat o deosebire esentiala intre noi ai americani. Acolo amaratilor le pasa de mai amarati. La noi...chipurile, bogatilor de pasa de si mai amarati. Realitatea e... realitatea de la noi e ca nimanui nu-i pasa decat de el si de imaginea lui. Restul sunt accesorii in atingerea unei imagini cat mai .... curate. 

Foarte fiert si frustrat fiind nu vad altceva mai bun de facut decat sa ma intorc la munca mea. Sa incerc sa-mi fac bucata de munca, utila sau mai putin utila, dar a mea. Like right now:). Buna dimineata Romania, oriunde te-ai afla.

P.S. Nu-mi pot refuza placerea de a imparti ce am ascultat toata dimineata, adica o singura melodie Muse- Starlight (HAARP DVD: live @ Wembley). Enjoy