za pazal

imi cer scuze anticipat pentru lacunele din aceste text:), pentru nefolosirea din comoditate a majusculeleor si alte chestii care ar putea provoca dezgustul.

Am promis unei amice acum ceva vreme ca o sa incerc sa scriu ceva pe blog despre descompunere moleculara sau recompunerea moleculara...ceva de genul asta. Nu-mi aduc aminte exact si nici nu am dispozitia sa caut prin arhiva...o sa scriu despre amandoua.





avem doua molecuuuule...si niciun chef sa vorbim despre ele. Se descompun si se recompun in conditii date, necunoscute mie. asta e tot. ce si de ce fac...nu as spune ca este peste puterea mea de intelegere...dar este peste cheful meu de intelegere. bun, am scris despre asta. acum hai sa scriem despre pazal.

pai nu sunt mare fan pazal:). chiar nu sunt. poate daca as avea rabdare as fi fan pazal. dar cum rabdarea e lucrul care imi lipseste cu desavarsire...presupun ca niciodata nu o sa fiu fan pazal. bun. si totusi am o dilema. ma simt ca prins intr-un pazal si nimic si nimeni nu ma poate scoate de acolo...bine, ma poate scoate cineva...reresia ca o sa fiu scos de acolo. well...se pare ca nu am norocul asta si se pare ca o sa raman acolo.lativ simplu comparat cu mintea umana per ansamblu, al dracului de complicat raportat la situatie si la disponibilitatile de a face asta. foarte funny as spune. nu de alta, dar pentru o clipa am avut imp

nu as putea spune ca e neplacut. e...mai curand toxic...cred ca asta e cuvantul. nu te omoara pe loc, poate nici nu simti...dar in the end o sa vezi efectul:). e ca un fel de morfina care te adoarme ca sa nu simti durerea, ca sa nu simti... nimic, ca sa amortesti si ....cum zice bunica mea, sa te trezesti mort. si partea faina e ca mort nu te trezesti cu totul. trupul merge sadic la inmormantare sufleului si ii aprinde o lumanre puturoasa. in loc de floare pe mormant ii arunca cinic un bilet pe care scrie: "ti-am zis eu ca nu exista ceea ce tu cauti, acum...iti meriti moartea". singurul raspuns e tacerea... previzibil avand in vedere ca sufletul era mort, nu? dar... de undeva de departe...din adancul vaii cu suflete moarte...se aude vantul dulce amar al celorlalte suflete moarte sau pierdute. ca o razbunare de dupa mormant, ca un tumult a milioane de cascade care se strang pentru a asurzi milioane de trupuri fara suflet. si e totusi dulce...ucigator si dulce. trupul fara suflet nu intelege... ce se aude?

pare ca neantul se dilata si se razbuna pe el pentru aroganta de a nu fi crezut in sufletul sau. de a fi ascultat singurul instinct care era sigur, acela de a batjocori...sau de a fugi, in functie de situatie. si se aude din ce in ce mai clar, se aude ca o porunca, se aude cum numai un glas al celor care au pierit sau vor sa piara se poate auzi. se aude atat de tare incat poti distinge doar cuvinte disipate... trupul fara suflet deduce: "acum e gata, poti sa mori si tu, trup inutil, ai reusit sa ucizi ce aveai mai de pret. un bat de chibrit ars care iti va aprinde candela e tot ce meriti".

apoi ma trezesc cuprins de transpiratie. era doar un vis. nu cred ca vreau sa-mi tradez sufletul. m-ar durea mult prea tare sa o fac. sunt prea... las ca sa fac asta din nou...si oricat de greu o sa fie, nu o sa cad decat cand sufletul o sa-mi spuna. si atunci...presupun ca o sa raman in pazal, nu?

cam atat despre descompunere=recompunere moleculara.