Spiritul Cui?

M-a intrebat azi cineva daca i-am scris Mosului. M-am intrebat si eu daca i-am scris, carui Mos si de ce. Ma indoiesc, sincer, ca am fost atat de bun incat sa merit ce-mi doresc si, cu atat mai mult, cand imi doresc. Am ajuns la concluzia ca sunt totusi sarbatorile si ca e bine ca ne permitem sa ne facem singuri mici cadouri...un fel de anti-depresive sau ceva de genul(cel putin in cazul meu).

Imi planificasem sa fac putina ordine si sa-mi cobor din debara, de pe dulap sacosa cu luminitea si fundite cu miros de Craciun. Si asta nu pentru ca m-ar fi cuprins spiritul Craciunului, ci pentru ca am vazut la cineva o casa impodobita si m-am gandit ca poate ar fi dragut sa fac si eu asta. Dar tot n-am avut chef. Intr-o aseara a saptamanii am trecut cu masina prin centru si am vazut luminitele. Plictisitoooor.

Cand eram mic era, bineinteles, momentul facutului bradului, care ma entuziasma enorm, venirea Mosului, care imi dadea foarte multe emotii, era saptamana aia de vacanta dintre Craciun si Revelion cand in casa mirosea a brad si a tort cu portocale, cand mama si tata erau acasa(alaturi de bunici si stra-bunici) si petreceam toata ziua impreuna. Era frumos, era special, era o perioada cu o emotie aparte, cu un feeling de bine, de ceva.

Acum, in afara de a da cadouri si de a merge cu colinda la fostii profi de liceu(adica la fostul diriginte, in cazul in care ne strangem), nu prea vad alte placeri la Craciun. Nu ma cuprinde niciun spirit, nicio emotie, nimic, nimic. Eventual o senzatie de gol, de lipsa sau de... lipsa de sens. Si-mi pare cumva rau, pentru ca sunt bombardat din toate partile de luminite, de mos craciunite, de fulgi de zapada care ma lasa rece. E ceva neinregula cu mine? Sunt intoxicat de comercialul sarbatorilor sau doar am crescut?

P.S. Pentru cei care nu l-au vazut, va recomand un film misto de sezon: How the Grinch Stole Christmas. Sounds familiar?

dEUS - Nothing Really Ends