http:// si IM

Inca respir aerul unui tei incapatanat care se chinuie sa invinga praful de pe aleile, stradutele si strazile din Bucuresti. E ora 2 noaptea si nu am de fel chef de somn. Primesc un telefon. Ies la o bere care se transforma in pizza si limoada foarte amara(in continut ramasesera bucati de samburi). Crepusculul ma prinde pe terasa la Maxx, cu un pai prin care nu reusesc sa beau limonada si cu o mie de ganduri. Ajung acasa, deschid laptopul si febril intru pe YM. Futu-i. Nimic. Intru pe fantezii, nu esti. Deschid Pidgin. Un pup de la tine. Ca milioane de alti pupi.

Futu-i. De ce naiba ma pupi dupa ce te atac? Cand scriu ceva rau, ceva pe un ton grav, fugi. Mereu sau aproape. Suntem doua nick-uri si niste biti, avem niste clipe, nimic mai mult. Intruchiparea perfecta a unui joc pe net. Dar ce fac eu cand miza jocului depaseste jocul ? Fut muste in somn, visez dragoni Komodo(sa fie un simbol?). Si mai rau, ce fac atunci cand te visez pe tine? Simplu, te las pe tine la o parte, cu relele si bunele tale si te construiesc de la ce vreau eu. De la ochi, de la maini, de la buze, de la sani, de la ochi, de la ochi, de la ochi...

Si ce se intampla daca constructia mea se prabuseste? Ei bine, te construiesc din nou, de la ochi, de la par, de la fese, de la pulpe de la nas...nu iese nici acum. De la ce pula mea sa te mai construiesc? Stai putin...error in statement. De la pula mea te voi construi. De ce atatea puli in fata ta? Asta sa fie cheia? Uita-te si nu atinge. De unde eroarea daca nu de aici? De fapt tu nu esti ca in sutele de pagini de loguri. Ntz. Nu, nu, nu. Tu esti un copil linistit care nu stie ce vrea. Asta vezi in mine atat de usor pentru ca asta esti tu. Fuck it. Cum de imi tot scapa? Acum incepe sa creasca un castel adevarat. Da, si ochii tai.

Ma uit in ei cu ochii mintii mele... sunt adanci, dar nu pe cat de adanci vor sa para. Ii ajuta si parul tau negru, firele care iti ajung pe umeri. Esti un copil care cauta sa iubeasca. Stuck in a fucking moment you can't get out of the. Once upon a time, in the Land of Far Far Away, acel copil a pierdut ceva ce cauta de atunci. Pula mea stie ce, ca pentru nimic in lume nu ai spune. Si mai ales nu mie. In mine nu vezi nimic pur, nimic curat, nimic bun sau adevarat. Sigur, am calitati si defecte, am trairi umane. Dar the Land of Far Far Away ramane doar al tau. Uhm...o parere formata e greu de schimbat, un cuvant rostit e greu de retras. Ma judeci mereu, pentru ca altfel nu poti.

Adorm cu tine in gand dar nu te-as putea iubi pentru ca...ferestele astea din biti, bucatile de 1 si 0 ne mint. Dar sunt lucruri, putine, grele, care nu ne mint. Paradoxal, contradictiile nu ne mint. Contradictiile si minciunile ne spun adevarul. Uite: esti in desert si nu mai ai apa, ai ajuns la o rascruce si nu stii drumul. In fata ta ai doi oameni care stiu drumul. Despre unul stii ca spune mereu adevarul. Despre celalalt stii ca mereu minte. Nu stii care spune mereu adevarul si care minte mereu. Ai dreptul la o singura intrebare. Ce intrebi ca sa nu mori in desert? Nu, nu poti sa pui doua intrebari?Nu, nu poti sa folosesti un GPS. NU, nu poti sa iesi de pe messenger si sa dispara desertul. Ce intrebi? In ce fel te iubesc?

E simplu, nu te iubesc. Te-as iubi. In toate felurile posibile, in toate credintele si pana la toti Zeii care au fost si vor mai fii si deasupra lor. De ce? Pentru ca te simt. Te port, te respir. Cartea ta inchisa se scrie foaie cu foaie in mine. Pula mea, probabil dupa ce vei citi ma vei ucide. Dar mai conteaza? Si asa rezultatul jocului pentru tine e prestabilit. Ce conteaza ca mai dureaza sau nu?
Ma intreb doar la ce rand te vei opri din citit. Ai face bine sa ajungi la final, de dragul argumentului. Dar, din nou, ce mai conteaza parerea mea?





Nu vrei sa te ajute niciun necunoscut, niciun sir de biti...vrei sa te ajuti singura. Iti iese? Nu prea pare ca merge. Uhm...poate pentru ca nimeni nu poate sa faca asta singur. Poate ca, desi un om nu se poate ridica singur, de sireturi, tu asta incerci sa faci. Well fuck you, cu sete, din suflet. De ce pula mea sa mi se rupa de tine? Ah, poate pentru ca ma vad pe mine in ochii si contradictiile tale, sau poate pentru ca simt ca daca lucrurile erau altfel te-as fi iubit for ever an ever...si da. Simt si ca tu m-ai fi iubit. Dar pula mea, ce stiu eu, care sunt atat de impudic incat sa-mi revars frustrarile pe un blog public? Si, nu numai atat, sa o fac cu naduf si fara perdea, fara metafore, spunand doar ce simt.

Fuck me si apoi ucide-ma pentru ca intr-o lume de "IM" si "http://" eu indraznesc sa simt mai mult decat un joc. Da, am tupeul asta. Sa nu te iubesc dar sa simt ca as putea. Daca stau sa ma gandesc, nu am ce iubi la tine cum nici tu nu ai avea ce iubi la mine. Dar, vezi, asta e ideea, sa simti, nu sa gandesti. Sa mergi si sa dai cu capul intr-o poarta, pentru ca simti ca e subreda, sau mai subreda decat fruntea ta, asta desi arata maret si impunator. Sa ucizi orice mit sta in calea fericrii tale daca nu simti acel mit. Ataca si transcede. Distruge si cladeste de la 0. Simte ce construiesti si apoi nu o sa mai ai ganduri despre sentimente si nu o sa mai teoretizezi iubirea. Mda...eu ma chinui de ceva vreme sa fac asta. Si, evident, cand vad ceva ce simt, imi place. Now shoot me. Vezi unde tintesti totusi, sunt tare de cap



P.S. Arati o directie si intrebi:"Daca l-as intreba pe cel de langa tine daca asta e directia buna, ce mi-ar spune?". Aceea e directia daca ti se raspunde NU. Pasa fuge. Elanul e pe trei pasi...si da, aici chiar trebuie sa simti ridicatorul. Ca pe o cadere a imaginii din oglinda.