"m-am hotarat sa nu mai fiu perfecta :-) si sa iti spun. ce n-as da sa fiu o delicata, un suflet poet :P, ce fain ti-as scrie..dar, cum nu sunt, urmeaza cateva chestii simple.
Intai sa recunosc maiestria ta din textul de pe blog. Scrierea e o lovitura de geniu, nu stiu daca prin stilistica, dar sigur prin efect. La prima lectura m-am impotmolit la randul unu. Am ramas impietrita fara sa am curaj sa trec mai departe, presimtind ca ma asteapta nenorocirea :-). La a doua lectura m-am impotmolit peste tot, la a treia..
A doua chestie e sa iti spun situatia zilei de azi care sta asa: aveam project meeting si l-am ratat (asta stii deja si pt motivul asta ti-am parut simpatica :-). Am mult mai multe incurcaturi pe cap, deci probabil iti voi parea super simpatica:P); am un deadline pt un review la articolul unui coleg si nici la ora asta n-am fost in stare sa il trimit, in fine, de munca mai sunt inca 3 restante, n-are rost sa dau detalii, dar sunt toate destul de messed up. Pe deasupra, am si musafiri din
Si as putea spune ca astea sunt nesemnificative pentru masura in care am pierdut controlul zilei de azi. Cel mai nesupus a fost corpul meu, nu ma asteptam la o atat de dureroasa tradare. In timp ce citeam ce ai scris, n-a mai raspuns la comenzi ca un obiect strain sau un robot stricat. A plans fara mine intreg si mult. S-a oprit si a luat-o de la capat si asa a stat un timp ascuns in baia mica de sub scari. Umilitor sa fii tradat de propriul trup. Mintea imi reprosa cat de rusinoasa era capitularea in fata unui impudic, chinuitor text public. Dar ochii si mainile si pieptul aveau legea lor si daca ar fi putut scoate sunete ar fi fost probabil o dezolanta, azurzitoare orchestra haotica.
(ce n-as da sa stiu vreun citat beton in punctul asta:P).
In fine, recitesc ce am scris si imi dau seama ca nici cuvintele nu ma ajuta prea mult, dar cred ca te prinzi tu de ideea de ansamblu :-) acum sa scriu si review-ul asta nenorocit. aa..mi-a venit citatul:
“Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!)
Poezia e frumoasa toata "
Semnat,
Domnita Sublima
Mi-ar placea sa trezesc si eu in cineva sentimente ca cele pe care pare ca voi se treziti unul in celalalt. Poate si mai mult mi-ar placea sa trezeasca cineva in mine astfel de sentimente. Tare frumos acest joc de emotie si culoare si tare profunde imi par trairile. Multumesc pentru zambet.
RăspundețiȘtergereNu...sa nu-ti doresti. E o risipa de energie, de viata. Un joc trist si fara rost. Mai bine iesi din blog-uri, iesi la lumina si implineste-ti visele. Eu asa mi-am promis...si ca voi lasa in urma orice naluci.
RăspundețiȘtergereImagineaza-ti lumea fara cer, fara religie, fara deziderate. E o lume fara suferinta, fara razboaie si fara durere. Care e rostul totusi? Nici macar geniile nu sunt perfecte. Dimpotriva. Perfectiunea e difinita de sentiment si in niciune fel de ratiune. Oricat am incercat, Gratia nu vine din ratiune. De asta nu se poate defini, de asta nu o poti conceptualiza...pentru ca exista atemporal si independent de Ratiune. Cred ca e mai bine sa nu vezi aerul pe care il respiri, ceea ce nu-l face mai putin real si ... indispensabil. O butada de doi lei pentru un sentiment infinit...atat.
RăspundețiȘtergereBrr! Nu mi-e frig, stiu si eu senzatia aia ca te strapunge ceva prin armura de indiferenta! Senzatia ca oricat ai inclesta pleoapele lumina aia tulburatoare iti va patrunde in cap fortandu-te sa sa deschizi ochii dupa ce ai sarit in gol, gol, golit de teama consecintelor. Fa-o, fara calcule sau regrete, fa-o acum, astazi...ai nevoie de asta...ieri! Daca n-o scoti din virtual, ai sa regreti lasitatea asta pana te v-or trage nepotii de barba.
RăspundețiȘtergereRadu, nu cred decat in visele construite in lumea reala. La ele indemnam sa se intoarca din cyberspace. La adevaratele vise pe care le construiesti fara emotii virtuale. Visele construite pe blogs si chat-uri sunt doar jocuri, fantasme. Le dai curs in realitate nu pentru ca, vezi doamne esti curajos, ci deobicei atunci cand esti extrem de singur ori fragil ori neimplinit ori toate. In rest, trebuie sa iti ierti puseele nebunesti in care ti-ai imaginat pentru o secunda si copilareste ca ai fi mort fara partenerul tau de chat (eventual sa iti tragi si o palma sa te trezesti mai repede:P) si te intorci la viata ta normala (daca ai una) fara ecran si oameni ciberiali.
RăspundețiȘtergereComentam inutilitati si vorbim discutii. Teoretizam statistici ale socializarii in mediul virtual si ne invartim in cercuri comode...
RăspundețiȘtergereRadu... virtualitatea si iesirea din ea sunt doua chestii foarte diferite, intre care exista o legatura data de vointa. Mi se pare corect sa vreau ceva care imi place si sa fac orice pentru a obtine acel ceva. Pe de alta parte, te asigur ca atunci cand barba mea va fi alba nepotii mei nu vor gasi acolo frutrarile unor decizii lipsite de sentiment, luate intr-un anumit context, pentru comodiatate de moment(sau, de ce nu, durabil).
Stimabile domn Anonim, sunt sigur ca daca ai un vis, el ramane un vis al tau indiferent de mediul de provenienta. Si daca tot simt asta, cum as putea oare sa cuget ca sunt slab pentru ca incerc sa-mi apropii acel vis? Cum as putea sa imi iert ceva ce nu acuz?...sau si mai bine cum as putea sa "iert" sentimete si trairi de care ma bucur, de care nu credeam ca o sa am parte intr-o astfel de socializare over Internet? Daca incep sa-mi trivializez si batjocoresc simtirile inseamna ca in curand va trebui sa merg la resoftare si schimb de fluide corporale...pentru ca asta deja inseamna dezumanizare. Cand ma gandeac la mine ma gandesc si la ceea ce simt, nu numai la sinapsele de dupa ce trece puseul. Iar cand puseul devine o constanta, refuz sa il consider o slabiciune, prefer sa-l ridic la grad de sentiment, de vis...whatever. A lasa barierele inerente socializarii virtuale sa stea in calea celei mai importante diferente intre om si animal(bucuria de a simti) mi se pare cel putin o jignire adusa...speciei(?).Dar asta sunt eu, si ca de obicei ma bucur de nebunie, nu ma tem de ea:)