Soarele nu a stralucit mai puternic, vantul nu a batut mai convins, aerul nu a fost sesizabil mai rece, apa nu a inghetat, copacii inca nu au reusit sa scape definitiv de frunze, GM nu a ingitit Crysler, PNL nu a inghitit(cred) galusca, Basescu nu a inghitit PSD-ul. Nimic din toate astea nu s-a intamplat. S-a intamplat totusi ceva. Interesant chiar.
E o liniste aproape deplina. Putin sau relativ putin de munca, ceva mai mult sport la TV(am luat bataie urat de tot de la Spania si nici nu puteam sa injur corespunzator), lene deplina si o senzatie de prea-plin desavarsita. Si totusi.
Eram in taxi, inainte sa ajung acasa. Cobor si ma izbeste. Era un miros ciudat. Parea ca miroase a ceva cunoscut dar nu-mi dadeam seama ce. Mi-am mirosit instinctiv paltonul. Nu. M-am oprit in mijlocul trotuarului si am deschis paltonul. Nu, tot nimic, nu e de la mine. Adulmec spre cer, usor in dubiu. Ce poate sa fie? Deja eram ofticat. Mama masii. Asta e. Intru in bloc si urc in lift, ajung in casa si las paltonul pe cuier. Ma descalt, si incep sa arunc hainele care pe unde, pe la locurile lor. Ma asez pe canapea, deschid una bucata laptop si ma holbez in ecran la outlook. No new mails to download. Eh. Liniste. Ma ridic si deschid usa de la balcon. Acelasi miros. What the fuck? Devine enervant.
Las usa de la balcon deschisa si ma duc spre baie. Hmmm. Aici nu miroase. Ok. Fac un dush extrem de fierbinte. Nu, nu am devenit sado-maso(mai mult decat eram), pur si simplu nu era apa rece. Ies din dus si merg in dormitor sa-mi caut halatul de baie. Da, stiu, trebuia sa fie in baie. Nu era in baie si cu asta basta. Ma duc in bucatarie. Parca nu mai simteam atat de puternic mirosul ala. In fine. Mananc 2 felii de paine cu feta si ton picant. Bai, ce naiba? Simt gustul mirosului aluia(???). Vorbesc serios. Devine freaky. Ok, am chef sa beau ceva si sa-mi pun hainele pt intalnirea de maine dimineata. Ma duc in dormitor si deschid dulapul. And it strikes me.
M-am prins. Era mirosul si gustul de batranete. Mi-am dat seama cand am simtit mirosul solutiei anti-molii. Mi-am adus aminte de naftalina din sifonierul stra-bunicii, de gustul ciocolatelor chinezesti tinute pentru noi, pentru a avea "ceva bun" de Craciun. Mirosul de purpura veche, pastrata pentru a face un costum bun, de nunta, mirosul aerului imbatranit de iarna, din fata sobei din camera mare, ascultand povesti ale stra-bunicului, de cand se batea el cu rusii, gustul pestelui din conservele Pelican savurate de mine ca delicatese cand eram mic. Good old days. No worries, no stress, basic love and affection si, mai mult decat orice, the feeling of belonging. Suficient. Destule vise. Nimic din astea nu mai e si nici nu o sa mai fie. Absolut nimic. So...
Ce o sa fie azi? Gurile rele spun ca o sa avem Guvern.O sa fie mai frig, o sa joace Roamania cu Ucraina la CEuH, o sa joace Steaua cu Fiorentina in UCL, o sa merg cu super-mult drag si chef de viata la munca(chiar imi iubesc munca, pe bune, ma si culc la ea-la propriu:D), or sa treaca inca 24 de ore mici, scurte. Singura problema e daca vor trece inca 24 de ore de cand sau pana cand...
Si totusi, cele 24 de ore or sa treaca grupat, cuminte, formand zile, pana cand, dintr-o cauza sau alta, nu or sa mai treaca 24 ci 24-n, n E (0, 24)N. Simpatic gand, nu? A, da, marea e frumoasa si iarna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu