Zilele astea sunt carausul familiei: iau oameni din locuri si-i duc in alte locuri. Iau lucruri din locuri si le duc in locuri. Iau oameni si lucruri din locuri si ii duc in alte locuri. Intelegi ideea. Ieri, inainte sa merg la Paralela 45, sa iau Wacka de a microbuz, am trecut pe la un prieten de familie sa-i duc un brad.
Eram intr-o mare spre foarte mare graba, eram fosrte stresat pentru ca in Tg-Jiu s-au inventat multe sesnsuri unice si nici nu prea aveam chef de mare lucru. Mi-a venit cheful cat de cat dar nu asta era ideea. Ideea e ca am ajuns pe nesimtite la locul de intalnire iar omul era deja acolo. De fapt despre el aveam de gand sa vorbesc si ajunsesem sa vorbesc despre mine, again and again. OFFF!!!
Sa-i spuneam nenea U. Nenea U e un personal cat se poate de real, are dou fete si e cu doi ani mai mic decat ai mei. Cand eu eram mic ma ajuta din cand in cand cu problemele de fizica sau trigonometrie. Ma ajuta chiar si cu cele mai grele, de olimpiada, ma ajuta si la liceu, cu problememe cele grele. Ii placea la nebunie sa lucreze, sa ajute, sa ma ajute...in fine. Avea si are un talent pedagogic deosebit. Omul e inginer, fost coleg cu mama, de pe vremea cand ea era inca la primul ei job. Mama a avut doua joburi mari si late: primul la Masini Unelte, al doilea, dupa revolutie, la Consiliul Judetean. Ok. Revenind: tipul era si este sclipitor, are cateva zeci de brevete, unele patentate, altele, nu. Fain, nu?(mie imi plac oamenii care inventeaza chestii). Asta era o parte.
Partea a doua era faptul ca stiu cum s-a comportat de fiecare data cand ai mei au avut nevoie de ajutor cu orice. Chiar cu orice: cu inmormntari, pomeni, porci taiati, orice. Absolut orice chestie era, de bine sau de rau, alaturi de ai mei, alaturi de noi. La munca stiu de la mama ca era sclipitor, plin de darurire si extrem de corect.
Partea a treia. Situatia familiala, in ciuda straduintelor, e destul e nasoala. Pe plan profesional, corectitudinea l-a facut sa fie semi-somer. si super-deprimat. Sa nu aiba foarte multe de facut si de cumparat pentru ai lui, sa aiba niste sarbatori destul de triste. De ce? Pentru ca a avut curajul sa-si spuna parerea in fata unui sef de sectie. So...let's play for Christmas. Dorinta zilei de azi, alaturi de cele trei constante de ieri, e ca in preajma Craciunului asemanator sa siu sau sa banuiesc existenta a cat mai putine cazuri asemanatoare, indiferent de domeniu, de cat de draga imi e persoana respectiva sau de cat de apropiata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu