Have you ever...?

Paperweight on my back, cover me like a blanket, mess up my bed with me, kick up the covers, I'm waiting, every word you say I think I should write down, I don't wanna forget come day light ... and no worries that's wasting time, and no need to wonder what's on my mind, it's you. I give up, I let you win, you win 'cause I'm not counting. Cam asta ar fi un rezumat al unei melodii care descrie perfect o alegorie, asa cum o vad eu. Continuarea si sfarsitul ar fi "you made it back to sleep. I wonder what you're dreaming". Cam atat...nici nu stiu ce ar fi mai mult sau ce as putea scoate pentru ca toate piesele se potrivesc de minune. Intrebarea ramane... have you ever ...stared perfection in the eyes and... lost it? Then what? WTF's next?

How to forget

Sunt amintiri pentru care inca nu s-au inventat sertare asa ca isi fac loc direct in suflet. la fel si oamenii. O atingere, o privire, o mangaiere...par lucruri marunte dar sunt genul de cuie care intra cel mai adanc in ceva si raman in acel ceva, be it good or bad...for a while. Si cum separi omul de amintire? Nu stiu daca se poate, nici nu as vrea sa incerc, sunt ale mele, parca le-as pretui in drum spre...whatever it is that awaits.

Si totusi, cum ar trebui sa uit o simpla zi in parc, o bluza galbui care cadea neglijent spre baza gatului si se incapatana sa-l lase putin gol, un soare care inca mai incalzea desi era cu o zi inainte de iarna, o discutie despre prietenie, despre adevar, despre principii, despre o relatie, despre vise, un cap pe umarul meu si privirea catre inainte, mai clara si parca mai frumoasa ca niciodata? Cum se face sa uiti toate astea? Si cum se face sa uiti mirosul pielii dimineata, ochii semi-deschisi si obositi, sarutul de "buna dimineata", cafeaua fierbinte si senzatia de bine, de pace, de "de acolo, acasa" sau mainile stranse atat de tare dupa gat incat respiratia aproape se oprea? Cam cum? Mi se pare mie sau e cam greu? Sau imposibil, o sa mai vad in timp.

E noapte. Poate in noaptea asta reusesc sa dorm si sa nu mai visez la nimic din toate astea. At least this once.

P.S. Era si o imagine in care Luna si Soarele se suprapuneau in oglinda lacului.

Funny things about evolution

Citeam in dimineata asta un studiu despre capacitatile informationale ale unor tari. Nu am avut mari surprize doar ca de data asta am judecat printr-o oarecum alta perspectiva. Lasand la o parte spionajul clasic, cel facut de oameni pentru alti oameni, pentru alte state si asa mai departe... asta e deja perimat, am gasit o componenta care mi-a atras atentia. Diferenta de generatii intre echipamentele de supraveghere folosite de tarile din blocul NATO si cele din fostul URSS, inclusiv Rusia. Nu intru in detalii, ideea care mi-a dat o idee, ca sa zic asa, era legata de faptul ca...ups, unii dintre noi au uitat sa treaca in secolul 21. It slipped, ce sa-i faci?

It's kinda the same with people, nu-i asa? Adica... ma gandesc, unii ajung la o varsta si uita sa ...step up their expectations, ther desires, their way of thinking. Da, ok, comparatia poate parea banala dar nu e chiar asa. O sa explic. Un procesor de date de generatia a cincea poate sa faca inclusiv previziuni punctuale si sa emita early warnings, all on it's own. Unul de generatia 4+ sau 4...abia daca poate procesa o cincime din ce proceseaza unul de generatia a cincea. Si aici nu ma refer la putere bruta de calcul ci la algoritmii in care procesorul e "invatat sa gandeasca". Plain and simple: nu e facut sa gandeasca la fel ca celalalt. The same with people: unii sunt incapabili de schimbarea unei paradigme de gandire in care sunt ancorati, probabil, de prea multa vreme. Si aici, din nou, nu e vorba de inteligenta, pur si simplu esti stuck in a tunnel de valori, dorinte, nevoi si cand ti-e lumea mai draga, scoti capul si vezi ce e de fapt in jurul tau, cat de in urma ai ramas, cat de putin ai facut cu adevarat pentru tine si ca...ups, it slipped, si pentru tine. Why, pentru ca in loc sa functionezi network-centric ai functionat independent, ai uitat sa updatezi o harta, un concept, un om...chiar pe tine. Si ajungi sa vezi ca timpul a trecut(asta chiar e cliseu, stiu), ca anii s-au dus, ca poate ai facut si un copil si ca esti nefericit. Si...procesorul ajunge sa "vada" ca desi are tone de informatii nu le poate procesa si are nevoie de instructiuni noi pt care, ca sa vezi, nu a fost contruit. Si presupun ca daca ar avea AI si-ar plange de mila si n-ar putea face, nimic pentru a trece in secolul 21, exact ca si omul.

Da, e scary sa gandesti in termeni de genul asta. Si da, ma simt expus unei astfel de gandiri, ma doare foarte adanc sa cred ca si eu as putea sa raman sau am ramas deja in "secolul trecut", in decada trecuta. Dar imi aduc apoi aminte de un dar nesperat pe care l-am primit relativ recent si care m-a facut macar sa cred ca sunt in secolul 21. Si ok, poate nu sunt top of line(asta daca e sa compar cu procesoarele) dar sunt din generatia din care se trage top of the line. Din nou, ca si procesoarele, conteaza generatia, la procesoare, de fabricatie, la noi, la oameni, de sentimente. Si daca ar fi sa-mi judec pozitia in functie de sentimente si de dorinte...daca judec doar din perspectiva a ceea ce am inteles ca vreau si stiu ca vreau, fara sa ma uit si la ce am acum, I am top-notch. Acum, ca si la procesoare, ramane doar sa vina si upgrade-ul de hardware: la procesoare se deschid inca doua "tevi" te procesare, inca doua de randare...gata, high end processor. La mine...timpul o sa aduca implinirea chestiilor pe care mi le doresc, ratarea lor...oricum...nu pierderea obectivului, poate doar un upgrade, sa nu cumva ca la urmatoarea schimbare de generatie sa ajung obsolete. So yeah, instead of being frustrated and torn years from now...I'd rather have a nice cup of expresso with water, stay awake, dream of my...all and do my best to get it. But...patience...I feel like... yeah, time is on my side:).

Detalii(not about nothing)

Detaliile fac marii pipili, cam asta e idee. United Center, candva in 1997, ultimul minut al meciului 6 al finalei NBA. Bulls conduc finala cu 3-2 si mai au nevoie de o singura victorie pentru a castiga. Ulitmul meci, daca s-ar ajunge la egalitate s-ar juca in Utah. Cu vreo jumatate de minut inainte de final era egalitate. Jordan(acel Michael Jordan) revenea dupa o problema medicala...nu-mi aduc aminte ce si mi-e prea lene sa caut. Parca vad si acum faza. Steve Kerr il chema pe tipul care a inscris...ati auzit de el? Toti se asteptau ca Jordan sa arunce, sa traga echipa dupa el, sa pull the rabbit out of the hat...nu... Jordan, care e vremea aia rata doar asa...accidental si care considera presiunea un stimulent a pasat. A pasat la Kerr care a scris istoria Finalei. Bine, dupa aia a mai inscris si ...cineva, nu mai tin minte cine...ideea era ca oricat de mult ai vrea, oricat de sigur ai fi pe tine, oricat de tare ti-ai dori acel final shot, acel...orice, in orice domeniu...de la sport la politica si viata de zi cu zi, la ....ce vrei tu, oricat de mult ti-ai dori sa fii tu cel care "trage cortina"...uneori, doar uneori, e mai important the final outcome, indiferent de numele pe care il porti. Numele meu e Vlad si ieri mi-am adus aminte de doua lucruri: de ce iubesc un om cum nu cred ca am mai facut-o vreodata si ca uneori, doar uneori, a castiga nu inseamna a inchide tu jocul...ci doar a face turul de onoare cand jocul se va fi sfarsit. E...detaliul care face diferenta:)